2ra-2873/14 — Recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei

prima instanţă:L.Pruteanu dosarul nr. 2ra-2873/14 instanţa de apel: L.Popova, M.Moraru, Sv.Caitaz ÎNCHEIERE 22 octombrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul: Galina Stratulat, Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de avocatul Liubomir Dudulica în interesele recurentului Ianuşev Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ianuşev Mihail către Moscalenco Elena privind recunoaşterea ca fiind valabilă tranzacţia de vînzare-cumpărare, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului, încasarea cheltuielilor de judecată suportate şi cererea reconvenţională depusă de Moscalenco Elena către Ianuşev Mihail privind declararea nulităţii antecontractului şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ianuşev Mihail, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 04 februarie 2014, c o n s t a t ă La 02 octombrie 2012 Ianuşev Mihail a depus cererea de chemare în judecată către Moscalenco Elena privind recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei de vînzare- cumpărare a cotei-părţi în mărime de 43/80 a terenului situat în mun.

Chişinău or. Vatra, str. Ştefan Vodă 21, cu nr. cadastral 0122104.1170, recunoaşterea dreptului său de proprietate asupra acestui bun imobil şi încasarea de la Moscalenco Elena a surplusului de preţ achitat în mărime de 237,5 euro. Întru argumentarea cerinţelor sale reclamantul a invocat că, la 23 februarie 2011 între Moscalenco Elena şi Ianuşev Mihail a fost încheiat un precontract de vânzare- cumpărare a unui teren amplasat pe str. Ştefan Vodă 21, or. Vatra, mun. Chişinău în mărime de 0,03 ha la preţul de 7500 euro. Reclamantul a explicat că contractul de vânzare-cumpărare urma a fi încheiat până la data de 30.08.2011, însă Moscalenco Elena a refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Astfel, Ianuşev Mihail s-a adreast cu cerere de chemare în judecată către Moscalenco Elena prin care a solicitat recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei de vînzare-cumpărare, recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului, încasarea cheltuielilor de judecată suportate de el. Ulterior, în cadrul examinării pricinii în fond, la data de 20.06.2013, reprezentantul reclamantului a depus cerere de concretizare a cerinţelor, prin care s- a solicitat recunoaşterea valabilităţii tranzacţiei de vînzare-cumpărare a 0,03 ha din terenul situat în mun. Chişinău, or. Vatra, str. Ştefan Vodă,21 - cota parte din proprietatea pârâtei şi anume 150.5 m.p. din terenul cu nr. cadastral - 0122104.1170 şi 149,5 m.p.

din terenul cu nr. cadastral 0122104.280, recalcularea cotelor coproprietarilor, cu condiţia plăţii de către Ianuşev Mihail a preţului neachitat în mărime de 3500 euro şi recunoaşterea dreptului de proprietate a reclamantului Ianuşev Mihail asupra a 150.5 m.p. din terenul cu nr. cadastral 0122104.1170 şi 149,5 m.p terenul cu nr. cadastral 0122104.280, cu recalcularea cotelor coproprietarilor din terenul cu nr. cadastral 0122104.280 - Moscalenco Elena devenind proprietară a cotei de 27,8/80, iar lanuşev Mihai a cotei 52,2/80, solicitând şi încasarea de la Moscalenco Elena cheltuielilor de judecată în mărime de 6863 lei cu deducerea sumei date din preţul neachitat de către reclamant în mărime de 3500 euro.

La data de 19.04.2013 Moscalenco Elena a depus cerere reconvenţională, prin care a solicitat declararea nulă a antecontractul din 23 februarie 2011. Întru argumentarea cerinţelor sale Moscalenco Elena a invoc faptul că, antecontractul încheiat între ea şi Ianuşev Mihail este lovit de nulitate absolută, deoarece la momentul încheierii lui nu a fost determinat care teren urma a fi vândut, deci nu poate fi determinate cu certitudine esenţa consimţământului; ea nu deţinea cu drept de proprietate personală terenul cu suprafaţa de 0,03 ha, deoarece acest teren se află în proprietate comună cu soţul ei pe cote-părţi, fără a fi partajat în natură şi nu a fost primit acordul celuilalt coproprietar la încheierea antecontractului.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 04.02.2014, cererea de chemare în judecată depusă de către Ianuşev Mihail a fost respinsă ca neîntemeiată, iar cererea reconvenţională depusă Moscalenco Elena a fost admisă integral. S-a declarant nul antecontractul din 23 februarie 2011 încheiat între Moscalenco Elena şi Ianuşev Mihail privind obligarea încheierii contractului de vînzare- cumpărare a terenului cu suprafaţa de 0,03 ha, situat în mun. Chişinău, or.Vatra, str. Ştefan Vodă,21 cu aducerea părţilor în poziţia iniţială: restituirea sumei de 4000 Euro primită în avans de către Moscalenco Elena de la Ianuşev Mihail.

