2ra-1426/13 — Încasarea despăgubirii de asigurare

prima instanţă: I. Busuioc dosarul nr. 2ra-1426/13 instanţa de apel: A. Minciuna, V. Pruteanu, A. Nogai DECIZIE 14 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecător Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi, Ion Vîlcov, Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea Internaţională de Asigurări ,,Moldasig” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stratan Veaceslav împotriva Societăţii Internaţionale de Asigurări ,,Moldasig” Societate pe Acţiuni, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin ,,Total Leasing” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea Internaţională de Asigurări ,,Moldasig” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 februarie 2012, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La 30 iunie 2011, Veaceslav Stratan a depus cerere de chemare în judecată împotriva SIA „Moldasig” SRL, intervenient accesoriu ICS „Total Leasing” SA cu privire la încasarea sumei. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că conform contractului de leasing nr. 183-09/STR din 09 decembrie 2009 ÎCS ,,Total Leasing” SA i-a transmis în posesiune şi folosinţă autoturismul „Lada-21214”, n/î C NJ 022. Menţionează că la 09 decembrie 2009 între SIA „Moldasig” SRL în calitate de asigurător şi el în calitate de asigurat a fost încheiat contractul de asigurare benevolă a mijloacelor de transport Auto-Casco nr. ACA/2009-2253, prin care a fost asigurat automobilul „Lada-21214” contra mai multor riscuri, inclusiv şi riscul de deteriorare sau distrugere a autovehiculului din cauza incendiilor.

Susţine că prima de asigurare în valoare de 210 euro a fost achitată de către el la 09 decembrie 2009 pe deplin. Indică că la 08 martie 2010, aproximativ la ora 11:55, pe adresa or. Durleşti, str. Livezilor 53, aflându-se la volanul automobilului a izbucnit un incendiu, pentru stingerea căruia a fost apelată brigada de pompieri. 1 În vederea primirii despăgubirii de asigurare, susţine că a prezentat SIA ,,Moldasig” actele necesare, din conţinutul cărora reiese că automobilul asigurat a fost distrus total. Invocă că potrivit pct. 8.2.1. a contractului de asigurare, în caz de distrugere totală a autovehiculului, asigurătorul în cazul recunoaşterii evenimentului în calitate de caz asigurat este obligat să plătească despăgubire de asigurare în termen de 30 zile de la data acordării de către asigurat asigurătorului actele necesare.

Susţine că prin prisma pct. 8.3 a contractului de asigurare, SIA ,,Moldasig” SRL a fost obligată să notifice în formă scrisă asiguratul şi beneficiarul despre nerecunoaşterea evenimentului drept caz asigurat, ceea ce nu a fost efectuat de către SIA „Moldasig” SRL. Indică că întru soluţionarea litigiului pe cale amiabilă a adresat pârâtului reclamaţie prin care a solicitat achitarea despăgubirii de asigurare, însă demersul a rămas fără răspuns. Afirmă că suma asigurată constituie 5000 euro, iar franşiza pentru grupuri de riscuri furt, distrugere totală constituie 8% din suma asigurată. De asemenea, reţine că potrivit prevederilor contractului de asigurare, achitarea despăgubirii de asigurare se efectuează în valută naţională la cursul BNM la data cazului asigurat, invocând că despăgubirea de asigurare la caz cumulează suma de 80324, 74 lei.

Invocă că potrivit art. 6 alin. (6) a Legii cu privire la asigurări, în caz de încălcare a termenului de plată a îndemnizaţiei de asigurare sau a despăgubirii din vina asiguratorului, acesta va plăti asiguratului beneficiarului asigurării şi/sau păgubitului, pentru fiecare zi de întârziere, penalitatea de 0,1 % din suma îndemnizaţiei sau despăgubirii, care la caz constituie suma de 28272,64 lei. Susţine că potrivit pct. 10 a contractului de asigurare, beneficiarul asigurării este ÎCS ,,Total Leasing”, însă potrivit pct. 8.6.1 a contractului, este indicat că asiguratul are dreptul la primirea despăgubirii de asigurare doar în baza acordului scris al beneficiarului. Mai indică că ÎCS ,,Total Leasing” SA i-a permis de a primi despăgubirea de asigurare conform dosarului de daune nr. D/CASCO/10-553.

Solicită încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a sumei de 80324,74 lei cu titlu de despăgubire de asigurare, a sumei de 28272,64 lei cu titlu de penalitate, a sumei de 10000 lei cu titlu de penalitate şi a cheltuielilor de judecată. În cadrul dezbaterilor judiciare, Stratan Veasceslav şi-a micşorat cuantumul pretenţiilor din acţiune, solicitînd încasarea în beneficiul său a datoriei în sumă de 80324,74 lei, cît şi cheltuielile de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 februarie 2012 acţiunea a fost admisă parţial. şi încasat din contul SIA ,,Moldasig” SRL suma de 80324,74 lei şi cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în mărime de 1000 lei şi cheltuieli de asistenţă juridică în mărime de 3800 lei.

