2ra-2634/14 — Încasarea sumei

Prima instanţă: L.Pruteanu Dosarul nr.2ra-2634/14 Instanţa de apel: L.Bulhac, L.Ppopova, A. Gavriliţa ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 17 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Galina Stratulat Judecători Iurie Bejenaru Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Prodan Raisa împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Prodan Raisa împotriva Dianei Darii cu privire la încasarea dublei arvune, a c o n s t a t a t: La 19 martie 2009, Prodan Raisa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Darii în care a solicitat încasarea dublului avans în mărime de 6000 euro, a prejudiciului moral în mărime de 30000 lei, cheltuielile suportate pentru perfectarea antecontractului în mărime de 768,25 lei şi cheltuielile pentru asistenţă juridică în mărime de 6800 lei.

În motivarea acţiunii Prodan Raisa a reiterat că, la 05 iunie 2008, a încheiat cu Darii Diana un antecontract de vînzare-cumpărare a apartamentului nr. 41 din str. Paris 36/1, mun. Chişinău, potrivit căruia Darii Diana s-a obligat să înstrâneze pînă la 05 august 2008 imobilul, la preţul de 42500 euro. În conformitate cu prevederile antecontractului, preţul apartamentului urma a fi achitat: 1000 euro la semnarea antecontractului, iar restul sumei la data autentificării contractului. Se susţine că Prodan Raisa şi-a onorat obligaţiile născute din antecontractul de vînzare-cumpărare, însă, deoarece pîrîta nu-şi executa obligaţiile, părţile au efectuat schimbări în antecontract. Astfel, prin acordul încheiat la 17 iunie 2008, a fost modificată suma avansului transmis pîrîtei, iar prin acordul din 12 august 2008 a fost modificat termenul limită de încheiere a contractului de vînzare-cumpărare, 05 octombrie 2008. Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 iunie 2009 s-a admis parţial acţiunea Raisei Prodan. S-a încasat din contul Dianei Darii în beneficiul Raisei Prodan suma de 6000 euro, convertiţi în valută naţională la momentul executării hotărîrii şi cheltuielile de judecată în mărime de 7768,25 lei. În rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2010, s-a respins apelul declarat de Darii Diana, şi s-a menţinut hotărîrea Judecătorie Buiucani, mun. Chişinău din 06 iunie 2009. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 01 iunie 2011, a fost admis recursul declarat de Darii Diana casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 aprilie 2010, cu 1 restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişănău din 31 mai 2012 a fost admis parţial apelul declarat de Darii Diana. S-a modificat hotărîrea Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău din 06 iunie 2009, micşorînd suma dispusă spre încasare de la Darii Diana în beneficiul Raisei Prodan de la 6000 euro la 3000 euro. în rest, apelul a fost respins, cu menţinerea hotărîrii prima instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 06 martie 2013 s-a respins recursul declarat de avocatul Organ Elena în interesele recurentului Prodan Raisa. S-a menţinut decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012. La 17 februarie 2014, Prodan Raisa a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012, solicitând casarea acesteia, şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 06 iunie 2009. În motivarea recursului a reiterat că decizia emisă de instanţa de apel este una lipsită de suport legal şi contrară normelor de drept material. Instanţa ierarhic inferioară greşit a aplicat prevederile art. 220 Cod Civil. Nu a menţionat şi nu a făcut referire cărei norme imperative contravine clauza din antecontractul încheiate între părţi. Mai susţine că decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012 a fost recepţionată de către avocatul ei la 16 iunie 2012. Ulterior avocatul a contestat decizia instanţei de apel cu recurs, acesta fiind respins pe motivul lipsei împuternicirilor avocatului Organ Elena. Despre soluţia instanţei de recurs a aflat la 13 februarie 2014. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul inadmisibil depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 Cod de Procedură Civilă din următoarele motive.

Potrivit art. 434 alin.(1) Cod de Procedură Civilă „recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale”. Se constată că anterior recurentul a contestat cu recurs decizia instanţei de apel din 31 mai 2012 în termen, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie recursul a fost respins pe motivul lipsei împuternicirilor avocatului. Deci se denotă că recurentul nu a fost degrevat de dreptul de a depune un nou recurs în termenul legal şi a se conforma prevederilor legale, aşa cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă, a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă.

(cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Termenul de recurs este un termen legal imperativ astfel că, depăşirea lui atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac. Potrivit art.56 alin. (3) şi 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. În această ordine de idei este cert că depunând cererea de recurs peste termenul legal, recurentul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională.

Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil. Prin hotărîrea din 03 aprilie 2008 în cauza Ponomaryov contra Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instanţele urmează să decidă asupra 2 repunerii în termenul de introducere a căii de atac, însă ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen, iar un asemenea motiv ar putea fi şi necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că partea interesată în soarta soluţionării prezentului litigiu era anume a recurentului Prodan Raisa, iar afirmația sa precum că a făcut cunoștință abia la 13 februarie 2014 cu decizia Curții Supreme de Justiţie din 06 martie 2013, este una declarativă, nefiind prezentată nici o probă în acest sens. Mai mult ca atît, recurenta contentă decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 mai 2012,cu care a făcut cunoştinţă la 16 iunie 2012. Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov contra Ucrainei accentuează anume acest fapt şi condiţionează repunerea în termenul de introducere a căii ordinare de atac de circumstanţele descrise.

La dosar nu sunt anexate probe care ar dovedi imposibilitatea recurentului Prodan Raisa de a declara recursul în termen. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Prodan Raisa a fost depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 Codul de procedură civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Prodan Raisa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Galina Stratulat Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari 3