2ra-2673/13 — Încasarea restanţei salariale, diferenţei indemnizaţiei pentru concediu, diferenţei plăţii pentru ajutorul material şi penalităţilor

prima instanţă – V. Mihaila dosarul nr. 2ra-2673/13 instanţa de apel – A. Panov, T. Pelin, S. Arnăut ÎNCHEIERE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Ignatiuc împotriva Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” cu privire la încasarea restanţei salariale, diferenţei indemnizaţiei pentru concediu, diferenţei plăţii pentru ajutorul material şi penalităţilor împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 29 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 11 mai 2011, Vasile Ignatiuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „CRIS „Registru” cu privire la încasarea diferenţei salariale, diferenţei indemnizaţiei pentru concediu, penalităţii, compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie şi decizia Curţii de Apel Chişinău a fost restabilit în funcţie ca inginer la secţia Evidenţa, Examinarea Transportului Hînceşti, însă nu i se dă toate atribuţiile pe care le-a avut, nu i se acordă parola pentru a avea acces la informaţie şi a lucra la calculator, nu i se plăteşte nici salariul pe care l-a avut până la reducerea din funcţie: salariul de 4350 lei şi salariul pe care îl au toţi inginerii din Secţia Examinare, Evidenţa a Transportului.

Menţionează că el are un salariul lunar de 1250 lei. Afirmă că nu i-a fost plătit nici concediul şi indemnizaţiile pentru concediu pe anul 2008 şi 2009, aşa cum a fost plătit tuturor inginerilor, reieşind din suma de 1250 lei, ci nu din suma de 4350 lei. Indică că a fost de mai multe ori la audienţă la diferite secţii a ÎS „Registru”, dar a fost respins, primind un răspuns neargumentat, chiar şi înjosit a fost, deşi a lucrat mai mult de 22 ani la întreprindere şi nu a avut nici o sancţionare. Susţine că din cauza indiferenţei şi atitudinea neomenească din partea pârâtului, l-a adus la aceea că a fost spitalizat de mai multe ori, chiar şi la Institutul de Cardiologie cu pericol de insult.

Mai indică că suferă şi a suferit foarte mult, deoarece el a organizat SEET Hînceşti, pe toţi i-a angajat la lucru, pe nimeni nu a eliberat din funcţie şi nu a sancţionat, având studii superioare, primeşte un salariul de 1250 lei, iar Grigore Stanciu fără studii primeşte salariul de 4350 lei.

Solicită încasarea de la pârât diferenţei salariale, pe care ultimul nu i l-a plătit începând cu 03 iunie 2010 până în prezent, diferenţa dintre salariul pe care l-a avut până la reducere - 4350 lei şi salariul de 1250 lei pe care îl primeşte, diferenţa lunară fiind de 2900 lei, care în total constituie suma de 29435 lei, încasarea diferenţei pentru concediu pe anul 2008 şi 2009 ce constituie suma de 9700 lei, diferenţei indemnizaţiilor pentru concediu pe anul 2008 şi anul 2009 ce constituie suma de 9700 lei, penalităţii în mărime de 0,2 % din suma datoriilor pentru fiecare zi de întârziere, compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului, repararea prejudiciului moral în sumă de 200000 lei pentru suferinţele psihice şi fizice suportate de el în urma terorizării, înjosirii şi acţiunilor, calomniilor, refuzului de a-i răspunde la petiţii şi informaţii despre calificarea lui suportate în urma încălcărilor de lege şi indiferenţa administraţiei pârâtului şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei.

Ulterior, Vasile Ignatiuc a depus cerere suplimentară cu privire la concretizarea pretenţiilor, solicitând încasarea de la pârât a diferenţei salariale, pe care ultimul nu i l-a achitat începând cu 03 iunie 2010 până la 21 septembrie 2011 în sumă de 3050 lei lunar ce rezultă din salariul de 4500 lei până la reducere şi începând cu 21 septembrie 2011 şi suma de 1450 lei pe care a primit-o ca salariu pe perioada 03 iunie 2010 până la 21 septembrie 2008 - 2011 ce constituie suma de 12100 lei, diferenţei indemnizaţiilor pentru concediile pe anul 2008 – 2011 în sumă de 12100 lei, penalităţii în mărime de 0,2 % din suma datoriilor pentru fiecare zi de întârziere, compensarea pierderilor cauzate de neachitarea la timp a salariului în sumă de 82902 lei, repararea prejudiciului moral în sumă de 200000 lei pentru suferinţele psihice şi fizice suportate de el în urma neplăţii salariului conform calificării şi studiilor pe care le are el şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 5000 lei.

În cadrul judecării cauzei Vasile Ignatiuc a mai depus o cerere de concretizare pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea diferenţei salariale pentru perioada 03 iunie 2010 – 21 septembrie 2011 în sumă de 48900 lei, diferenţei plăţii pentru concediu pentru perioada anilor 2009, 2010, 2011 în sumă de 9150 lei, diferenţei plăţii pentru ajutorul material pe perioada anilor 2009, 2010, 2011 în sumă de 9150 lei, penalităţilor în sumă de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere şi încasarea cheltuielilor de judecată. În susţinerea pretenţiilor reclamantul a indicat că el a fost angajat în funcţie ca specialist Secţia Hînceşti de examinare şi evidenţă a transportului, Direcţia principală înregistrarea transportului şi calificarea conducătorilor auto.

