2ra-498/15 — Încasarea penalităţii

prima instanţă: A. Gafton dosarul nr. 2ra-498/15 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigoriţa Iurii către SIA „Moldasig” SA, privind încasarea penalităţilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de SIA „Moldasig” SA şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 04 iulie 2014, c o n s t a t ă La 10 septembrie 2013 reclamantul Grigoriţa Iurii, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către pîrîtul SIA „Moldasig” SA, solicitînd încasarea sumei de 54 223 lei cu titlu de penalitate pentru neachitare în termen de 1440 zile a despăgubirii de asigurare. În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că în rezultatul accidentului rutier care a avut loc la 18.04.2008 cu participarea autovehiculului de model Mercedes E220 CDI cu n/î C MR 452 şi a autovehiculului de model Mercedes cu n/î C KP 591, în baza procesului-verbal cu privire la contravenţie întocmit de către colaboratorul Politiei Rutiere la 10.11.2008, vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Raischi Radu.

La data de 25.03.2009 prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău vinovat în comiterea accidentului a fost recunoscut Raischi Radu, care conducea automobilul Mercedes cu n/î C KP 591. Dat fiind faptul că, la momentul producerii accidentului rutier autovehiculul Mercedes cu n/î C KP 59, era asigurat, SIA „Moldasig” SA a achitat benevol despăgubirea de asigurare persoanei păgubite în sumă de 43 793,78 lei, refuzînd să achite restul sumei, el fiind nevoit să se adreseze în instanţa de judecată cu cerere de încasare a sumei restante. Prin Hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 06.07.2010 s-a dispus încasarea din contul SIA „Moldasig” SA prejudiciului material în mărime de 80 334,94 ei.

Prin decizia definitivă a Colegiului Curţii Supreme de Justiţie din 03.07.2013 pîrîtul a fost obligat să achite suma prejudiciului în mărime de 37 654,80 lei, ţinînd cont de deprecierea automobilului. La data de 08.07.2013 reclamantul a primit suma de 37 654,80 lei. Consideră că, suma de 37 654,80 lei urma să-i fie achitată în iunie 2009, la recunoaşterea vinovăţiei lui Raischi Radu în comiterea accidentului, însă a fost achitată în luna iulie 2013, întîrzierea pentru achitare constituind 48 luni. Indică că, reclamaţia adresată SIA „Moldasig” SA la 24.07.2013 prin care a solicitat să-i fie achitată penalitatea a rămas fără răspuns. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 04 iulie 2014 acţiunea a fosta admisă parţial.

S-a încasat de la SIA „Moldasig” SA în beneficiul lui Grigoriţa Iurii suma de 4066,74 lei cu titlu de penalitate şi 150 lei cu titlu de taxă de stat (f.d. 55-58). Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 04 iulie 2014 SIA „Moldasig” SA a depus cerere de apel prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărîrii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. Totodată a solicitat încasarea de la intimat a cheltuielilor de judecată suportate la examinarea cererii de apel. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 octombrie 2014 a fost respins apelul declarat de SIA „Moldasig” SA şi menţinută hotărîrea primei instanţe (f.d.

80- 83). Instanţa de apel, verificînd legalitatea hotărîrii instanţei de fond, a constatat că potrivit prevederilor art. 1301 Cod civil, prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarul asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. Potrivit art. 1315 alin. (1) lit. b) Cod civil, asigurătorul este obligat să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau a beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare în termenul stabilit în condiţiile de asigurare.

Instanţa de apel a constat cu certitudine că la data de 18.04.2008 s-a produs accidentul rutier în rezultatul căruia a fost avariat autovehiculul Mercedes E 220 cu nr. CMR 452. Vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Raischi Radu, asigurat la SIA „Moldasig” SA în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă. Astfel, reclamantul s-a adresat la SIA „Moldasig” SA cu cerere de acordare a despăgubirilor de asigurare unde a fost deschis dosar de daune AORC/08-1725 şi la data de 04.06.2009 i-a fost achitată despăgubirea de asigurare în mărime de 43 793 lei. Reclamantul nefiind de acord cu mărimea despăgubirii de asigurarea s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată.

