2ra-2109/13 — Repararea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: C. Urîtu dosarul nr. 2ra-2109/13 instanţa de apel: Iu. Cotruţă, N. Traciuc, E. Clim DECIZIE 03 iulie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursurile declarate de către Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată şi Iurii Grigoriţa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurii Grigoriţa împotriva Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea dobânzii de întârziere împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată şi modificată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 06 iulie 2010 constată: La 23 februarie 2009, Iurii Grigoriţa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea dobânzii de întârziere. În motivarea acţiunii a invocat că la 18 aprilie 2008, aproximativ la ora 09:00 la intersecţia bd. Dacia şi str. Hristo Botev, mun. Chişinău, s-a produs un accident rutier, cu implicarea autoturismului de model „Mercedes 280 E”, n/î C KP 591, condus de Radu Raischi şi autoturismul de model „Mercedes E220”, n/î C MR 452, ce-i aparţine lui cu drept de proprietate şi care era condus de Olga Buzadji. Menţionează că la 10 noiembrie 2008 în privinţa lui Radu Raischi a fost întocmit material administrativ, prin care a fost atras la răspundere în baza art. 124 alin. (2) Cod contravenţional.

Indică că la 22 octombrie 2008 în adresa pârâtului a fost înaintată cerere cu privire la examinarea cazului dat şi recunoaşterea acestuia drept caz asigurat Susţine că acest caz a fost recunoscut caz asigurat şi a fost înregistrat cu nr. AORC/08-1725 din 22 octombrie 2008. Afirmă că în prezent prejudiciul asigurat nu i-a fost achitat, iar pretenţiile expediată în adresa pârâtului la 02 decembrie 2008 şi la 13 ianuarie 2009 au fost lăsate fără examinare. Solicită încasarea din contul companiei de asigurări suma prejudiciului în mărime de 124128,72 lei, dobânda de întârziere, conform ratei de refinanţare a BNM şi cheltuielile de judecată. La 06 iulie 2009 Iurii Grigoriţa a depus cerere cu privire la micşorarea cuantumului pretenţiilor înaintate, pe motiv că pârâtul a achitat parţial prejudiciului material cauzat în urma cazului asigurat în mărime de 43793,78 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 06 iulie 2010 acţiunea a fost admisă parţial, încasat din contul SIA „Moldasig” SRL în beneficiul lui Iurii Grigoriţa prejudiciul material în sumă de 80334,94 lei şi a fost încasat din contul SIA „Moldasig” SRL taxa de stat în mărime de 2410 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 mai 2012 a fost respins apelul declarat de către SIA „Moldasig” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013 a fost admis recursul declarat de către SIA „Moldasig” SRL, casată decizia instanţei de apel şi restituită pricina spre rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013 a fost admis apelul declarat de către SIA „Moldasig” SRL şi modificată hotărârea primei instanţe prin încasarea de la SIA „Moldasig” SRL în beneficiul lui Iurii Grigoriţa cu titlul de despăgubire materială suma de 37654,80 lei şi a fost încasat de la SIA „Moldasig” SRL la buget, taxa de stat în valoare de 1129,64 lei. În rest hotărârea a fost menţinută. La 23 aprilie 2013 SIA „Moldasig” SRL a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat că la 18 aprilie 2008 în mun.

Chişinău, a avut loc accidentul rutier între automobilul de model „Mercedes E211”, nr/î CMR 452, condus de Olga Buzadji şi automobilul de model „Mercedes 280E”, nr/î CKP 591, condus de Radu Raischi, ultimul a fost recunoscut vinovat de producerea accidentului rutier, fiind deţinător a unui certificat de asigurare eliberat de SA „Moldasig”. Menţionează că la 22 octombrie 2008, în baza cererii depuse de persoana vinovată şi în conformitate cu prevederile art. 21 al Legii nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule a fost întocmit dosar de daune nr. D/AORC/08-1725. La 04 iunie 2008, specialistul Companiei împreună cu părţile cointeresate au stabilit defectele pricinuite automobilului de model „Mercedes E211”, nr/î CMR 452, întocmind procesul-verbal de constatare a defectelor, iar la 05 iunie 2010, adăugător au fost examinate defectele ascunse ale automobilului deteriorat.

