Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Respins
Dosarul nr.
2ra-2015/13
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
10 iulie 2013
Părțile
Petru Madan şi Larisa Madan vs SIA Moldasig SRL
Pe scurt
Modul de stabilire a despăgubirilor. Stabilirea despăgubirilor în cazul avarierii sau distrugerii autovehiculului.

2ra-2015/13 — Recuperarea despăgubirii de asigurare

dosarul nr. 2ra-2015/13 prima instanţă: A. Catana instanţa de apel: Popova Liudmila, Doga Anatolie, Caitaz Svetlana DECIZIE 10 iulie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, Iurie Diaconu, Nicolae Clima examinînd recursul declarat de către Petru Madan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Madan şi Larisa Madan împotriva societăţii internaţionale de asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Nicolae Tertiuc, cu privire la recuperarea despăgubirii de asigurare, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Petru Madan şi menţinută hotărîrea judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 30 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă La 02 februarie 2011, Petru Madan şi Larisa Madan s-a adresat cu cererea de chemare în judecată împotriva SIA „Moldasig” SRL, intervenient accesoriu Nicolae Tertiuc, cu privire la recuperarea despăgubirii de asigurare. În motivarea cererii reclamanţii au invocat că în urma accidentului din 08.05.2010 autoturismul de model „Opel Astra”, care le aparţine cu drept de proprietate, condus de către feciorul lor Madan Alexandru, a fost tamponat de către automobilul de model „Audi 100”condus de şoferul Tertiuc Nicolae, ultimul fiind recunoscut vinovat de comiterea accidentului rutier. Indică reclamantul că la data de 10.05.2010, Tertiuc Nicolae a înştiinţat SIA „Moldasig” SRL despre producerea accidentului rutier şi la data de 24.05.2010, în baza cererii lui depuse către SIA „Moldasig” SRL a fost deschis dosarul cu nr. D/AORC/10-801.

În conformitate cu concluziile expertizei efectuate de către SIA „Moldasig” SRL, paguba a fost estimată în sumă de 67614,68 lei. Menţionează reclamanţii că au fost de acord cu suma respectivă, însă la ziua semnării acordului privind plata despăgubirilor de asigurare a depistat că prejudiciul a fost micşorat cu aproximativ 10000 lei, fapt ce i-a determinat să depună o cerere de revedere a sumei date, care a fost înregistrată la SIA „Moldasig” SRL, dar fiind lăsată fără răspuns. Drept urmare, la data de 17 şi 26 noiembrie 2010, au mai depus câte o cerere. Urmare, la data de 30 noiembrie 2010, prin scrisoare de la SIA „ Moldasig” SRL a primit răspuns în care era indicată suma evaluării de 47252,99 lei şi copia raportului de evaluare, care avea mai multe necoincidenţe.

Ca rezultat, a depus încă o cerere, deoarece considera evaluarea efectuată una superficială. Autoturismul deteriorat nu a fost evaluat amănunţit, nici măcar nu a fost examinat la fata locului aflării lui, astfel fiind omise multe detalii de importanţă majoră pentru buna funcţionare a automobilului. Într-o asemenea situaţie, au fost nevoiţi să recurgă la serviciile Centrului Naţional de Expertize Judiciare, cu participarea reprezentantului SIA „Moldasig” SRL, în vederea, numirii unei expertize independente pentru a constata toate daunele şi problemele autoturismului deteriorat, provocate în urma accidentului. Ca rezultat al expertizei date, menţionează reclamanţii, valoarea totală a prejudiciului a fost estimată în sumă de 72508 lei.

Diferenţa dintre evaluarea prejudiciului estimat de SIA „Moldasig” SRL şi valoarea reală a prejudiciului este de 25255, 01 lei. Mai indică reclamanţii că la data de 30.12.2010 au depus cererea prealabilă cate SIA „Moldasig” SRL, prin care au solicitat revizuirea dosarului D/A ORC/10- 801 din 24.05.2010, deoarece suma reală a prejudiciului este cu mult mai mare decât suma oferita de SIA „Moldasig” SRL, iar suma oferită de către ultimii cu titlu de despăgubire nu acoperă nici jumătate din preţul automobilului complet deteriorat. Solicită Petru Madan şi Larisa Madan, încasarea despăgubirii de asigurare în mărime de 25255 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 4400 lei.

La 23.03.2011, reclamanţii, au înaintat acţiune de modificare a cerinţelor, invocând că după depunerea cererii de chemare în judecată, a fost invitat la SIA „Moldasig” SRL şi i-a fost restituit prejudiciul material în sumă de 47252,99 lei, însă el nu a fost de acord cu suma prejudiciului care i-a fost achitată, deoarece a indicat în acordul privind plata despăgubirilor de asigurare „că semnătura lui pentru suma de 47252,99 lei o consideră ca plată parţială. Nu este de acord cu pp.2,3,4,5,6,7,8,9, din textul acordului, dar altă cale de primire a daunei de la SIA „Moldasig” SRL, nu prevede. În aceste condiţii, consideră că SIA „Moldasig” SRL este responsabilă pentru neexecutarea în termen a obligaţiilor ce-i reveneau şi solicitând încasarea diferenţei în mărime de 25 255 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Centru din 30.10.2012 s-a dispus respingerea cererii reclamanţilor Petru şi Larisa Madan împotriva SIA „Moldasig” SRL şi intervenientul accesoriu Nicolae Tertiuc privind încasarea diferenţei în mărime de 25255 lei ca fiind nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013, a fost respins apelul declarat de către Petru Madan şi menţinută hotărîrea primei instanţe. La16 aprilie 2013, Petru Madan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală, ca fiind nelegitimă, hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 30.10.2012 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 19.02.2013, emiţînd o nouă hotărîre prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral, precum şi încasarea de la SRL Moldasig în beneficiul său toate cheltuielile de judecată suportate pe parcursul examinării acestei cauze în instanţele judecătoreşti.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că atît hotărîrea primei instanţe, cît şi decizia instanţei de apel sunt neîntemeiate şi nelegitime, fiind încălcate normele de drept material şi anume, consideră recurentul că instanţele au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; au interpretat în mod eronat legea; precum şi au aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. În special, indică recurentul că nu poate fi de acord cu scrisoarea SIA „Moldasig” SRL nr. 3545 din 30.11.2010 şi nici cu afirmaţia instanţei de apel expusă în decizia sa, prin care se afirmă că despăgubirea de asigurare achitată lui s- a calculat în conformitate cu prevederile art. 22 al.(7) şi art. 23 al.(l) din Legea nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule.

De asemenea, consideră că raportului de evaluare nr. 0277508, la care face trimitere instanţa de apel în decizia sa, ca fiind unul superficial, deoarece autoturismul deteriorat nu a fost evaluat amănunţit, nici măcar nu a fost examinat la faţa locului aflării lui, astfel fiind omise multe detalii de importată majoră. Mai invocă recurentul că speţei în cauză îi sunt aplicabile prevederile pct. 38 şi 39 ale Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3 din 30 martie 2009. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Pentru Madan, întemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 şi hotărîrii judecătoriei Centru din 30 octombrie 2012, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr 414 –VXI din 22 decembrie 2006, despăgubirile se stabilesc în baza unui acord scris între asigurat, persoana păgubită sau reprezentantul ei legal şi asigurător ori, în cazul în care nu s-a ajuns la nici o înţelegere, prin hotărîre judecătorească definitivă şi irevocabilă.

Alin. (7) al aceluiaşi articol, statuează că în cazul avarierii sau distrugerii de bunuri, despăgubirea se stabileşte în conformitate cu legislaţia în vigoare privind acoperirea cuantumului pagubelor aduse bunurilor, ţinîndu-se cont de pretenţiile formulate de persoana păgubită, fără a se depăşi diferenţa dintre valoarea acestor bunuri din momentul producerii accidentului şi valoarea rămasă şi limita maximă a despăgubirilor de asigurare prevăzută de prezenta lege În aceeaşi ordine de idei, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) şi (2) din actul legislativ precitat, despăgubirea pentru avarierea sau distrugerea autovehiculului nu poate depăşi nici una din următoarele valori: a) valoarea pagubei real suportate; b) diferenţa dintre valoarea autovehiculului de la data producerii accidentului şi valoarea rămasă conform actului de reevaluare încheiat de către o unitate de specialitate; c) limita despăgubirii prevăzută de prezenta lege.

Valoarea pagubei pricinuite autovehiculului este egală costului reparaţiei părţilor componente sau a pieselor avariate ori costului de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, pentru lucrările de demontare şi montare aferente reparaţiilor şi înlocuirilor necesare, stabilite la preţurile practicate de unităţile de specialitate.

Concomitent, potrivit pct. 40 din Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei la soluţionarea litigiilor ce decurg din asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 3 din 30 martie 2009, prevede că la stabilirea mărimii despăgubirii de asigurare în cazul distrugerii autovehiculului, urmează să se ţină cont de faptul că aceasta constituie diferenţa dintre valoarea autovehiculului la data producerii accidentului şi valoarea lui rămasă (adică valoarea părţilor din autovehicul rămase neavariate în urma degradării lui). Acestea fiind spuse, urmează a menţiona că potrivit Raportul de evaluare a Camerei de comerţ şi Industrie nr. 0277508 din 16.11.2010, costul pe piaţă a automobilului este de 4307 EUR, iar valoarea rămasă a pieselor – de 1368 EUR.

Prin urmare, diferenţa dintre costul automobilului şi valoarea pieselor rămase este de 47252,99 MDL Având în vedere circumstanţele descrise, Colegiului civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră întemeiate, argumentele primei instanţe şi instanţei de apel în legătură cu ce, recursul urmează a fi respins, şi să menţinute decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Petru Madan.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2013 şi hotărîrea judecătoriei Centru din 30 octombrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Madan şi Larisa Madan împotriva societăţii internaţionale de asigurări „Moldasig” societate cu răspundere limitată, intervenient accesoriu Nicolae Tertiuc, cu privire la recuperarea despăgubirii de asigurare . Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov Iurie Diaconu Nicolae Clima

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.