2ra-1964/14 — Înlăturarea obstacolelor în exercitarea dreptului de proprietate

prima instanţă: V. Panfilii dosarul nr. 2ra-1964/14 instanţa de apel: E. Secrieru, A. Parpalac, S. Leu ÎNCHEIERE 23 iulie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Pavel Ursu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasile Coiman împotriva lui Pavel Ursu cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 20 decembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Pavel Ursu şi menţinută hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 septembrie 2013, c o n s t a t ă: La 11 martie 2013, Vasile Coiman a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Pavel Ursu cu privire la înlăturarea obstacolelor în folosirea imobilului şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că lotul de teren agricol cu suprafaţa de 0,4991 ha, nr. cadastral 1028105410, din s. Geamăna, r-nul Anenii Noi îi aparţine cu drept de proprietate în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren. Menţionează că în prezent, el a depistat că pârâtul, prin sădirea viţei de vie şi efectuării lucrărilor agricole şi de montare a parilor pentru viţa de vie, a acaparat ilegal suprafaţa de 0,02 ha din lotul de teren menţionat. Susţine că această încălcare necesită a fi înlăturată, deoarece îi creează impedimente la desfăşurarea lucrărilor agricole, de prelucrare, sădire, recoltare a roadei, care este urmată de cauzarea unui prejudiciu material şi moral.

Afirmă că la multiplele sale solicitări, pârâtul nu doreşte să soluţioneze situaţia de conflict pe cale paşnică, fără motive refuză orice discuţie, abordând o atitudine batjocoritoare în adresa sa. Prin urmare, solicită obligarea pârâtului să înlăture obstacolele în folosirea terenului agricol, ce-i aparţine cu drept de proprietate şi, anume, să elibereze terenul cu suprafaţa de 0,02 ha ocupat abuziv şi să înlăture toate plantaţiile de pe această porţiune de teren şi încasarea de la pârât a sumei de 10000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral şi a taxei de stat în sumă de 100 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Anenii Noi din 19 septembrie 2013 acţiunea a fost admisă, a fost obligat Pavel Ursu să înlăture obstacolele în folosirea bunului imobil – terenul agricol, ce aparţine cu drept de proprietate lui Vasile Coiman în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 1028105 şi, anume, să elibereze terenul ocupat abuziv cu suprafaţa de 0,02 ha cu înlăturarea tuturor plantaţiilor de pe această porţiune de teren şi a fost încasat de la Pavel Ursu în beneficiul lui Vasile Coiman taxa de stat în sumă de 100 lei şi cheltuielile pentru efectuarea expertizei în sumă de 2251,05 lei. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bender din 20 decembrie 2013 a fost respins apelul declarată de către Pavel Ursu şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 25 martie 2014, în termenul prevăzut de lege, Pavel Ursu a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. Recurentul Pavel Ursu, în motivarea recursului, a indicat că hotărârile judecătoreşti sunt neîntemeiate şi ilegale, deoarece instanţele judecătoreşti au interpretat în mod eronat legea.

Menţionează că instanţele judecătoreşti nu au ţinut cont de faptul că Pavel Ursu deţine terenul agricol în proprietate în baza titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren nr. 10281050255 încă din anul 2007, când l-a primit ca donaţie de la Andrei Bulgaru, care, la rândul său, a fost împroprietărit cu cota de teren echivalent ca fost lucrător al gospodăriei agricole din s. Geamăna şi se folosea de acest teren din anul 1993. Susţine că doar în anul 2011, după ce intimatul a procurat terenul agricol din vecinătate, în rezultatul măsurărilor, s-a constatat că parcelele deţinătorilor de cote de pe acest teren se suprapun. Afirmă că el nicidecum nu a ocupat abuziv terenul în litigiu, ci la repartizarea cotelor de teren echivalent, Comisia funciară a Consiliului local Geamăna a comis erori tehnice.

Pe acest masiv, cotele de teren s-au repartizat în două etape: prima etapă, au fost împroprietăriţi lucrătorii sovhozului, cărora li s-a măsurat de la pădure spre sat, iar a doua etapă, peste o perioadă însemnată au primit cota echivalentă lucrătorii sferei bugetare, cărora li s-a măsurat de la sat spre pădure. Invocă că actul Comisiei pentru activităţi în agricultură şi industrie a Consiliului local Geamăna din 04 mai 2012 este un act ilegal, care contravine Legii pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind constituirea şi funcţionarea consiliilor locale şi raionale. De asemenea, actul menţionat conţine informaţie şi semnături false. Mai invocă că au fost efectuate calculele şi s-a dovedit faptul că suprafaţa de suprapunere, conform planului cadastral din 03 februarie 2012, eliberat intimatului, constituie 97,96 m.p.

sau 0,008796 ha, dar nicidecum 0,02 ha, după cum a fost stipulat iniţial în actul Comisiei enunţate. Menţionează că conform actului de transpunere a hotarelor în natură din 18 septembrie 2013, terenul cu nr. cadastral 10281050255 se suprapune cu fâșia forestieră, proprietate publică a Gospodăriei silvice Anenii Noi. Susţine că din anul 2007, el anual achită impozitul funciar pentru suprafaţa de 0,0372 ha, nefolosită de fapt. Prin referința din 16 iunie 2014, intimatul Vasile Coiman a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, pârțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Coiman nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție menționează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel şi prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul lui Vasile Coiman ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Recursul declarat de către Vasile Coiman se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi