2ra-194/15 — Anularea ordinului, restabilirea în funcţie, încasarea salariului

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-194/15 Judecător: V. Braşoveanu Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, A. Panov, M. Moraru ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Potîrniche Oleg, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Potîrniche Oleg împotriva ÎS „Calea ferată din Moldova” privind anularea ordinului, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 martie 2014, fiind emisă hotărâre nouă, c o n s t a t ă : La 10 octombrie 2013, Potîmiche Oleg s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva ÎS ”Calea Ferată din Moldova”, solicitând recunoaşterea ca nul şi ilegal a ordinului ÎS „Calea Ferată din Moldova” nr. 1191/SP din 10.07.2013, restabilirea în fincţia de şef al Serviciului juridic al IS ”Calea Ferată din Moldova”, încasarea de la pârât în beneficiul său a salariului pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la muncă - de la momentul eliberării până la restabilirea în funcţie şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 salarii medii lunare şi a taxei de stat. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15.05.2013 a fost anulat ordinul ÎS ”Calea Ferată din Moldova” nr. 251-SP din 20.03.2012, cu restabilirea lui Potîmiche Oleg în funcţia de şef al Serviciului juridic al ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

Menţionează reclamantul că la 09.07.2013 pârâtul a emis Ordinul nr.365/N privind restabilirea reclamantului în funcţia de şef al Serviciului juridic, peste aproape 2 luni de la pronunţarea deciziei menţionate, care conform legislaţiei în vigoare trebuia să fie executată imediat. În aceeaşi zi la 09.07.2013 reclamantul a făcut cunoştinţă cu Ordinul nr. 365/N exprimându-şi dezacordul cu conţinutul lui, deoarece în ordin nu a fost concretizată data de la care el urmează să-şi producă efectele şi anume de la 15.05.2013, când a fost pronunţata decizia Curţii Supreme de Justiţie.

Astfel, susţine reclamantul că datele din ordinul de restabilire nu corespundeau cu cele din dispozitivul deciziei Curţii Supreme de Justiţie, invocând faptul că, ordinul produce efecte din ziua semnării şi respectiv regimul juridic al perioadei de la 15.05.2013 până la 09.07.2013 rămâne incert şi astfel, se constată că, neexecutând în tocmai decizia Curţii Supreme de Justiţie, în perioada posterioară, pârâtul n-a realizat reintegrarea efectivă a reclamantului în termenul stabilit în serviciu în conformitate cu hotărârea judecătorească irevocabilă. Totodată, invocă reclamantul că şi-a expus argumentele asupra faptului că nu este de acord cu ordinul nr. 365/N informând pârâtului atât oral cât şi în scris, cu rugămintea de modificare a ordinului, însă la data de 11.07.2013, prin scrisoarea pârâtului cu nr. H-4/1344, reclamantul a fost informat, că prin ordinul nr. 1191/SP din 10.07.2013 a fost eliberat din funcţie conform art. 86 al.

(1) lit. h) Codul Muncii pentru absenţă de la muncă pe data de 09.07.2013 fără motive întemeiate mai mult de 4 ore consecutiv. Cu ordinul de concediere a făcut cunoştinţă la 22.07.2013, adică după 11 zile de la data emiterii. Menţionează reclamantul, că situaţia privind concedierea salariaţilor membri de sindicat în cazurile stipulate la art. 86 alin. (l) lit. c), d), e), g) şi h), poate avea loc doar cu acordul preliminar scris al organului (organizatorului) sindical din unitate. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 martie 2014, a fost admisă acţiunea, s-a dispus: anularea ordinului nr. 1191/SP din 10.07.2013, emis de ÎS „Calea Ferată din Moldova”; restabilirea lui Potîmiche Oleg în funcţia de şef al Serviciului juridic al ÎS ”Calea Ferată din Moldova”, începând cu data de 10.07.2013; încasarea din contul ÎS ”Calea Ferată din Moldova” în beneficiul lui Potîmiche Oleg salariul restant pentru lipsa forţată de la muncă în mărime de 50531, 76 lei; prejudiciul moral în sumă de 5 991, 91 lei, iar în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 1615,95 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de ÎS „Calea Ferată din Moldova”, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 martie 2014 şi pronunţată o nouă hotărîre, prin care acţiunea s-a respins ca neîntemeiată. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Potîrniche Oleg a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014 şi menţinerea hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 martie 2014. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanţa de apel a interpretat eronat normele de drept material, adoptînd o decizie ilegală. La 15 ianuarie 2015, ÎS „Calea Ferată din Moldova” a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil.

Examinând cererea de recurs, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Potîrniche Oleg nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Potîrniche Oleg ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Potîrniche Oleg se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă