- Dosarul nr.
- 2ra-2556/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 10 septembrie 2014
- Părțile
- Lungu Igor vs Martîniuc Ivan
- Pe scurt
- Temeiurile declararii recursului
2ra-2556/14 — Încasarea datoriei
Prima instanţă: V. Caisîn Dosarul nr.2ra-2556/14 Instanţa de apel: A.Georghieş, N.Chircu, I.Talpa ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 10 septembrie 2014 mun.
Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Iuliana Oprea Judecători Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Marteniuc Ivan împotriva hotărîrii judecătoriei Bălţi din 05 noiembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Lungu Igor împotriva lui Marteniuc Ivan privind încasarea datoriei şi readucerea părţilor la poziţia iniţială, a c o n s t a t a t: La 19 iunie 2013 Lungu Igor s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Marteniuc Ivan în care a solicitat încasarea datoriei derivată din raporturile de vînzare-cumpărare a ţiglei metalice în mărime de 9000 lei.
În cadrul examinării cauzei Lungu Igor la 01 noiembrie 2013 şi-a concretizat cerinţele din acţiune şi a solicitat restituirea sumei de 9000 lei şi readucerea părţilor la poziţia iniţială. În motivarea pretenţiilor se invocă că, în luna noiembrie 2012 Lungu Igor a procurat de la Marteniuc Ivan 100 m2 de ţiglă metalică la preţul de 90 lei pentru un metru pătrat., preţul total fiind de 9000 lei. Ulterior în primăvara anului 2013 Lungu Igor cînd a început lucrările de reparaţie a acoperişului, a observat că ţigla metalică are vicii. L-a anunţat pe Marteniuc Ivan că marfa procurată conţine vicii şi nu poate fi folosită, solicitîndui întoarcerea sumei de 9000 lei, iar el la rîndul său restituirea ţiglei metalice.
Marteniuc Ivan a refuzat benevol readucerea părţilor la poziţia iniţială. Prin hotărârea Judecătoriei Bălţi din 05 noiembrie 2013 acţiunea înaintată de Lungu Igor a fost admisă. Marteniuc Ivan a fost obligat să restituie lui Lungu Igor suma de 9000 lei, iar Lungu Igor a fost obligat să restituie lui Marteniuc Ivan ţigla metalică în volum de 100 m2. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014 a fost respins apelul declarat de Marteniuc Ivan şi menţinută hotărârea judecătoriei Bălţi din 05 noiembrie 2013. La 30 iunie 2014, Marteniuc Ivan a declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Bălţi din 05 noiembrie 2013 şi a deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014, solicitând casarea acestora, cu pronunţarea unei noi decizii de respingere a pretenţiilor înaintate de Lungu Igor.
În motivarea recursului a reiterat că soluţia emisă de instanţele ierarhic inferioare este neîntemeiată, nu a elucidat şi constatat integral circumstanţele care au importanţă 1 pentru soluţionarea corectă a pricinii şi aprecierea corespunzătoare probelor din dosar. Instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material. Se susţine că instanţa nu a stabilit cu certitudine calitatea procesuală a părţilor în raportul juridic de vînzare-cumpărare,urma să stabilească drepturile şi obligaţiunile vînzătorului şi cumpărătorului. Din actele administrate la materialele dosarului se deduce faptul că Ivaschiv Nicolae a negociat preţul şi condiţiile de transmitere a ţiglei metalice, iar în calitatea sa de vînzător a preluat toate drepturile şi obligaţiile acestuia inclusiv obligaţia de somaţie a cumpărătorului despre viciile bunului.