Totodată s-a încasat din contul SIA ,,Moldasig” SRL în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1409,74 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012 a fost respins apelul declarat de către SIA ,,Moldasig” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 01 martie 2013, SIA ,,Moldasig” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de respingerea acţiunii. 2 În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărîrile judecătoreşti, considerîndu-le ilegale şi neîntemeiate. În motivarea recursului indică în pct. 10.1 a contractului de asigurare facultativă Autocasco nr. ACA/2009-2253 încheiat cu Stratan Veaceslav, prin care a fost asigurat automobilul de model „Lada 21214” cu n/î C NJ 022, este indicat că beneficiar al despăgubirii de asigurare este ÎCS ,,Total leasing”.

Invocă că potrivit art. 5 alin.3 a Legii nr. 406 cu privire la asigurări, în asigurarea benevolă, raporturile dintre asigurat şi asigurator, drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi se stabilesc prin contract de asigurare. Condiţiile asigurărilor benevole sunt stabilite în conformitate cu legislaţia şi cu actele normative ale Autorităţii de Supraveghere. Susţine că în mod eronat instanţele inferioare au interpretat legea materială, dispunând încasarea din contul său în beneficiul lui Stratan Veaceslav a despăgubirii de asigurare, or în pct. 7.1 a contractului este indicat că despăgubirea de asigurare se plăteşte beneficiarului despăgubirii de asigurare, iar în cazul dat despăgubirea de asigurare urma să fie solicitată de către ÎCS Total Leasing” şi nici de cum de Stratan Veaceslav.

Insistă că în urma examinării şi verificării automobilului asigurat s-a constat că incendiul izbucnit în automobilul asigurat nu poate fi clasificat ca risc asigurat, mai mult că prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2491 din 26 octombrie 2010 s- a constata că automobilul a ars în urma unui scurt circuit la motor. La fel susţine că potrivit pct. 4.2.4.

a contractului este indicat că pentru toate riscurile nu se consideră caz asigurat şi asigurătorul nu poartă răspundere pentru daune provocate ca urmare a avarierii, ieşirii din funcţiune a pieselor, detaliilor şi agregatelor MT şi ES asigurat în rezultatul exploatării lui, inclusiv ca urmare a nimicirii obiectelor străine şi a substanţelor în spaţiul interior al agregatelor iar potrivit 4.2.7., nu constituie cazuri asigurate şi nu se acordă despăgubiri de asigurare pentru evenimentele apărute în rezultatul încălcării regulilor de exploatare a mijloacelor de transport de către Asigurat sau de către persoana admisă la conducerea MT asigurat, inclusiv utilizarea MT cu defecte tehnice, neexecutarea reviziei tehnice a MT în modul stabilit, precum şi încălcarea regulilor antiincediare, regulilor de transportare, păstrarea substanţelor şi a obiectelor inflamabile şi explozibile, cerinţelor de securitate la transportarea încărcăturilor.

Refuză plata despăgubirii de asigurare, considerând că incendiul izbucnit nu poate fi calificat ca caz asigurat. Afirmă că instanţele inferioare eronat au interpretat legea materială, or contractul de asigurare delimitează expres cazurile care nu cad sub incidenţa riscului asigurat, iar la caz incendiul a fost provocat în urma exploatării şi utilizării mijlocului de transport cu defecte tehnice. Consideră că suma dispusă de instanţele inferioare este exagerat de mare, calcularea despăgubirii de asigurare se efectuează la caz în conformitate cu pct. 7.7.,care stipulează în cazul distrugerii totale a mijlocului de transport, precum şi în cazul în care costul reparaţiei mijlocului de transport depăşeşte 75 % din valoarea reală a acestuia la momentul încheierii contractului, plata despăgubirii de asigurare se efectuează cu condiţiile ,,Distrugere totală”, în conformitate cu Condiţiile speciale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. 3 Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa recurentului la 09 noiembrie 2012, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 130), iar recurentul susţine că a luat cunoştinţă de decizia motivată la 13 noiembrie 2012. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 22 decembrie 2012 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârilor judecătoreşti din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum s-a constatat pe parcursul examinării cauzei, prin contractul de leasing nr. 183-09/STR din 09 decembrie 2009 ÎCS ,,Total Leasing” a transmis în posesiune şi folosinţă lui Veaceslav Stratan autoturismul de model ,,Lada-21214” cu n/î C NJ 011 . De asemenea s-a stabilit că prin contractul de asigurare benevolă a mijloacelor de transport Auto-Casco nr. A2253, încheiat între SIA ,,Moldasig” în calitate de asigurător şi Veaceslav Stratan în calitate de asigurat a fost asigurat automobilul de model ,,Lada-21214”, anul producerii 2009, număr de înmatriculare C NJ 022, numărul caroseriei XTA21214091915817.

