2ra-2332/14 — Încasarea despăgubirilor de asigurare

dosarul nr.2ra-2332/14 prima instanţă: L. Andriaş instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Doga ÎNCHEIERE 04 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă, Dumitru Mardari examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Brokerul de Asigurare – Reasigurare „Nova Broker” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM SIA „Moldasig” SA împotriva Brokerului de Asigurare – Reasigurare „Nova Broker” SRL, intervenient accesoriu Petcov Vadim cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres şi cererea reconvenţională înaintată de Brokerul de Asigurare – Reasigurare „Nova Broker” SRL împotriva ÎM SIA „Moldasig” SA cu privire la constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de ÎM SIA „Moldasig” SA şi casată hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 19 decembrie 2013, prin care acţiunea principală a fost respinsă ca neîntemeiată, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă integral, c o n s t a t ă: La 26 iunie 2012, ÎM SIA „Moldasig” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Brokerului de Asigurare – Reasigurare „Nova Broker” SRL, intervenient accesoriu Petcov Vadim cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine de regres. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 17.01.2011, între ÎM SIA „Moldasig” SA şi BAR „Nova Broker” SRL a fost încheiat contractul de mandat nr. 4455, potrivit căruia ultimul a fost împuternicit să încheie din numele ÎM SIA „Moldasig” SA un şir de contracte de asigurare, în schimbul unui comision stabilit.

Întru executarea contractului, pîrîtului i-au fost transmise un şir de poliţe de asigurare, printre care şi poliţă de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă (Carte Verde) MD/09GA/09367455. La 10 iunie 2011, în Monitorul Oficial nr.96-98 a fost publicat anunţul privind pierderea de către BAR „Nova Broker” SRL a poliţelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă (Carte Verde) MD/09GA/09367452 – 09367455, inclusiv. Menţionează reclamantul, că potrivit pct.3.3.6 şi 4.7. al contractului de mandat, brokerul s-a obligat să asigure integritatea bunurilor materiale şi de valoare încredinţate de către reclamant, iar în caz de pierdere a bunurilor, să restituie prima de asigurare anuală maximă prevăzută pentru tipul dat de asigurare şi să publice din contul său în Monitorul Oficial anunţ de pierdere a bunurilor materiale.

Potrivit tarifelor primelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă Carte Verde, aprobat de către directorul general IM SIA „Moldasig” SA, prima anuală maximă prevăzută pentru acest tip de asigurare constituie 1334,20 euro. Pentru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, reclamantul a expediat în adresa pîrîtului pretenţia nr. 122 din 16.01.2012, cu solicitarea achitării benevole a prejudiciului material, care însă, a fost ignorată. Cere IM SIA „Moldasig” SA, încasarea de la BAR „Nova Broker” SRL a prejudiciului material în mărime de 1 334,20 euro şi cheltuielile de judecată. În cadrul examinării pricinii, BAR „Nova Broker” SRL a depus cerere reconvenţională împotriva ÎM SIA „Moldasig” SA cu privire la constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale.

În motivarea cererii a invocat reclamantul, că la perfectarea unor asemenea contracte, marja de negociere este foarte restrînsă, acestea fiind elaborate de către ÎM SIA „Moldasig” SA în exclusivitate şi sunt contracte-tip puse la dispoziţia potenţialilor brokeri în asigurări. Astfel, contractul respectiv este un contract de adeziune, BAR „Nova Broker” SRL avînd opţiunea între a semna contractul-tip pus la dispoziţie de către ÎM SIA „Moldasig” SA sau de a refuza o astfel de colaborare. Susţine recurentul că ÎM SIA „Moldasig” SA, care deţine o poziţie dominantă pe piaţa asigurărilor, a impus fără motive temeinice celeilalte părţi BAR „Nova Broker” SRL condiţii contractuale disproporţionate.