Lungu Igor nu poate să invoce despre necunoaşterea viciilor bunului deoarece cunoştea că ţigla metalică procurată urmează a fi scoasă de pe casa lui Martîniuc Ivan şi că aceasta este folosită, şi în mod cert preţul va fi mai mic decît preţul de piaţă reieșind din calitatea acesteia. Invocă că înaintarea pretenţiilor privind viciile bunului sunt tardive şi nu există nici un act probatoriu al înaintării pretenţiilor în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de legislaţia naţională. Instanţa pronunţînd o hotărîre de admiterea a pretenţiilor nu şi-a întemeiat concluziile pe un suport probatoriu cert. În susţinerea concluziilor instanţa de apel nu a adus nici o probă şi nici un argument. Atît instanţa de fond cît şi instanţa de apel nu s-au pronunţat asupra legalităţii tranzacţiei încheiate.
La data de 25 august 2014 intimatul Lungu Igor a depus referinţă la cererea de recurs, pledînd pentru declararea inadmisibilităţii recursului, deoarece argumentele invocate în recurs au constituit obiect al cercetării judecătoreşti atît în instanţa de fond, cît şi în cea de apel, ele fiind anterior invocate în referinţa la cererea de chemare în judecată, în apel, cît şi în dezbateri în fond şi în ordine de apel. Atît instanţa de fond, cît şi instanţa de apel s-au expus în privinţa acestor argumente şi le-au respins ca neîntemeiate. Careva argumente noi recurentul nu a invocat. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul consideră recursul inadmisibil depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 Cod de Procedură Civilă din următoarele motive.
Potrivit art. 434 alin.(1) Cod de Procedură Civilă „recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării deciziei integrale”. Colegiu conchide că, decizia integrală a fost expediată participanţilor la proces, prin poştă potrivit scrisorii de însoţire anexată la materialele dosarului la 04 aprilie 2014 (f.d.63). Recurentul invocă că decizia a fost expediată pe o adresă greşită nefiind posibilă recepţionarea acesteia, însă reieşind din cererea de apel depusă de Marteniuc Ivan a indicat adresa; mun. Bălţi str-la Polzunov 8, a recepţionat înştinţarea instanţei de apel la adresa indicată contra semnătură (f.d.52), semnătură care corespunde cu cea din buletinul de identitate a recurentului Marteniuc Ivan.
Totodată din procesul verbal al şedinţei de judecată a Curţii de Apel Bălţi din 20 martie 2014 se denotă că recurentul Marteniuc Ivan a fost prezent la ședința de judecată, respectiv a cunoscut despre soluţia instanţei, deci chiar dacă susţine că copia deciziei redactată integral nu a fost recepţionată, recurentul nu a fost degrevat de dreptul de a se informa care este soarta dosarului său, a depune recurs, şi a se conforma prevederilor legale, aşa cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă, a reiterat că ţine de obligaţia părţilor de a lua măsurile necesare privind protejarea drepturilor sale de acces la instanţă. (cauza Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Termenul de recurs este un termen legal imperativ astfel că, depăşirea lui atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac.
2 Potrivit art. 56 alin. (3) şi 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile sînt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare. În această ordine de idei este cert că depunând cererea de recurs peste termenul legal, recurentul a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională. Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.
Prin hotărîrea din 03 aprilie 2008 în cauza Ponomaryov contra Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că instanţele urmează să decidă asupra repunerii în termenul de introducere a căii de atac, însă ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen, iar un asemenea motiv ar putea fi şi necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că partea interesată în soarta soluţionării prezentului litigiu era anume a recurentului Marteniuc Ivan, iar afirmația sa precum că a făcut cunoștință abia la 27 iunie 2014 cu decizia Curții de Apel Bălţi din 20 martie 2014 cînd a făcut cunoştinţă cu documentele executorii, este una declarativă, nefiind prezentată nici o probă în acest sens.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov contra Ucrainei accentuează anume acest fapt şi condiţionează repunerea în termenul de introducere a căii ordinare de atac de circumstanţele descrise. La dosar nu sunt anexate probe care ar dovedi imposibilitatea recurentului Martîniuc Ivan de a declara recursul în termen. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Marteniuc Ivan a fost depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 Codul de procedură civilă şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Marteniuc Ivan se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iuliana Oprea Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 3