2ra-452/18 — incasarea despagubirii de asigurare

Dosarul nr.2ra-452/18

prima instanță: Judecătoria Rîșcani

mun. Chișinău

Judecător: L. Lupașco

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Ciugureanu, A. Minciuna, L. Popova

ÎNCHEIERE

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas, Iuliana Oprea

soluționând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Tertiuc

Nicolae,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Moldasig” împotriva lui Tertiuc Nicolae cu privire la încasarea în ordine de

regres a despăgubirii de asigurare și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, prin care s-a

respins apelul declarat de Tertiuc Nicolae și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 24 martie 2015,

c o n s t a t ă:

La 06 februarie 2014, SA „Moldasig” a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Tertiuc Nicolae, solicitând încasarea de la Tertiuc Nicolae a prejudiciului

material în mărime de 49 840,89 lei și a cheltuielilor de judecată.

În argumentarea cererii societatea reclamantă a indicat că la data de 08 mai

2010, s-a produs accidentul rutier între automobilele de model AUDI 100 cu n/î

XXXXX, condus de Tertiuc Nicolae și automobilul de model Opel Astra cu n/î

XXXX, condus de Madan Alexandru.

Vinovat de producerea accidentului rutier, conform deciziei Poliției rutiere a fost

recunoscut șoferul automobilului AUDI 100, Tertiuc Nicolae, care poseda un

certificat de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr. AG 109756, eliberat de SA

„Moldasig”.

În conformitate cu art.21 al Legii nr.414 din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă, pentru pagube produse de autovehicule, în

urma primirii cererilor din partea persoanelor cointeresate, SA „Moldasig” a întocmit

două dosare de daune înregistrate sub nr. D/AORC/10-801 și D/AORC/10-801/S.

La 24 mai 2010, de către societatea reclamantă a fost întocmit procesul-verbal

de constatare și evaluare a pagubelor nr. D/AORC/10-801, prin care de comun acord

cu părțile interesate, au fost stabilite defectele aduse automobilului deteriorat de

model Opel Astra cu n/î XXXXX.

Conform devizului de calcul, întocmit de specialistul SA „Moldasig”, suma

despăgubirii de asigurare pentru repararea automobilului Opel Astra cu n/î XXXX și

1

suma tuturor cheltuielilor medicale constituia 49 840,89 lei.

În baza contractului de asigurare și a ordinului directorului general nr. 1887-01

din 25 noiembrie 2010 SA „Moldasig” a achitat despăgubirea de asigurare în mărime

de 48 571,02 lei în baza ordinului nr.2402-01 din 28 decembrie 2010, la fel SA

„Moldasig” a achitat despăgubirea de asigurare în mărime de 1 269,87 lei

beneficiarului despăgubirii de asigurare.

Astfel, invocând prevederile art.29 lit. f) al Legii nr.414 din 22 decembrie 2006

cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule, precum și faptul că soluționarea amiabilă a litigiului nu a avut un rezultat

pozitiv, SA „Moldasig” a solicitat încasarea de la Tertiuc Nicolae a prejudiciului

material în mărime de 49 840,89 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 martie 2015, cererea

de chemare în judecată a fost admisă integral, s-a hotărât încasarea din contul lui

Tertiuc Nicolae în beneficiul SA „Moldasig” suma de 49 840,89 lei cu titlu de

despăgubire de asigurare în ordine de regres și taxa de stat în mărime de 1 495,22 lei

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond s-a bazat pe cercetarea completă, a tuturor

probelor prezente și a constatat că, cerințele invocate în acțiune se încadrează în

prevederile legii.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe la 22 aprilie 2015 , Tertiuc

Nicolae a depus cerere de apel prin care a solicitat casarea hotărârii contestate.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2017, s-a respins apelul

Tertiuc Nicolae și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24

martie 2015.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de apelant

nu și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului,

argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanța de apel a indicat că, prima instanță a dat o apreciare obiectivă

și justă probelor administrate, a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care

au importanță pentru soluționarea pricinii și corect a aplicat normele de drept material

și procedural și în consecință a adoptat o hotărâre legală și întemeiată.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Tertiuc Nicolae a înaintat cerere de

recurs, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău

din 15 februarie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 24 martie

2015.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 15 februarie

2017 a fost expediată recurentului la 03 aprilie 2017. Astfel, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin

prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 12 aprilie 2017 în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră că

soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice

a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și certă a

situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

2

superficial argumentele invocate de către Tertiuc Nicolae și materialul probator

anexat la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă

apelului sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Tertiuc Nicolae, urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Tertiuc Nicolae, este declarativ și

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să

justifice afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

3

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în recursul declarat

de către Tertiuc Nicolae asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Tertiuc Nicolae, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Tertiuc Nicolae.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

4