Publicarea în Monitorul Oficial a anunţului relativ pierderii de acte, de valori materiale, are drept consecinţă juridică recunoaşterea nevalabilităţii respectivelor, regulă ce se referă şi la poliţa de asigurare de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto externă (Carte Verde) MD/09GA/09367452 – 09367455 şi prin urmare, se exclude obligaţia de achitare a primei de asigurare aferentă unei asemenea poliţe nevalabile. Precizează reclamantul că contrar prevederilor legale, clauza contractuală reflectată la pct.4.7 din contractul de mandat, impune brokerului obligaţia cumulativă de a publica în Monitorul Oficial al R.Moldova anunţul relativ pierderii poliţie şi de a achita prima de asigurare anuală maximă pentru tipul dat de asigurare.

Astfel, în temeiul art. 220(1) CC, cere BAR ”Nova Broker” SRL constatarea nulităţii absolute a cauzei contractuale statuate la pct. 4.7 din contractul de mandat nr.4455 din 17.01.2011 încheiat între ÎM SIA „Moldasig” SA şi BAR „Nova Broker” SRL în partea ce ţine de obligaţia brokerului de a restitui societăţii prima de asigurare anuală maximă prevăzută pentru tipul dat de asigurări, în caz de pierdere a bunurilor specificate în pct. 3.3.6 din contract. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 decembrie 2013, acţiunea principală a fost respinsă ca neîntemeiată, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă integral. Nefiind de acord cu hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 decembrie 2013, la 03 ianuarie 2014, ÎM SIA „Moldasig” SA a înaintat cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri privind admiterea acţiunii principale şi respingerea acţiunii reconvenţionale.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 aprilie 2014, apelul declarat de ÎM SIA „Moldasig” SA a fost admis. S-a casat hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 19 decembrie 2013 şi s-a pronunţat o nouă hotărâre prin care: S-a perceput de la Brokerul de Asigurare – Reasigurare „Nova Broker” SRL în beneficiul ÎM SIA „Moldasig” SA suma de 1 334 (una mie trei sute treizeci şi patru) euro şi 20 eurocenţi, cît şi cheltuielile pentru taxa de stat în mărime de 1037 (una mie treizeci şi şapte) lei, 89 bani. Cererea reconvenţională a Brokerului de Asigurare - Reasigurare „Nova Broker” SRL împotriva ÎM SIA „Moldasig” SA privind constatarea nulităţii absolute a clauzei contractuale s-a respins ca neîntemeiată.

La 22 mai 2014, Brokerul de Asigurare - Reasigurare „Nova Broker” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărîri primei instanţe. În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, instanţa ierarhic inferioară încălcînd şi aplicînd eronat normele de drept material. Indică recurentul că în speţă este vorba de un contract de mandat, perfectat între ÎM SIA „MOLDASIG” SA – lider notoriu pe piaţa asigurărilor şi BAR „Nova Broker” SRL – intermediar în asigurări. Menţionează că la perfectarea unor astfel de contracte, marja de negociere este foarte restrînsă, contractele fiind, de altfel, elaborate de către mandant în exclusivitate şi sunt contracte-tip puse la dispoziţia tuturor potenţialilor mandatari.

Susţine recurentul că, în asemenea circumstanţe, este evident că principiul legalităţii clauzelor contractuale urmează a fi respectat cu desăvîrşire, tocmai datorită inechităţii statutului părţilor. Prin urmare, consideră recurentul că speţei, contrar argumentelor instanţei de apel, îi sunt aplicabile prevederile art. 220, 666 şi 669 Cod civil. Mai indică recurentul că litigiul urmează a fi examinat şi prin prisma prevederilor art. 5 alin. 2 din Legea privind modul de publicare şi intrare în vigoare a actelor oficiale nr. 173 din 06.07.1994 şi Hotărîii Guvernului nr.294 din 17.03.1998 Cu privire la executarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.406-II din 23 decembrie 1997 şi nu în ultimul rînd, prin prisma pct. 9 din Instrucţiunea privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special.

La 09 iulie 2014, ÎM SIA „MOLDASIG” SA a depus referinţă la recursul indicat supra, considerînd că este neîntemeiat şi solicită respingerea acestuia ca inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material. Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea hotărîri instanţei de apel.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Brokerul de Asigurare – Reasigurare „Nova Broker” societate cu răspundere limitată ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Brokerul de Asigurare – Reasigurare „Nova Broker” societate cu răspundere limitată se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Dumitru Mardari