La 05 februarie 2014 Ianuşev Mihail nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, a depus apel, prin care a solicitat casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 04.02.2014 cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Ianuşev Mihail să fie admisă integral în sensul solicitat, iar cererea reconvenţională depusă de Moscalenco Elena să fie respinsă ca neîntemeiată. 2 Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iunie 2014 a fost respins apelul declarat de Ianuşev Mihail, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 04 februarie 2014. La adoptarea soluţiei instanţa de apel a concluzionat că, potrivit art.321 alin.(2) Cod civil, momentul dobândirii dreptului de propriatate, inclusiv şi de dispoziţie asupra bunului imobil este data când persoana a înregistrat acest drept în Registrul bunurilor imobile.

Întrucât Moscalenco Elena a înregistrat dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu în registrul bunurilor imobile doar la data de 18.05.2012, rezultă că ea a obţinut dreptul de dispoziţie asupra acestui teren doar la data înregistrării, fapt ce cu justă cauză a determinat instanţa de fond să declare drept nul anticontractul încheiat la data de 23 februarie 2011, deoarece la acea dată intimata nu era proprietara bunului şi nu dispunea de dreptul de dispoziţie asupra acestuia. Potrivit prevederilor art. 217 Cod Civil al RM, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. Conform art. 219 Cod Civil al RM, (1) actul juridic nul înecetează cu efect retroactiv din momentul încheierii.

Dacă din conţinuţinutul său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru viitor, şi fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilităţii restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestaţiei. Potrivit prevederilor art. 220 Cod Civil al RM, actul juridic sau clauza care contravine normelor imperative sunt nule dacă legea nu prevede altfel. Astfel, conform art. 369 al. (2),(3) Cod Civil al RM, pentru actele de dispoziţie asupra bunurilor immobile, proprietate comună în devălmăşie, este necesar acordul scris al tuturor coproprietarilor devălmaşi.

Actul juridic de dispoziţie, încheiat de unul dintre coproprietarii devălmaşi poate fi declarat nul dacă se face dovadă că, cealaltă parte ştia sau trebuia să ştie despre acordul care limitează, dreptul de dispoziţie, despre faptul că ceilalţi coproprietari devălmaşi sunt împotriva încheierii actului juridic, sau dacă nu a fost cerut acordul la înstrăinarea imobilelor. Mai mult ca atît, întru justificarea acestei concluzii instanţa de apel a invocat şi prevederile p. 18 din Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.l din 07.07.2008, care prevede că nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut, adică efectele nulităţii se produc chiar din momentul încheierii actului juridic civil.

Astfel, instanţa de fond întemeiat a înlăturat şi efectele actului juridic care s- au produs între părţi la momentul încheierii acestuia şi momentul anulării efective a actului juridic. În temeiul retroactivităţii efectelor nulităţii actului juridic 3 civil, părţile ajung în situaţia în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat acel act juridic. Prin urmare, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel corect a obligat intimata să restituie apelantului tot ceea ce a primit pe tranzactia desfiinţată ca lovită de nulitate. La 16 iulie 2014 avocatul Liubomir Dudulica în interesele recurentului Ianuşev Mihail a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii şi respingerea acţiunii reconvenţionale.

În motivarea recursului avocatul Liubomir Dudulica în interesele recurentului Ianuşev Mihail a invocat că, instanţa de apel şi prima instanţă nu au constatat şi nu au elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a aplica eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile instanţelor expuse în hotărîre sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. La 08 septembrie 2014 reprezentantul N.Ciolacu în interesle intimatei Moscalenco Elena a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de avocatul Liubomir Dudulica în interesele recurentului Ianuşev Mihail solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe.

Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil. În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de avocatul Liubomir Dudulica în interesele recurentului Ianuşev Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că argumentele formulate în recurs se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs, în esenţa lui, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt 4 expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respins. Or recursul, exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Liubomir Dudulica în interesele recurentului Ianuşev Mihail ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de avocatul Liubomir Dudulica în interesele recurentului Ianuşev Mihail se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Galina Stratulat Judecătorii Maria Ghervas Iurie Bejenaru 5