2rh-230/17 — recunoasterea dreptului de proprietate asupra terenului

2rh-230/17 — recunoasterea dreptului de proprietate asupra terenului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: L.Pruteanu

(Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău) dosarul nr.2rh-230/17

instanța de apel: L.Popova, M.Moraru, Sv.Caitaz

(Curtea de Apel Chișinău)

instanța de recurs: G.Stratulat, M.Ghervas, Iu.Bejenaru

Î N C H E I E R E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul: Galina Stratulat

Judecătorii: Maria Ghervas, Iurie Bejenaru

examinînd cererea de revizuire depusă de Ianușev Mihail,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ianușev Mihail

împotriva Elenei Moscalenco cu privire la recunoașterea ca fiind valabilă

tranzacția de vînzare-cumpărare, recunoașterea dreptului de proprietate asupra

terenului, încasarea cheltuielilor de judecată suportate și cererea reconvențională

depusă de Moscalenco Elena împotriva lui Ianușev Mihail cu privire la declararea

nulității antecontractului și încasarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La data de 02 octombrie 2012 Ianușev Mihail a depus cererea de chemare

în judecată împotriva Elenei Moscalenco privind recunoașterea valabilității

tranzacției de vînzare-cumpărare a cotei-părți în mărime de 43/80 a terenului situat

în XXXXX, cu nr. cadastral YYYYY, recunoașterea dreptului său de proprietate

asupra acestui bun imobil și încasarea de la Moscalenco Elena a surplusului de preț

achitat în mărime de 237,5 euro.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 23 februarie 2011 între Moscalenco

Elena și Ianușev Mihail a fost încheiat un precontract de vânzare-cumpărare a unui

teren amplasat pe str.XXXXX în mărime de 0,03 ha la prețul de 7500 euro.

Reclamantul a explicat că contractul de vânzare-cumpărare urma a fi încheiat

până la data de 30.08.2011, însă Moscalenco Elena a refuzat încheierea

contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, Ianușev Mihail s-a adreast cu cerere de

chemare în judecată către Moscalenco Elena prin care a solicitat recunoașterea

valabilității tranzacției de vînzare-cumpărare, recunoașterea dreptului de

proprietate asupra terenului, încasarea cheltuielilor de judecată suportate de el.

Ulterior, în cadrul examinării pricinii în fond, la data de 20.06.2013,

reprezentantul reclamantului a depus cerere de concretizare a cerințelor, prin care

s-a solicitat recunoașterea valabilității tranzacției de vînzare-cumpărare a 0,03 ha

din terenul situat în XXXXX - cota parte din proprietatea pârâtei și anume 150.5

m.p. din terenul cu nr. cadastral - YYYYY și 149,5 m.p. din terenul cu nr.

cadastral YYYYY, recalcularea cotelor coproprietarilor, cu condiția plății de către

Ianușev Mihail a prețului neachitat în mărime de 3500 euro și recunoașterea

1

dreptului de proprietate a reclamantului Ianușev Mihail asupra a 150.5 m.p. din

terenul cu nr. cadastral YYYYY și 149,5 m.p terenul cu nr. cadastral YYYYY, cu

recalcularea cotelor coproprietarilor din terenul cu nr. cadastral YYYYY -

Moscalenco Elena devenind proprietară a cotei de 27,8/80, iar lanușev Mihai a

cotei 52,2/80, solicitând și încasarea de la Moscalenco Elena cheltuielilor de

judecată în mărime de 6863 lei cu deducerea sumei date din prețul neachitat de

către reclamant în mărime de 3500 euro.

La data de 19.04.2013 Moscalenco Elena a depus cerere reconvențională, prin

care a solicitat declararea nulă a antecontractul din 23 februarie 2011.

Întru argumentarea cerințelor sale Moscalenco Elena a invocat faptul că,

antecontractul încheiat între ea și Ianușev Mihail este lovit de nulitate absolută,

deoarece la momentul încheierii lui nu a fost determinat care teren urma a fi

vândut, deci nu poate fi determinat cu certitudine esența consimțământului; ea nu

deținea cu drept de proprietate personală terenul cu suprafața de 0,03 ha, deoarece

acest teren se află în proprietate comună cu soțul ei pe cote-părți, fără a fi partajat

în natură și nu a fost primit acordul celuilalt coproprietar la încheierea

antecontractului.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 04 februarie 2014,

cererea de chemare în judecată depusă de către Ianușev Mihail a fost respinsă ca

neîntemeiată, iar cererea reconvențională depusă Moscalenco Elena a fost admisă

integral.

