2ra-3846/13 — Anularea ordinului de eliberare din funcție, restabilirea în fnctie, încasarea salariului pentru absenta forțată de la lucru

Instanţa de fond: L. Adriaş Dosarul nr. 2ra-3846/13 Instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, B. Bîrca ÎNCHEIERE 27 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către Cruglenco Vladislav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vladislav Cruglenco împotriva întreprinderi de stat „Calea Ferata din Moldova”, intervenient accesoriu Sindicatul feroviarilor din Moldova, privind anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 11 februarie 2013, c o n s t a t ă : La 19 iulie 2012, Vladislav Cruglenco a depus cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderi de stat „Calea Ferata din Moldova”, intervenient accesoriu Sindicatul feroviarilor din Moldova, privind anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că prin ordinul nr. 48 din 21 iunie 2012, a fost concediat din serviciu, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii.

Conform ordinului de concediere, vinovăţia reclamantului pe faptul comiterii încălcării a disciplinei financiare şi a obligaţiunilor de serviciu, a fost stabilită prin Actul nr. 10 din 13 iunie 2012. Reclamantul menţionează că obligaţiunile lui de serviciu în funcţia de recepţionar-predator încărcătură şi bagaje, nu sunt legate cu mînuirea nemijlocită de valori băneşti sau materiale, fapt confirmat prin Instrucţiunea şefului Gării Feroviare Chişinău din 02 ianuarie 2012. De asemenea, a menţionat că a prezentat angajatorului explicaţie scrisă cu privire la faptele comise, precum că persoanele cărora el le-a permis accesul pe peronul Gării Feroviare Chişinău fără bilete sunt Mircea Griţcanu şi Mircea Amnesti, pasagerii trenului 47 cu ruta Chişinău-Moscova, care deja trecuse controlul şi lăsase biletele şi bagajele în vagonul trenului.

1 Susţine reclamantul că prin aceeaşi explicaţie a menţionat că faptele relatate pot fi confirmate de gardianul gării Eremenco Boris, conductorul vagonului nr. 12 a trenului nr. 47 cu ruta Chişinău-Moscova, Armaş Dorin şi colaboratorii poliţiei Ceban Alexandru şi Ursachi Serghei. Însă, deşi explicaţiile reclamantului au fost date, angajatorul nu a organizat ancheta de serviciu, fiind întocmit actul nr. 10 din 13.06.2012, semnat de doi martori: colaboratori ai poliţie, care în ziua presupusei încălcări nu au fost la faţa locului.

Consideră reclamantul că prin actul nr. 10 din 13 iunie 2012, nu este dovedită culpa sa, iar concedierea sa a avut loc după a înaintat unui deputat o petiţie privind efectuarea unui control suplimentar pe faptul repartizării ilegale de către conducerea Gării Feroviare Chişinău a locuinţei din 07 mai 2012. La fel, reclamantul pretinde că angajatorul a încălcat prevederile legislaţiei muncii şi anume art. 86 alin. (1) lit. k) Codul muncii, care nu poate fi aplicat în privinţa acestuia, deoarece funcţia de recepţionar-predator încărcătură şi bagaje, nu sunt legate cu mînuirea nemijlocit valori băneşti sau materiale, iar în temeiul art. 87 alin. (1) Codul muncii, eliberarea din funcţie se admite cu consultarea prealabilă a organului sindical din unitate, fapt care derivă şi din prevederile art. 16 alin. (4) a Legii sindicatelor, la fel a fost încălcat şi art. 206 alin. (1) Codul muncii.

De asemenea, reclamantul Cruglenco Vladislav a invocat că pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat următoarele sancţiuni disciplinare: avertismentul; mustrarea; mustrarea aspră; concedierea, în temeiurile prevăzute la art. 86 alin. (l) lit. g)-r) Codul muncii. Iar, conform art. 86 alin. (5) Codul muncii, la aplicarea sancţiunii disciplinare, angajatorul trebuie să ţină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise şi de alte circumstanţe obiective. Cere reclamantul recunoaşterea nulităţii Actului nr. 10 din 13 iunie 2012, anularea ordinului nr. 48 din 21 iunie 2012, privind concedierea din funcţia de recepţioner-predător încărcătură şi bagaje cu restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, încasarea prejudiciului moral în sumă de 20.000 lei şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 11 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 05 martie 2013, Vladislav Cruglenco a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013, cererea de apel declarată de către Vladislav Cruglenco a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond – menţinută. La 07 octombrie 2013, Vladislav Cruglenco a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere acţiunii.

În motivarea cereri de recurs recurentul a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată. Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 2 Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Chişinău a pronunţat decizia la 03 iulie 2013 şi a fost expediată părţilor la 31 iulie 2013, iar cererea de recurs a fost depusă la 07 octombrie 2013, însă avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe despre data recepţionării acesteia de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen.

Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vladislav Cruglenco este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). 3 Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de către Vladislav Cruglenco împotriva decizie Curţii de Apel Chişinău din 03 iulie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Vladislav Cruglenco se consideră inadmisibile.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 4