Susţine că conform devizului de calcul, luându-se în consideraţie vechimea automobilului avariat, prin deducerea uzurii, s-a stabilit prejudiciul material în mărime de 43793,78 lei, care a fost achitată păgubitului la 04 iunie 2009. Consideră că concluziile expertului expuse în Raportul de constatare tehnico- ştiinţifică nr. 1478 din 27 iunie 2008 întocmit de Centrul Naţional de Expertize de pe lângă Ministerul Justiţiei al RM, prezentat de către intimat în susţinerea pretenţiilor sale, sunt compuse din 2 puncte: 1) Costul reparaţiei de restabilire integrală a automobilului deteriorat în rezultatul accidentului rutier din 18 aprilie 2008, fără deducerea uzurii, care constituie - 124128,72 lei şi punctul 2) unde suma prejudiciului material, cauzat posesorului automobilului de model „Mercedes E220 CDI Avangarde”, cu nr/î CMR 452, după deducerea uzurii, constituie - 81448,58 lei.

Indică că instanţa de apel s-a condus de acest Raportul de constatare tehnico- ştiinţifică şi a încasat de la companie suma de 37654,80 lei, ceea ce constituie suma prejudiciului cauzat, conform expertizei (pct. 2 din concluzia expertului) - 81448,58 fiind scăzută suma achitată de către Companie 43793,78 lei. Menţionează că automobilul este deja reparat şi intimatul intenţionat nu prezintă careva facturi care ar confirma suma real suportată pentru reparaţie, dar face trimitere la un calcul teoretic al expertului.

Invocă dezacordul cu încasarea prejudiciului material în baza Raportului de expertiză întocmit de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, din motiv că acesta conţine o evaluare teoretică şi nu reflectă prejudiciul real cauzat, fără a se ţine cont de art. 23 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006. Susţine că din aceste motive Compania s-a adresat la SRL „Carauto Service” pentru a primi informaţia, care ar fi costul reparaţiei, inclusiv înlocuirea pieselor deteriorate pentru automobilul de model „Mercedes E220 CDI Avangarde”, cu nr/î CMR 452, astfel conform facturii nr. 172 din 07 iunie 2010, eliberată de Staţia de reparaţie, costul pieselor de schimb şi reparaţiei constituie suma de 62280 lei, iar prin deducerea uzurii din piesele ce urmează a fi înlocuite, suma prejudiciului real cauzat constituie 37934,40 lei (dintre care: 50720 lei costul pieselor - 48%, uzura (24345,60 lei) + 11560 lei manopera = 37 934,40 Iei).

Afirmă că Compania a achitat lui Iurii Grigoriţa suma de 43793,78 lei, care este mai mare decât prejudiciului real cauzat, care constituie 37934,40 lei. La 28 mai 2013, Iurii Grigoriţa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

Totodată a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la controlul constituţionalităţii art. 40 alin. (7) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că în rezultatul accidentului rutier produs la 18 aprilie 2008, a fost deteriorat automobilul lui de model „Mercedes E220 CDI”, cu nr/î CMR 452. Vinovat de producerea accidentului rutier a fost recunoscut Radu Raischi, care conducea automobilul de model „Mercedes 280E”, nr/î CKP 591, ultimul fiind deţinător a poliţie de asigurare eliberate de SA „Moldasig”. Conform raportului de expertiză, care nu a fost contestat de părţi, prejudiciul cauzat în rezultatul deteriorării automobilului constituie suma de 124128,72 lei.

Indică că compania i-a achitat benevol suma de 43793,78 lei, în rest refuzând să achite prejudiciul, fapt ce a generat înaintarea acţiunii, care a fost admisă parţial de către prima instanţă şi a fost încasat în beneficiul lui suma de 80334,94 lei, însă care neîntemeiat a fost casată de instanţa de apel. Menţionează că instanţa de apel a încasat în beneficiul lui doar suma de 37654,80 lei, astfel el fiind nevoit să achite din cont propriu pentru reparaţia automobilului suma de 42680,14 lei. Consideră că prin decizia instanţei de apel i se încalcă dreptul lui de proprietate garantat de Convenţie şi Constituţia RM. Insistă că de către instanţa de apel nu au fost aplicate normele de drept material ce trebuiau să fie aplicate.

