2ra-2362/15 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi a prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-2362/15 prima instanţă - A. Catană, instanţa de apel –M. Ciugureanu, B. Bîrca, E.Clim, ÎNCHEIERE 23 septembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de avocatul Nicoară Vasile în interesele recurentului Răilean Vera, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Răilean Vera, împotriva Întreprinderii de Stat „Calea ferată din Moldova” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, prin care s-a respins apelul declarat de Răilean Vera şi s-a menţinut hotărîrrea judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 09 februarie 2015, c o n s t a t ă ; La 13 ianuarie 2014, Răilean Vera s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Întreprinderii de Stat ”Calea Ferată din Moldova”, în care a solicitat anularea ordinului privind concediere sa din funcţia de jurisconsult emis de către Întreprinderea de Stat „Calea Ferată din Moldova” nr. 2196/SP din 14 decembrie 2013, restabilirea în fincţie de jurisconsult la Serviciul linii şi construcţii, Direcţia Căi Ferate a Întreprinderii de Stat ”Calea Ferată din Moldova”, încasarea a salariului pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă – într- o mărime nu mai mică decît salariul mediu al salariatului în perioada respectivă şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 100 000 lei.

În motivarea pretenţiilor formulate a reiterat că, a fost angajată la Întreprinderea de Stat ”Calea Ferată din Moldova”, începînd cu 20 august 2012 în funcţie jurisconsult la Serviciul linii şi construcţii - Direcţia Căii Ferate, termenul de angajare a fiind stabilit pe perioada concediului angajatei Mohniuc Natalia pentru îngrijirea copilului, pînă la 28 decembrie 2012. Ulterior la 18 decembrie 2012 a fost emis ordinul nr.l427/SP privind prelungirea contractului individual de muncă cu Răilean Vera pînă la atingerea vîrstei de 6 ani a copiilor angajatei Mohniuc Natalia, însă la 14 decembrie 2013 a fost emis ordinul nr.2196/SP privind încetarea contractului individual de muncă cu Răilean Vera.

Consideră că ordinul emis este neîntemeiat, nefondat şi ilegal deoarece 1 copiii Nataliei Mohniuc încă nu au atins vîrsta de 6 ani, şi nu este prezentat nici un document confirmativ în acest sens. Totodată nu a fost preîntîmpinată din timp cu privire la rezilierea contractului individual de muncă şi consideră, că situaţia dată i-a creat un disconfort psihologic şi material, devenind dependentă material de rude şi prieteni de la care solicită ajutor pe motiv că nu are altă sursă de existenţă, iar din cauza acţiunile angajatorului, i-a fost cauzat un prejudiciu moral considerabil pe care îl apreciază în mărime de 100 000 lei. Susţine că angajatorul nu a respectat prevederilor art.83 Codul Muncii şi anume, înştiinţarea cu cel puţin 10 zile lucrătoare înainte de rezilierea contractului.

Prin cererea de concretizarea a pretenţiilor, Răilean Vera a solicitat anularea ordinului nr. 2196/SP din 14 decembrie 2013 privind încetarea contractului individual de muncă a Verei Răilean, încasarea prejudiciul cauzat, salariul mediu lunar 2300 lei pentru toată perioada de absenţă forţată de la muncă, începînd cu 14 decembrie 2013 şi pînă cînd hotărîrea judecătorească va deveni executorie, încasarea compensaţiei suplimentară în mărime de 10 salarii medii lunare ceea ce constituie suma de 23000 lei şi încasarea prejudiciul moral în mărime de 100000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 09 februarie 2015 acţiunea înaintată de către Răilean Vera a fost respinsă, ca nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 iunie 2015, s-a respins apelul declarat de avocatul Nicoară Vasile în interesele Verei Răilean. La 20 iulie 2015, avocatul Nicoară Vasile în interesele recurentului Răilean Vera a declarat recurs împotriva hotărîrilor judecătoreşti, cerînd casarea acestora şi emiterea unei noi decizii de admitere a pretențiilor înaintate de Răilean Vera. În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu soluţia instanţei de apel, este contrară prevederilor legale fiind adoptată cu interpretarea eronată a circumstanţelor de drept. Indică că instanţa de apel a examinat pricina fără a soluţiona fondului cauzei şi fără a analiza argumentele invocate în apel.

Nu şi-a motivat soluţia conform exigenţelor de motivare în vederea asigurării unui proces echitabil,din care motive s-a încălcat principiul contradictorialităţii. Afirmă că la caz nu sunt prezente condiţiile legale pentru desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată potrivit prevederilor art. 86 Codul Muncii. Mai indică că instanţele investite cu judecarea fondului nu au constatat şi elucidat de deplin toate circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii, dovedite cu probe veridice şi suficiente, aplicînd incorect normele de drept material. Recurentul şi-a întemeiat pretenţiile invocate în recurs prin prisma prevederilor art.432, alin.(2), lit. a) şi b) Cod de Procedură Civilă, care statuează expres că se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii 2 recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit scrisorii Curţii de Apel Chişinău (f.d.97), decizia a fost expediată în adresa participanţilor la proces la 15 iunie 2015, însă nu există dovada legală de recepţionare motiv pentru care instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi recursul declarat la 20 iulie 2015 este depus în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1) Cod de Procedură Civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de către recurent poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de avocatul Nicoară Vasile în interesele recurentului Răilean Vera în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 Cod de Procedură Civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de avocatul Nicoară Vasile în interesele recurentului Răilean Vera, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Svetlana Filincova Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari 4