2r-712/14 — Cu privire la contestarea actului

Dosarul nr.2r-712/14 prima instanţă: V: Negruţa instanţa de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Doga DECIZIE 20 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Maria Ghervas şi Ion Druţă examinând recursul declarat de către Creciun Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Veveriţa Ion împotriva lui Creciun Mihail cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, prin care a fost respinsă cererea lui Creciun Mihail cu privire la repunerea în termen şi cererea de apel a fost restituită, c o n s t a t ă: La 26 iulie 2013, Veveriţa Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Creciun Mihail cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

În motivarea acţiunii Veveriţa Ion a menţionat că de fapt este proprietarul terenului agricol cu cod cadastral 6467213029 cu suprafaţa de 0,1414 ha şi că a plantat în toamna anului 2010, şapte rânduri de salcâm a câte 110 copaci pe fiecare rând, în total fiind 770 copaci, fapt ce se atestă prin adeverinţa eliberată de către primăria comunei Step - Soci, r-1 Orhei cu nr. 434 din 11 iulie 2013. În luna aprilie 2011, Creciun Mihail a arat această porţiune de teren distrugându-i plantaţia de salcâmi. Ca rezultat, pârâtul şi-a luat angajamentul că în toamna anului 2011, să-i planteze parcela de teren cu salcâmi, fapt confirmat prin recipisa din 21 mai 2013. Obligaţiunea asumată de către Creciun Mihail nu a fost executată şi nici nu intenţionează să o execute.

Susţine că în urma acestor evenimente a avut de suferit material, căci potrivit informaţiei primite de la Întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Orhei un arbore de salcâm cu diametrul de 8 cm costă 18,00 lei, astfel costul pentru 770 puieţi de salcâm constituie suma de 13 860 lei. Totodată mai invocă că în urma acestui caz a avut de suferit şi moral. Solicită Veveriţa Ion încasarea din contul lui Creciun Mihail prejudiciul material în mărime de 13 860 lei, prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei şi cheltuielile de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 28 noiembrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial. A fost încasată din contul lui Creciun Mihail în folosul lui Veveriţa Ion prejudiciul material în sumă de 13 860 lei, prejudiciul moral în sumă de 1 000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 1 300 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. A fost încasată din contul lui Creciun Mihail taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 415,80 lei (f.d.19, 24-26). La 31 ianuarie 2014, Creciun Mihail a declarat apel, împotriva hotărîrii primei instanţe (f.d.27-28). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, a fost respinsă cererea lui Creciun Mihail privind repunerea apelului în termen, cu restituirea apelului, ca fiind depus tardiv. (f.d.50-52). La 12 iunie 2014, Creciun Mihail prin intermediul avocatului, a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea privind repunerea cererii de apel în termenul de declarare a acesteia şi trimiterea pricinii la judecarea apelului.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel prin restituirea cererii de apel, i-a îngrădit accesul la justiţie. În conformitate cu art. 425 CPC termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Prin prisma normei citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul depus la 12 iunie 2014, este declarat în termen. În conformitate cu art. 426 al. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din 29 mai 2014, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Din actele pricinii rezultă că la 26 iulie 2013, Veveriţa Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Creciun Mihail cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Fiind investită cu examinarea prezentei pricini, prima instanţă, prin hotărârea din 28 noiembrie 2013, a admis acţiunea parţial, încasînd din contul lui Creciun Mihail în folosul lui Veveriţa Ion prejudiciul material în sumă de 13 860 lei, prejudiciul moral în sumă de 1 000 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 1 300 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. A fost încasată din contul lui Creciun Mihail taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 415,80 lei (f.d.19, 24-26). La 31 ianuarie 2014, Creciun Mihail a declarat apel, împotriva hotărîrii primei instanţe (f.d.27-28). Totodată solicitînd repunerea cererii de apel în termen, pe motiv că nu a fost citat legal la examinarea pricinii în prima instanţă şi că hotărîrea a fost adoptată în absenţa lui.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, lui Mihail Creciun i s-a refuzat în repunerea în termenul de declarare a cererii de apel, fiindu-i restituită ca depusă tardiv. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră încheierea Curţii de Apel Chişinău întemeiată şi legală, bazată pe aprecierea justă a circumstanţelor de fapt şi aplicarea corectă a normelor de drept procedurale din următoarele considerente. În conformitate cu art. 369 alin. (1) şi (3) Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 110 Codul de procedură civilă, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. Potrivit art. 112 alin. (1) Codul de procedură civilă termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii. Alin. (2) al aceluiaşi articol expres stipulează că, dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.