Tot materialul probator atestă că la 08 martie 2010, aproximativ ora 11.55, în or. Durleşti, str. Livezilor 53, în autoturismul de model ,,Lada-21214” cu n/î C NJ 022 a izbucnit un incendiu, care a provocat deteriorare autoturismului menţionat, Condus de Veaceslav Stratan. Înaintând acţiunea în judecată împotriva CA „Moldasig” SRL, Veaceslav Stratan, în urma concretizării pretenţiilor sale a solicitat încasarea de la CA „Moldasig” SRL a sumei de 80324,74 lei cu titlu de despăgubire de asigurare şi a cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă justificat şi amplu argumentat s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii şi temeinic a ajuns la concluzia admiterii acţiunii, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 1301 Cod civil, conform căror prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. La fel, instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 1315 alin. (1) lit. b) Cod civil, care statuează că asigurătorul este obligat să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau a beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiţiile de asigurare.

4 În sensul normei enunţate, se va remarca că, după cum s-a constatat în speţă la 08 martie 2010 s-a produs cazul asigurat, astfel odată cu producerea acestuia a apărut şi obligaţia asigurătorului de a plăti despăgubirea de asigurare. Or, în acest sens corecta au remarcat şi instanţele ierarhic inferioare precum că cazul produs cu Veaceslav Stratan cade sub incidenţa prevederilor art. 4.1.1. al Contractului de asigurare, care statuează, că asigurătorul îşi asumă responsabilitatea în ce priveşte MT pentru riscurile „Daune”, care prevede deteriorarea sau distrugerea MT apărute în rezultatul incendiului, exploziei. Iar, faptul distrugerii în rezultatul incendiului a fost stabilit de către organele de resort, care au sosit la faţa locului pentru stingerea incendiului şi au întocmit actele respective referitor la acest caz.

Mai mult decît atît, la caz s-a constat cu certitudine, că asiguratul nu a încălcat regulile de exploatare a mijlocului transport, prin utilizarea acestuia cu defecte tehnice, neexecutarea reviziei tehnice în modul stabilit, precum şi încălcarea regulilor antiincendiare, de transportare, de păstrare a substanţelor şi obiectelor inflamabile şi explozibile, cerinţelor de securitate la transportarea încărcăturilor. Reieşind din constatările descrise, instanţa de recurs reţine drept corectă concluzia primei instanţe cu referire la faptul că intimatul este în drept să solicită recuperarea despăgubirii de asigurare în baza contractului de asigurare facultativă Autocasco nr. ACA/2009-2253.

Prin urmare, argumentul recurentului cu referire la faptul că, despăgubirea de asigurare urma să fie solicitată şi încasată în folosul beneficiarului automobilului deteriora – ÎCS „Total Leasing” SA, nu poate fi reţinut la caz, deoarece, deşi pct. 10 a contractului de asigurare indică că, beneficiarul asigurării este ÎCS „Total Leasing”, însă potrivit pct. 8.6.1 a aceluiaşi contract, este indicat că asiguratul are dreptul la primirea despăgubirii de asigurare doar în baza acordului scris al beneficiarului, iar ÎCS „Toatal Leasing” SA i-a permis intimatului de a primi despăgubirea de asigurare conform dosarului de daune nr. D/CASCO/10-553, fapt confirmat şi de ultimul în cadrul examinării cauzei în fond.

Nu constituie temei de admitere a recursului nici argumentul recurentului SIA „Moldasig” SRL cu referire la faptul că la caz incendiul a fot provocat în urma exploatării şi utilizării mijlocului de transport cu defecte tehnice, deoarece această afirmaţie poartă un caracter declarativ, nefiind prezentate probe, care ar atesta că distrugerea automobilului asigurat în rezultatul incendiului a avut loc din cauza unei defecţiuni a componentelor, pieselor sau agregatelor automobilului. Iar prin raportul de expertiză la care face trimitere recurentul, se constată că incendiul s-a produs neprevăzut, în rezultatul contactării firelor echipamentului electric cu părţile componente ferbinţi ale motorului în urma exploatării tehnice a automobilului.

În împrejurările menţionate, sunt apreciate critic susţinerile recurentului precum că instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele ce au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, nefiind dovedite circumstanţele considerate de instanţă ca stabilite, iar concluziile instanţei expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, deoarece acestea contravin constatărilor relatate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de 5 recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recursuri. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primeiinstanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate pe Acţiuni. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2012 şi hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 februarie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Stratan Veaceslav împotriva Societăţii Internaţionale de Asigurări ,,Moldasig” Societate pe Acţiuni, intervenient accesoriu Întreprinderea cu Capital Străin ,,Total Leasing” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Ion Vîlcov Tamara Chişca-Doneva 6