Afirmă că prin aplicarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 40 alin. (7) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 i se încalcă dreptul lui la proprietate, considerând că aceste prevederi contravin art. 46 al Constituţiei şi art. 1 al Primului protocol la Convenţie. Mai indică că la 25 februarie 2013 el a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013, prin care a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 mai 2012 şi restituită pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, însă până în prezent cererea dată nu a fost examinată. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 03 iulie 2013 a fost cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a Republicii Moldova depusă de către Iurii Grigoriţa.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia hotărârii primei instanţe a fost expediată în adresa recurenţilor la 22 martie 2013, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 195). Astfel, instanţa de recurs constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursurile neîntemeiate şi care urmează a fi respinse cu menţinerea deciziei instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel. După cum s-a constatat pe parcursul examinării cauzei, Radu Raischi la 18 aprilie 2008 aproximativ la ora 09.00, conducând automobilul de model „Mercedes 280 E”, cu n/î C KP 591, la intersecţia str. Hristo-Botev şi bd. Dacia din mun. Chişinău a traversat intersecţia la culoarea roşie a semaforului şi ca urmare a comis tamponarea cu automobilul de model „Mercedes E220”, n/î C MR 452, ce-i aparţine lui Iurii Grigoriţa cu drept de proprietate şi care era condus la acel moment de Olga Buzadji.

Din materialele dosarului rezultă că la 04 iunie 2008 şi la 05 iunie 2008 de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare au fost întocmite actele de examinare a defectelor la mijlocul de transport de model „Mercedes E220”, n/î C MR 452, în care au fost descrise în detaliu piesele defectate, acte care au fost semnate de participanţii la accidentul rutier şi de reprezentantul SIA „Moldasig” SRL (f. d. 10-12). La 10 noiembrie 2008 în privinţa lui Radu Raischi a fost întocmit material administrativ conform art. 124 alin. (2) CCA, iar prin decizia Judecătoriei Botanica din 25 martie 2009 acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiei, însă în legătură cu expirarea termenelor prevăzute de art. 37 CCA, procesul în privinţa lui a fost încetat.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1478 din 27 iunie 2008, a fost stabilit costul reparaţiei de restabilire integrală a automobilului de model „Mercedes E220”, n/î C MR 452 în sumă de 124128,72 lei, iar suma prejudiciului material cauzat posesorului automobilului, ţinându-se cont de gradul de uzură, constituie 81448,58 lei (f. d. 5-8). La caz a fost constat faptul că SIA „Moldasig” SRL şi-a onorat parţial obligaţia de plată achitând lui Iurii Grigoriţa cu titlu de despăgubire de asigurare suma de 43793,78 lei, fapt confirmat de ultimul în cererea de micşorare a cuantumului pretenţiilor sale.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză şi având ca obiect al litigiului încasarea despăgubirii de asigurare, dobânzii de întârziere, conform ratei de refinanţare a BNM şi cheltuielilor de judecată, prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii şi a încasat din contul SIA „Moldasig” SRL în beneficiul lui Iurii Grigoriţa prejudiciul material în sumă de 80334,94 lei, iar în rest a respins acţiunea. Judecând apelul declarat de către SIA „Moldasig” SRL, instanţa de apel motivat şi amplu argumentat, pronunţându-se asupra tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea pricinii, temeinic a ajuns la concluzia admiterii apelului şi modificării hotărârii primei instanţe, dispunând încasarea din contul SIA „Moldasig” SRL în beneficiul lui Iurii Grigoriţa cu titlu de despăgubire materială suma de 37654,80 lei, iar în rest menţinând hotărârea primei instanţe.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 1301 Cod civil, conform căror prin contract de asigurare, asiguratul se obligă să plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ (beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în termenele convenite. La fel, instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 1315 alin. (1) lit. b) Cod civil, care statuează că asigurătorul este obligat să efectueze plata, la apariţia dreptului asiguratului sau a beneficiarului asigurării de a încasa suma asigurată sau despăgubirea de asigurare, în termenul stabilit în condiţiile de asigurare.

În sensul normei enunţate, se va remarca că după cum s-a constatat în speţă la 18 aprilie 2008 s-a produs cazul asigurat, astfel odată cu producerea acestuia a apărut şi obligaţia asigurătorului de a plăti despăgubirea de asigurare. Instanţa de apel corect a reţinut că suma despăgubirii urmează a fi calculată conform prevederilor art. 23 alin. (2) şi (6) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006, coroborate cu art. 40 alin. (7) al aceleiaşi legi, care direct indică că în perioada stabilită în Legea cu privire la asigurări art. 57 alin.(4) lit. a) (cinci ani), preţurile părţilor componente sau ale pieselor care se înlocuiesc la autovehiculele deteriorate se stabilesc, prin derogare de la art. 23 alin. (6) şi (7) din prezenta lege, ţinându-se cont de gradul lor de uzură.