Menţionează că la 01 august 2005 în urma reorganizării Departamentului Tehnologii Informaţionale în Ministerul Dezvoltării Informaţionale a fost angajat în funcţia de inspector superior al secţiei Hînceşti de examinare şi evidenţă a transportului Subdiviziunilor teritoriale a Direcţiei Principale Înregistrare a Transportului şi Calificarea Conducătorilor Auto a Centrului Registru de Stat, după care din 02 octombrie 2006 a fost numit în funcţia de inginer a aceleiaşi subdiviziuni - funcţie în care activează şi până în prezent. Afirmă că 12 noiembrie 2008, prin ordinul ÎS „Registru” nr. 377p a fost eliberat ilegal din funcţie. Susţine că până la eliberarea din funcţie activa cu un salariu lunar de 4500 lei , salariu care urma a fi achitat şi după restabilirea lui în funcţie conform legii, însă pârâtul a refuzat să-i achite salariu, achitând parţial suma de 1450 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 29 octombrie 2012 a fost admisă parţial acţiunea, încasat de la ÎS „CRIS „Registru” în beneficiul lui Vasile Ignatiuc restanţa salarială în sumă de 61710 lei şi penalitatea în sumă de 28880 lei, în total suma de 90590 lei, în rest acţiunea a fost respinsă. Totodată, a fost încasat de la ÎS „CRIS „Registru” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2717 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de ÎS „CRIS „Registru” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 17 iunie 2013 ÎS „CRIS „Registru” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă integral acţiunea.

În motivarea recursului a invocat că circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, iar concluziile primei instanţe sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Menţionează că după restabilirea lui Vasile Ignatiuc în funcţia deţinută, conform ordinului nr. 188p din 18 iunie 2010 „Cu privire la executarea hotărârii judecătoreşti privind restabilirea la serviciu a dlui Vasile Ignatiuc”, cuantumul salariului de funcţie a acestuia, a rămas neschimbat. Astfel, la 03 iunie 2010, pentru el era valabil Acordul suplimentar nr. 2554/1 din 02 octombrie 2006, care prevedea cuantumul salariului de 1450 lei, prin urmare, administraţia avea angajamentul potrivit acordului specificat să achite salariatului în exclusivitate suma de 1450 lei până la 21 septembrie 2011, când cu intimatul a fost încheiat un nou acord suplimentar care statua suma salariului de 4500 lei.

Indică că administraţia potrivit certificatelor eliberate de către contabilitate, a virat la contul bancar a lui Vasile Ignatiuc în întregime sumele prevăzute de acordurile încheiate cu angajatorul. Afirmă că intimatul până la intrarea în forţă juridică a Acordului suplimentar din 21 septembrie 2011, nu putea să deţină un salariu de 3465 lei sau 4500 lei, precum se indică în hotărârea primei instanţe. Astfel, intimatul a dus în eroare instanţa indicând careva sume globale fără a desluşi care este tariful salarial la un anumit moment, ce premii şi plăţi suplimentare au fost făcute de administraţie (premii, indemnizaţii) şi care nu se includ în suma prevăzută de contract.

Consideră că pretenţiile lui Vasile Ignatiuc cu privire la remunerarea în cuantum de un salariu de 4500 lei pentru perioada 03 iunie 2010 – 21 septembrie 2011 sunt neîntemeiate, întrucât în perioada activităţii la întreprindere de după restabilire, acestuia reieşind din rezultatele muncii sale în funcţia în care a fost restabilit (42 de zile de concediu de boală şi 98 de zile concediu de odihnă în anul 2010, 41 de zile de concediu de boală şi 71 zile concediu de odihnă în anul 2011), salariatul s-a aflat o perioadă semnificativă în concediu medical sau concediu de odihnă, fapt confirmat chiar în cererea de chemare în judecată, nu i-au fost stabilite de către angajator conform competenţelor plăţi de stimulare suplimentare la salariul de funcţie, în legătură cu ce mărimea salariului lui nu putea să atingă cuantumul pretins.

Prin urmare, reieşind din netemeinicia capătului de cerere de a i se recalcula salariul pentru perioada începând cu 03 iunie 2010 şi pretenţiile de a i se recalcula indemnizaţia de concediu sunt neîntemeiate. Susţine că referitor la pretenţia de acordare a compensaţiei pentru concediul de muncă nefolosit în perioada absenţei forţate de la serviciu la fel sunt neîntemeiate. Menţionează că prin ordinul nr. 61c din 28 iunie 2011 „Cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare a inginerului SEET Hînceşti dlui Vasile Ignatiuc”, intimatului i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară „mustrare”, pentru controlul necorespunzător a documentelor ce au servit la înmatricularea automobilului şi acceptarea în procesul documentării automobilului cu certificatul de înmatriculare nevalabil.

Conform pct. 72 , Capitol VI din contractul colectiv de muncă al ÎS „CRIS „Registru” a MTIC pentru anii 2010-2012, înregistrat la Inspectoratul teritorial de muncă Chişinău sub nr. 35/10 la 03 martie 2010, pentru eficienţa executării a obligaţiunilor funcţionale, intensitatea sporită a muncii, asigurarea calităţii producţiei, respectarea disciplinei tehnologice şi a disciplinei de muncă, de asemenea pentru îndeplinirea sarcinilor de importanţă majoră Administraţia va stimula angajaţii cu premii în cuantum de până la 80 % din salariul de funcţie. Decizia privind acordarea primei este luată de către directorul general şi se perfectează prin ordin. Indică că din conţinutul prevederilor art. 211 Codul muncii, reiese că persoanele cărora li s-au aplicat sancţiuni disciplinare nu i se pot aplica stimulări pentru succese în muncă prevăzute la art. 203 Codul muncii.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de ÎS „CRIS „Registru” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de ÎS „CRIS „Registru”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎS „CRIS „Registru” ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaţionale de Stat „Registru” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan