2ra-2766/14 — Revendicarea terenului, înlăturarea obstacolelor

Prima instanță: Judecătoria Ialoveni Dosarul nr. 2ra-2766/14 Judecător: N. Toma Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Anton, A. Panov, I. Secrieru ÎNCHEIERE 18 septembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vlasî Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Munteanu Ion către Vlasî Mihail privind revendicarea terenului, înlăturarea obstacolelor, recuperarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 08 mai 2014, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 decembrie 2014, fiind emisă o nouă hotărîre, c o n s t a t ă : La 01 august 2013, reclamantul Munteanu Ion a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva lui Vlasî Mihail, solicitînd obligarea pîrîtului să- i revendice terenul cu suprafaţa de 0,047 ha, ce constituie două rînduri de viţă de vie şi să-i înlăture obstacolele în folosirea acestui teren, precum şi încasarea de la Vlasî Mihail în beneficiul reclamantului a prejudiciul material în sumă de 4 131 lei şi prejudiciu moral în sumă de 5 000 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, de fapt deţine în proprietate terenul agricol cu suprafaţa de 0,2191 ha cu nr. cadastral 5534303264, situat în r. Ialoveni s. Ulmu. Pe terenul în cauză se află 12 rînduri de viță de vie a soiului Izabela, care la moment are vîrsta de 32 ani. Cu pîrîtul Vlasî Mihail sunt vecini la hotar, acesta deţinînd terenul agricol cu suprafaţa de 0,2545 ha cu nr. cadastral 5534303263 pe ternul căruia la fel este sădită viță de vie ce include 10 rînduri. În urma măsurărilor terenurilor atît a lui Munteanu Ion, cît si a lui Vlasî Mihail li s-au indicat în natură hotarele între terenuri. Reclamantul şi pîrîtul de mult timp se află în conflict, deoarece reclamantul consideră că pîrîtul a acaparat samavolnic de la reclamant 2 rînduri de viță de vie.

Reclamantul a explicat pîrîtului de nenumărate ori că aceste 2 rînduri de viță de vie pe care ultimul le folosește aparţin cu drept de proprietate lui Munteanu Ion, conform hotarelor expuse în titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. Pe parcursul a ultimilor 3 ani de zile reclamantul s-a adresat de nenumărate ori la organele de resort pentru a fi soluționate divergenţele, în urma adresărilor au fost întocmite diverse acte precum: actul primăriei s. Ulmu n.60 din 27 septembrie 2011 prin care Vlasî Mihail a fost obligat să elibereze terenul ocupat şi anume 2 rînduri de viță de vie, ce constituie suprafaţa de 0,047 ha. Prin ordonanţa Procuraturii r. Ialoveni din 02 ianuarie 2012 în privinţa lui Vlasî Mihail a fost pornită o cauză contravenţională în baza prevederilor art. 335 al.

(l) Cod Contravențional al RM şi i s-a aplicat sancțiune sub formă de amendă în mărime de 40 u.c. Prin procesul-verbal din 17 septembrie 2012 întocmit de comisia funciară din cadrul Primăriei s. Ulmu s-a stabilit repetat că Vlasî Mihail nu a eliberat terenul ocupat, dar a colectat roadă de pe vița de vie. Prin procesul verbal din 28 mai 2013 comisia funciară din cadrul Primăriei s. Ulmu a stabilit că Munteanu Ion, trebuie să-şi mute hatul cu două rînduri de viță de vie spre terenul lui Vlasî Mihail, ce constituie suprafaţa de 0,047 ha. Pe parcursul anilor Vlasî Mihail, a beneficiat de roadă strînsă de pe 2 rînduri de viță de vie, ce aparţine cu drept de proprietate lui Munteanu Ion.

Astfel, reclamantul consideră că pîrîtul nu era în drept de a strînge roada de pe două rînduri de viță de vie, deoarece acestea aparţin cu drept de proprietate lui în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren, iar prin acţiunile ilicite ale pîrîtului i-a fost cauzat prejudiciu material şi moral imens şi anume de pe două rînduri de viță de vie adică 51 tufe cu vîrsta de 32 ani, roada medie constituie 459 kg adică 9 kg aproximativ de pe o tufa, conform calculului reflectat în cererea de chemare în judecară reclamantul consideră că pe ultimii trei ani preţul roadei care a fost strînsă de pe aceste tufe constituie suma de 4131 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 decembrie 2013 a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Munteanu Ion către Vlasî Mihail privind revendicarea terenului, înlăturarea obstacolelor, recuperarea prejudiciului material şi moral, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2013 a fost admis apelul declarat de Munteanu Ion, casată hotărîrea Judecătoriei Ialoveni din 13 decembrie 2013 fiind pronunțată o nouă hotărîre, prin care acțiunea a fost admisă parțial. S-a obligat Vlasî Mihail să-i revendice lui Munteanu Ion terenul cu suprafața de 0,047 ha; s-a încasat de la Vlasî Mihail în beneficiul lui Munteanu Ion despăgubiri pentru prejudiciul material cauzat în sumă de 4 131 lei și cheltuieli de judecată în sumă de 438 lei. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 14 iulie 2014, Vlasî Mihail a declarat recurs, solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe. În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este ilegală și neîntemeiată, consideră recurentul că concluziile instanței de apel sunt eronate.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 20.05.2014 (f.d. 104), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul se consideră declarat în termen. La 01 septembrie 2014, Munteanu Ion a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd respingerea acestuia. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Vlasî Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a recunoaște recursul declarat de către Vlasî Mihail ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de către Vlasî Mihail se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă