2ra-3196/13 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea prejudiciului

prima instanţă: D.Şuşchevici dosarul nr. 2ra-3196/13 instanţa de apel: N.Cernat, A.Minciuna, A.Gavriliţa ÎNCHEIERE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru, Valentina Clevadî examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Pîslari Anatolie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Pîslari Anatolie împotriva ÎS „Gările şi Staţiile Auto " privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013 prin care s-a respins apelul declarat de Pîslari Anatolie şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 17 decembrie 2012, c o n s t a t ă La 20 iunie 2011 Pîslari Anatolie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Gările şi Staţiile Auto " privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, încasarea prejudiciului material şi moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, a fost eliberat din serviciu în legătură cu reducerea statelor de personal (unităţii de dulgher) conform art. 86 alin. (1) lit. c) Codul Muncii. Consideră că avea dreptul preferenţial de a fi lăsat la lucru conform priorităţilor expuse în art. 183 alin. (2) Codul Muncii. Indică că pîrîtul nu a elaborat şi nu a prezentat actul de reducere a numărului angajaţilor sau a statului de funcţii din unitate, contrar art. 86 Codul Muncii nu a emis un ordin întemeiat juridic despre reducerea statelor de personal.

Menţionează că nu i s-a propus un alt loc de muncă, adică un loc de lucru liber şi vacant, nu au fost în primul rînd reduse locurile vacante şi nu a fost respectată procedura concedierii. 1 Susţine că în cazul dat, pîrîtul nu a emis nici un ordin privind angajarea sau transferarea lui la un alt loc vacant de lucru şi nu i-a prezentat pentru semnare acest ordin. S-a adresat către Inspecţia Muncii, iar la 07.04.2011 a primit răspuns că poate contesta acţiunile pîrîtului în instanţa de judecată. La 05 mai 2011 s-a adresat cu o cerere prealabilă către pîrît privind restabilirea la serviciu, însă la 01 iunie 2011 a primit răspuns că a fost concediat legal.

Cere reclamantul, anularea ordinului de concediere nr. 198-p din 27 iulie 2010, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului mediu neachitat pentru perioada de absenţă forţată de la locul de muncă începînd cu 27.07.2010 şi pînă în ziua repunerii în funcţie, încasarea prejudiciului material în mărime de 25 200 lei, reieşind din faptul că salariul său la momentul concedierii a fost de 2100 lei lunar (12 luni x 2100), precum şi repararea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 decembrie 2012 cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, Pîslari Anatolie a contestat-o cu apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013 s-a respins apelul declarat de Pîslari Anatolie şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 decembrie 2012. La 26 iulie 2013 Pîslari Anatolie a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea dispoziţiilor judecătoreşti şi remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. În susţinerea recursului s-a invocat că hotărîrile instanţelor de judecată sunt neîntemeiate şi ilegale deoarece au fost emise cu aplicarea şi interpretate eronată a normele de drept material, aprecierea probelor pe dosar fiind una arbitrară. Susţine recurentul că i s-a încălcat dreptul la administrarea probelor, precum şi dreptul la un proces echitabil şi contradictoriu.

Verificînd legalitatea hotărîrii contestate prin prizma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursul declarat de către Pîslari Anatolie urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie 2 aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Alin. (4) al articolului menţionat prevede că, săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Pîslari Anatolie este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţele de judecată au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material şi procedural, şi apreciind probele administrate în conformitate cu prevederile art.130 CPC, au emis o hotărîre legală şi întemeiată. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atît în practică, cît şi în drept. Un 3 astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII). Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi apreciat corect probele prezentate, au aplicat corect normele de drept material şi procesual, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Pîslari Anatolie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Pîslari Anatolie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valentina Clevadî 4