2 Prin hotărîrea Judecătoriei Centru din 06.10.2010 acţiunea a fost admisă parţial cu încasarea de la SIA „Moldasig” SA a prejudiciului material în mărime de 80 334, 94 lei, în rest acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20.03.2013, a fost admis apelul declarat de SA „Moldasig” şi încasat în beneficiul lui Grigoriţa Iurii despăgubirea materială în mărime de 37 654,80 lei, în rest fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru din 06.10.2010. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03.07.2013 au fost respinse recursurile declarate de SA „Moldasig” şi de Grigoriţa Iurii şi menţinută decizia Curţii de Apel Chişinău din 20.03.2013. Totodată, conform art. 19 alin. 2 al Legii nr. 414-XVI din 22.12.2006 – asigurătorul este obligat să soluţioneze cererea şi să achite despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat.

Instanţa de apel a constatat că la 04.06.2009 SIA „Moldasig” SA a achitat în beneficiul reclamantului despăgubire de asigurare în mărime de 43.793 lei, îndeplinind în termenul prevăzut de lege obligaţiile sale de plată. La fel s-a mai constat că ulterior, părţile s-au aflat în litigiu cu privire la stabilirea mărimii şi încasarea despăgubirii de asigurare. Conform p. 69 al Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie „Cu privire la aplicarea de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în domeniul asigurărilor obligatorii şi facultative a transportului auto” - în cazul în care mărimea despăgubirii a fost contestată şi prin hotărîrea instanţei de judecată s-a dispus încasarea unei sume mai mari decît cea stabilită de asigurător, această diferenţă nu poate fi considerată ca o obligaţie executată cu întîrziere,în acest caz, această diferenţă nu se va plăti/încasa penalitatea.

Prin urmare, dreptul de creanţă a creditorului Grigoriţa Iurii cu privire la plata sumei de 37654,80 lei, cu titlu de despăgubire de asigurare a dobîndit un caracter lichid şi exigibil doar în momentul pronunţării deciziei definitive a Curţii de Apel Chişinău din 20.03.2013. Astfel, instanţa de apel a reţinut că obligaţia de plată s-a născut la data de 20.03.2013 şi nu anterior, deoarece încasarea despăgubirii de asigurare constituia obiectul unui litigiu, nefiind astfel, posibilă dispunerea de dreptul de creanţă sau punerea acesteia în executare. Distinct de cele relatate se constată că instanţa de fond corect şi just a determinat circumstanţele pricinii şi corect a dispus încasarea penalităţii pentru perioada de 20.03.2013 – momentul pronunţării deciziei Curţii de Apel Chişinău şi 08.07.2013 – momentul achitării despăgubirii de asigurare.

La 22 ianuarie 2015 SIA „Moldasig” SA a depus recurs, solictînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului s-a invocat că instanţele judecătoreşti nu au stabilit despre care termen de plată este vorba, din ce moment începe să curgă şi cînd expiră. 3 Invocă că termenele de achitare a despăgubirilor de asigurare sunt expres prevăzute de Legea nr. 414-XVI din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. Astfel, conform art. 19 alin. (2) a Legii nr. 414-XVI din 22.12.2006, asigurătorul este obligat să soluţioneze cererea şi să achite despăgubirea de asigurare în cel mult 3 luni din data informării despre cazul asigurat.

În fapt, conform deciziei Judecătoriei Botanica mun. Chişinău dos. Nr. 4-3/09 din 25.03.2009cet. Raischi Radu a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului cu încetarea procesului din motivul expirării termenului de sancţionare. Iar la data de 04.06.2009 SIA „Moldasig” SA a achitat în beneficiul reclamantului despăgubire de asigurare în mărime de 43.793 lei, îndeplinind în termenul prevăzut de lege obligaţiile sale de plată. Odată cu achitarea despăgubirilor de asigurare, a încetat orice drept al Intimatului de a solicita penalităţi de întîrziere prevăzute de art. 6 alin. (6) al Legii cu privire la asigurări nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006. Însă, instanţele judecătoreşti au neglijat prevederile legii materiale, şi nu s-au expus în hotărîrile adoptate asupra temeiniciei argumentelor invocate, încălcînd dreptul societăţii la un proces echitabil.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acţiuni, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurentului se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acţiuni, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

4 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acţiuni ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societatea pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 5