Astfel, se atestă corectitudinea concluziei instanţei de apel cu privire la modificarea hotărârii primei instanţe şi încasării în beneficiul lui Iurii Grigoriţa cu titlu de despăgubire materială suma de 37654,80 lei, reieşind din deducerea uzuri pieselor deteriorate şi de faptul că compania de asigurare a achitat parţial suma despăgubirii în mărime de 43793,78 lei, în acest sens reţinând ca bază suma prejudiciului de 81448,58 lei stabilită prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1478 din 27 iunie 2008, cu aplicarea gradului de uzură la (81448,58 lei-43793,78 lei). Prin urmare, nu pot fi reţinute argumentele recurentului Iurii Grigoriţa precum că SA „Moldasig” urmează să-i achite suma despăgubirii real suportate în mărime de 80334,94 lei, deoarece cadrul legal enunţat expres prevede că preţurile părţilor componente sau ale pieselor care se înlocuiesc la autovehiculele deteriorate se stabilesc ţinându-se cont de gradul lor de uzură.

Urmează a fi respinsă şi susţinerea recurentului Iurii Grigoriţa precum că prin aplicarea de către instanţa de apel a prevederilor art. 40 alin. (7) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 i-a fost încălcat dreptul lui la proprietate, considerând că aceste prevederi contravin art. 46 al Constituţiei şi art. 1 al Primului protocol la Convenţie. Aceasta, deoarece Iurii Grigoriţa nu este lipsit de dreptul de a cere diferenţa de plată a despăgubirii real suportate în urma accidentului rutier de la persoana vinovată de comiterea acestuia, conform prevederilor art. 1398, art. 1410 Cod civil.

Cât priveşte argumentul recurentului Iurii Grigoriţa cu referire la cererea de revizuire depusă de el împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 ianuarie 2013, instanţa de recurs remarcă că aceasta a fost restituită în adresa lui Iurii Grigoriţa, prin scrisoarea Curţii Supreme de Justiţie nr. 02r-74/2013 din 11 martie 2013, fiindu-i comunicat că decizia nominalizată nu se supune nici unei căi de atac.

La caz, se impun a fi respinse şi argumentele recurentului SIA „Moldasig” SRL precum că instanţa de apel neîntemeiat a încasat prejudiciul material în baza Raportului de expertiză întocmit de către Centrul Naţional de Expertize Judiciare, susţinând că acesta conţine o evaluare teoretică şi nu reflectă prejudiciul real cauzat, nefiind ţinut cont de prevederile art. 23 alin. (1) şi (2) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006, deoarece, după cum a fost menţionat mai sus, prin raportul de expertiză nominalizat a fost stabilită suma prejudiciului material cauzat posesorului automobilului de model „Mercedes E220”, n/î C MR 452, Iurii Grigoriţă în sumă de 81448,58 lei, care a fost calculată cu aplicarea gradului de uzură.

Este apreciată critic şi afirmaţia recurentului SIA „Moldasig” SRL cu referire la faptul că conform facturii nr. 172 din 07 iunie 2010, eliberată de Staţia de reparaţie SRL „Carauto Service”, costul pieselor de schimb şi reparaţiei automobilului intimatului constituie suma de 62280 lei, iar prin deducerea uzurii din piesele ce urmează a fi înlocuite, suma prejudiciului real cauzat constituie 37934,40 lei, deoarece această factură nu poate fi reţinută drept probă admisibilă şi pertinentă la caz. Or, această probă a fost eliberată de o companie particulară şi obţinută de compania de asigurări în mod unilateral, respectiv nu poate fi egalată cu un raport de expertiză.

Nu constituie temei de admitere a recursului nici argumentul recurentului SIA „Moldasig” SRL cu referire la faptul că automobilul de model „Mercedes E220”, n/î C MR 452este deja reparat, iar Iurii Grigoriţă intenţionat nu prezintă careva facturi care ar confirma suma real suportată pentru reparaţie, dar face trimitere la un calcul teoretic al expertului, deoarece această afirmaţie poartă un caracter declarativ, nefiind prezentate probe, care ar atesta că automobil lui Iurii Grigoriţă este deja reparat.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995, unde Curtea a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recursuri. Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel este întemeiată, iar temeiurile invocate de către recurenţi sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursurile şi a menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se resping recursurile declarate de către Societatea Internaţională de Asigurări „Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată şi Iurii Grigoriţa. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 martie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iurii Grigoriţa împotriva Societăţii Internaţionale de Asigurări „Moldasig” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la repararea prejudiciului material şi încasarea dobânzii de întârziere. Decizia este irevocabilă. Preşedintele, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iurie Bejenaru Ion Vîlcov Ala Cobăneanu