Alineatul (3) acelaşi articol prevede că, actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit pînă la ora 24 a ultimei zile din termen. După cum denotă actele dosarului, pricina a fost examinată la 28 noiembrie 2013, în lipsa lui Creciun Mihail, cu pronunţarea dispozitivului hotărîrii de către prima instanţă (f.d.19). Conform art. 236 alin. (4) CPC, participanţii care nu au fost prezenţi la pronunţarea dispozitivului hotărîrii primesc copia hotărîrii în decurs de 5 zile. Judecătoria Orhei, respectînd norma legală enunţată, la 03 decembrie 2013, a expediat în adresa lui Creciun Mihail copia hotărîrii (f.d. 21). Iar, la 05 decembrie 2013, acesta a recepţionat copia hotărîrii primei instanţe, fapt confirmat prin avizul de recepţie (f.d.23).

Cu toate acestea, Creciun Mihail a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe la 31 ianuarie 2014 (f.d. 27), respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Instanţa de recurs reţine ca neîntemeiat argumentul recurentului precum că termenul de declarare a apelului a început să curgă din momentul cînd a recepţionat copia hotărîrii primei instanţe. Cu referire la argumentul dat, este de menţionat că după cum s-a enunţat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărîrii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărîrii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede. Mai mult, din materialele pricinii rezultă că Creciun Mihail a fost înştiinţat despre locul, data şi ora examinării pricinii care a avut loc la 28 noiembrie 2013, fapt confirmat prin dovada de înştiinţare contra semnătură (f.d.14).

Este de reţinut că Creciun Mihail a cunoscut despre existenţa litigiului dat, deoarece la 16 octombrie 2013 fiind prezent la examinarea pricinii în prima instanţă i s-a acordat ultimului termen pentru a prezenta referinţă la acţiunea depusă de către Veveriţa Ion (f.d.13). Astfel, este cert că recurentul cunoscînd despre existenţa prezentului litigiu şi examinarea lui, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă ignorat de către Creciun Mihail, ce a generat omiterea termenului de prescripţie la depunerea apelului. În plus recurentul mai susţine în cererea de recurs că nu a putut să-şi exercite calea apelului în termenul legal, deoarece nu a cunoscut despre existenţa hotărîrii emise de către prima instanţă.

Cu referire la argumentul enunţat, instanţa de recurs îl apreciază ca unul declarativ, deoarece materialele pricinii atestă faptul că Creciun Mihail a recepţionat copia dispozitivului hotărîrii primei instanţe la 05 decembrie 2013, fapt confirmat prin copia avizului de recepţie (f.d.23), astfel, ultimul a avut suficient timp pînă la 30 decembrie 2013, pentru a declara apel în termenul de 30 de zile, prevăzut de lege. Colegiul relevă, de asemenea, că o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a deciziei judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

Aşa fiind, cu ocazia examinării cauzei Ponomaryov versus Ucraina (hotărîre din 3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată şi pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea reiterează că dreptul la judecarea într-un mod echitabil de către o instanţă, după cum este garantat de art. 6 § 1 al Convenţiei, trebuie interpretat în lumina Preambulului Convenţiei, care, în partea sa relevantă, declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a statelor contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie. Curtea a observat că o situaţie similară a fost deja examinată în cauza Popov versus Moldova din 06 decembrie 2005, în care a constatat că, prin neprezentarea motivelor pentru repunerea în termenul de prescripţie pentru efectuarea unui act procedural, instanţele naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

În această cauza Curtea a notat că termenul de declarare a recursului a expirat, cu 47 de zile după expirarea termenului prevăzut de lege pentru depunerea lui (Melnic vs. Moldova, nr. 6923/03, 14 noiembrie 2006). Din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Creciun Mihail. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Veveriţa Ion împotriva lui Creciun Mihail cu privire la repararea prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Tatiana Vieru Judecătorii Maria Ghervas Ion Druţă