2ra-1753/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia, încasarea salariului şi repararea prejudicului moral

dosarul nr. 2ra-1753/13 prima instanţă: A. Miron instanţa de apel: A. Minciună, V. Pruteanu şi A. Nogai ÎNCHEIERE 22 mai 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Valentina Clevadî şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Costin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Costin împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2012, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Nicolae Costin cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 20 februarie 2012, c o n s t a t ă La 31 ianuarie 2011, Nicolae Costin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat „Cadastru” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, conform contractului individual de muncă nr. 01/10 din 13 martie 2011, a fost angajat în funcţia de agent de pază în incintă, Secţia securitate internă şi pază la Organul Cadastral Teritorial Chişinău , filiala Întreprinderea de Stat „Cadastru”. Susţine reclamantul că prin ordinul nr.418-p din 23 noiembrie 2010 a Întreprinderii de Stat „Cadastru” a fost concediat din funcţia deţinută în baza art. 86 alin. (1) lit. h) Codul Muncii, în legătură cu absenţa fără motiv întemeiat de la lucrul la 08 noiembrie 2010 şi încălcarea repetată pe parcursul unui an a obligaţiilor de muncă. Consideră reclamantul că ordinul menţionat mai sus este unul ilegal, deoarece nu a comis nici o încălcare pasibilă de răspundere potrivit art. 86 Codul Muncii.

Menţionează Nicolae Costin că la 08 noiembrie 2010 nu s-a prezentat la serviciu, dat fiind faptul că nu figura în graficul de serviciu întocmit de către angajator. 1 Invocă reclamantul că pârâtul la emiterea ordinului de concediere, contrar prevederilor art. 87 Codul Muncii, nu a solicitat acord membrilor de sindicat. Cere, Nicolae Costin, anularea ordinului nr.418-p din 23 noiembrie 2010 cu privire la concediere emis de Întreprinderea de Stat „Cadastru”, restabilirea în funcţia de agent de pază în incintă, Secţia securitate internă şi pază la Organul Cadastral Teritorial Chişinău, filiala Întreprinderea de Stat „Cadastru”, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei.

La 26 septembrie 2009, Nicolae Costin a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând anularea ordinului cu privire la concediere nr.418-p din 23 noiembrie 2010 emis de Întreprinderea de Stat „Cadastru”, restabilirea în funcţia de agent de pază în incintă, Secţia securitate internă şi pază la Organul Cadastral Teritorial Chişinău, filiala Întreprinderea de Stat „Cadastru”, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, ţinând de cont de faptul că salariul de funcţie este de 2244 lei lunar şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 20 februarie 2012, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2012, a fost respinsă cererea de apel declarată de Nicolae Costin cu menţinerea hotărârii Judecătoriei Rîşcani municipiul Chişinău din 20 februarie 2012. La 15 martie 2013, Nicolae Costin a depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 octombrie 2012, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 al.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma dispoziţiei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus în termen, deoarece potrivit înscrisului din materialele pricinii, Nicolae Costin a recepţionat decizia instanţei de apel la 17 ianuarie 2013 (f.d.

102). Recurentul, Nicolae Costin, în motivarea recursului a indicat că, instanţele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate au încălcat normele de drept procedural şi material, nu au constatat şi elucidat circumstanţele care au importanţă pentru examinarea justă au pricinii. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 16 aprilie 2013, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Întreprinderii de Stat „Cadastru” cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. 2 Până la examinarea pricinii, Întreprinderea de Stat „Cadastru” nu a depus referinţă la cererea de recurs, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Nicolae Costin în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele 3 recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Nicolae Costin, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Recursul declarat de Nicolae Costin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Valentina Clevadî Tatiana Vieru 4