S-a declarat nul antecontractul din 23 februarie 2011 încheiat între Moscalenco

Elena și Ianușev Mihail privind obligarea încheierii contractului de vînzare-

cumpărare a terenului cu suprafața de 0,03 ha, situat în XXXXX cu aducerea

părților în poziția inițială: restituirea sumei de 4000 Euro primită în avans de către

Moscalenco Elena de la Ianușev Mihail.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2014 a fost respins apelul

declarat de Ianușev Mihail, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău din 04 februarie 2014.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 octombrie 2014 recursul

declarat de avocatul Liubomir Dudulica în interesele recurentului Ianușev Mihail a

fost recunoscut ca fiind inadmisibil.

La data de 15 septembrie 2016 avocatul Țapeș Artur în interesele

revizuientului Ianușev Mihail a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curții

de Apel Chișinău din 04 iunie 2014, menținută prin încheierea Curții Supreme de

Justiție din 22 octombrie 2014, solicitînd admiterea cererii de revizuire, casarea

deciziei recurate și remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de revizuire avocatul Țapeș Artur în interesele

revizuientului Ianușev Mihail a invocat prevederile art.449 lit. a) CPC, pe motiv

că a fost constatată, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în

legătură cu pricina care se judecă.

Prin urmare indică că conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 iunie

2016 s-a stabilit cu certitudine că inculpata Moscalenco Elena cunoștea chiar la

momentul încheierii antecontractului de vînzare-cumpărare nr.1511 din 23.02.2011

că nu va putea onora obligațiile de încheiere a contractului de vînzare-cumpărare a

terenului cu o suprafață de 0,03 ha, situat pe adreasa XXXXX.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2016 s-a declarat

necompetentă Curtea de Apel Chișinău de a examina cererea de revizuire depusă

de Ianușev Mihail împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2014.

2

S-a strămutat pricina la Curtea Supremă de Justiție pentru examinarea cererii

de revizuire, conform competenței.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 decembrie 2016 s-a respins ca

fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către avocatul Țapeș Artur în

interesele revizuientului Ianușev Mihail împotriva încheierii Curții Supreme de

Justiție din 22 octombrie 2014 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 februarie

2014, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată de Ianușev Mihail către

Moscalenco Elena privind recunoașterea ca fiind valabilă tranzacția de vînzare-

cumpărare, recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului, încasarea

cheltuielilor de judecată suportate și cererea reconvențională depusă de

Moscalenco Elena către Ianușev Mihail privind declararea nulității antecontractului

și încasarea cheltuielilor de judecată.

La 20 octombrie 2017 Ianușev Mihail a depus cerere de revizuire împotriva

încheierii Curții Supreme de Justiție din 22 octombrie 2014, solicitând admiterea

cererii de revizuire, casarea deciziei recurate și remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea cererii de revizuire Ianușev Mihail a invocat prevederile art.449

lit. a) CPC, pe motiv că a fost constatată, prin sentință penală irevocabilă,

comiterea unei infracțiuni în legătură cu pricina care se judecă, și prevederile

art.449 lit. b) CPC indicând că i-au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte

esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi cunoscute de revizuent în

timpul judecării anterioare a pricinii.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea de revizuire

neîntemeiată și care urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă din următoarele

considerente.

În conformitate cu art.451 alin.(1) CPC cererea de revizuire se depune în scris

de persoanele menționate la art.447 CPC, indicîndu-se în mod obligatoriu

temeiurile consemnate la art.449 CPC și anexîndu-se probele ce le confirmă.

În conformitate cu art.453 alin.(l) lit. a) CPC, după ce examinează cererea de

revizuire, instanța emite o încheiere de respingere a cererii de revizuire ca fiind

inadmisibilă.

Datorită faptului că revizuirea este o cale de atac a hotărîrilor irevocabile,

poate afecta stabilitatea raporturilor juridice, producînd efecte grave pentru părți.

De aceea legea stabilește o listă expresă și exhaustivă a temeiurilor de declarare a

revizuirii. Acestea sînt prevăzute la art. 449 CPC și în cazul în care se cunoșteau ar

fi influențat asupra soluției date de instanța de recurs.

Colegiul reține că revizuentul invocă drept temei pentru declararea revizuirii

art.449 lit. a) și b) CPC.

În susținerea temeiului de revizuire invocat de Ianușev Mihail în temeiul

art.449 lit. a) CPC , revizuientul a prezentat decizia Curții de Apel Chișinău din 16

iunie 2016, prin care Moscalenco Elena a fost recunoscută vinovată de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 196 al. (1) Cod penal, raportat la art.53 lit.g) Cod

penal și s-a liberat de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală prevăzut de art.60 Cod penal.

Colegiul reiterează că, anterior avocatul Țapeș Artur în interesele

revizuientului Ianușev Mihail a depus o cerere de revizuire invocând aceleași

temeiuri și anume art.449 lit. a) CPC. Astfel, prin încheierea Curții Supreme de

Justiție din 14 decembrie 2016 s-a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire

depusă de către avocatul Țapeș Artur în interesele revizuientului Ianușev Mihail.

3

Ianușev Mihail ca temei de revizuire a invocat și prevederile art. 449 lit. b)

CPC.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au

devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost

și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins

toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a pricinii.

În interpretarea corectă a prevederilor enunțate este important de înțeles că

circumstanțele sau faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării

hotărârii, să aibă importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică

să aibă putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie

descoperite după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să

influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice

circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar

atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi

circumstanțe conduc după sine la apariția, modificarea sau încetarea raporturilor

juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt determinante pentru judecarea justă a

cauzei.

În același timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut

la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipsește revizuentul de posibilitatea invocării

unui atare temei.

Așadar, avînd în vedere această normă juridică de trimitere, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că

revizuentul nu a probat nici într-un fel prezența acestui temei de revizuire.

Argumentul lui Ianușev Mihail precum că a lucrat în baza unui contract de

muncă în Germania începând cu 16 mai 2016 pînă la august 2017, astfel nu a

cunoscut despre decizia Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2016 este unul

declarativ, deoarece conform deciziei instanței de apel din 16 iunie 2016 Ianușev

Mihail a fost prezent în cadrul ședinței de judecată având calitatea procesuală de

parte vătămată.

Prin urmare, materialele cauzei relevă că revizuentul Ianușev Mihail a știut

despre examinarea cauzei și respectiv a beneficiat de posibilitatea reală să se

intereseze despre rezultatul examinării și să se folosească cu bună credință de

drepturile sale procedurale.

Or, în conformitate cu art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă, participanții

la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor

procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiunilor

procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă.

Articolul 61 alin. (1) Codul de procedură civilă la fel prevede că părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protejarea

4

drepturilor sale de acces la instanță (a se vedea cauza Van Harn vs. Germania, nr.

7557/03 din 11 septembrie 2007).

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare a unei hotărâri

judecătorești irevocabile care se declanșează la cererea persoanei interesate, dacă

este prezent motivul conținut în lege ca temei, aceasta reprezentând, de fapt,

solicitarea desființării hotărârii indicate și pronunțarea altei hotărâri, diferite de

prima.

Inadmisibilitatea unei asemenea intervenții de mai multe ori a fost reiterată în

jurisprudența CEDO.

Curtea, cu mai multe ocazii, a menționat că dreptul la o instanță, garantat de

articolul 6 §1 din Convenție, presupune respectarea principiului preeminenței

dreptului. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este

principiul securității raporturilor juridice, care cere ca, atunci cînd instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată

fi pusă în discuție (Brumărescu v. România, [GC], nr.28342/95, §61, ECHR 1999-

VII). Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea

unei hotărîri irevocabile și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o

nouă determinare a cauzei.

Or, admiterea nejustificată a cererii de revizuire va încălca principiul

securității raporturilor juridice și va duce în mod inevitabil la o nouă condamnare a

Republicii Moldova de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Pîrnău și

alții vs. Republica Moldova din 31 ianuarie 2012).

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere că argumentele

invocate de Ianușev Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit.

a) și b) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către

Ianușev Mihail împotriva încheierii Curții Supreme de Justiție din 22 octombrie

2014, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ianușev Mihail

împotriva Elenei Moscalenco cu privire la recunoașterea ca fiind valabilă

tranzacția de vînzare-cumpărare, recunoașterea dreptului de proprietate asupra

terenului, încasarea cheltuielilor de judecată suportate și cererea reconvențională

depusă de Moscalenco Elena împotriva lui Ianușev Mihail cu privire la declararea

nulității antecontractului și încasarea cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președinte, judecătorul Galina Stratulat

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

5