2r-832/16 — Încasarea sumei

2r-832/16 — Încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Prima instanță: Judeătoria Rîșcani, mun. Chișinău Dosarul nr.2r-832/16

Judecător: C.Guzun

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Budăi, I.Muruianu, V.Efros

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul: Ala Cobăneanu

judecătorii: Ion Druță, Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de avocatul Vladimir Poalelungi în interesele Mariei

Baciu împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2016, prin care s-a

restituit cererea de apel depusă de Baciu Maria,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Mahu Dumitru

împotriva lui Baciu Nicolae și Mariei Baciu cu privire la încasarea sumei,

c o n s t a t ă:

La 07 octombrie 2011, Mahu Dumitru s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Baciu Nicolae și Mariei Baciu, solicitînd încasarea sumei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la 30 aprilie 2009 a încheiat cu

pîrîții Baciu Nicolae și Baciu Maria, ce acționau în calitate de vînzători, contractul de

vînzare-cumpărare a apartamentului nr.28, situat în mun.Chișinău, str.Piața Unirii

Principatelor, 1, cu suprafața totală de 36,6 m.p., cu nr.cadastral 0100515.111.01.028.

Tranzacția respectivă a fost încheiată în prezența notarului privat Rodica Semionova

și înregistrată în registrul acesteia sub nr.7264.

Afirmă că, după perfectarea tuturor actelor, dorind să-și înregistreze la Organul

Cadastral Teritorial dreptul de proprietate asupra imobilului procurat, a aflat că,

referitor la acest imobil există о încheiere a judecătoriei Buiucani mun.Chișinău,

emisă la 09 aprilie 2009, prin care s-a dispus interzicerea oricăror operațiuni în

1

privința imobilului respectiv, astfel fiind refuzat de către colaboratorii OCT în

înregistrarea contractului de vînzare-cumpărare.

Ulterior a aflat că, imobilul susmenționat a constituit obiectul unui litigiu diferit

spre examinare Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău, între pîrîți și Efteni Elena, care

acționa din numele persoanei incapabile Țurcan Leonid, inițiat la cererea ultimei.

În urma examinării litigiului, la 07 iulie 2011, Colegiul civil și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a adoptat о decizie prin care a

menținut în vigoare hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 martie

2010, prin care s-a constatat că imobilul susmenționat a fost obiectul unei scheme de

escrocherie, fiind privatizat ilegal, cu prezentarea unor acte false, ulterior ajungînd în

posesia pîrîților.

Ca rezultat al celor constatate, instanța a declarat nule toate tranzacțiile cu

apartamentul în litigiu, inclusiv și contractul de vînzare-cumpărare din 30 aprilie

2009, iar reclamantul a rămas fără apartament, precum și fără banii achitați pentru

imobil.

Pretențiile și obiecțiile sale față de pîrîți, se referă la acțiunile lor premeditate,

intenționate și dolosive, pe care aceștia le-au avut în momentul în care i-au vîndut

imobilul menționat mai sus, fiind în cunoștință de faptul existenței unui litigiu cu

privire la imobilul disputat, despre contestarea legalității deținerii în proprietate a

imobilului respectiv, înțelegînd că pot pierde apartamentul vizat, ei au ascuns toate

aceste circumstanțe și, acționînd prin dol și viclenie, i-au vîndut apartamentul, care

era deja obiectul unui litigiu, cauzîndu-i în rezultat un prejudiciu material.

Menționează că, dacă ar fi cunoscut despre existența acestui litigiu, dînsul nu ar

fi acceptat să procure apartamentul în cauză.

Susține reclamantul că, atît prima instanja, cît și instanța de apel și cea de

recurs, în urma examinării cauzei, au constatat în hotărîrile și deciziile adoptate că

dînsul a fost cumpărător de bună-credință, iar potrivit pct.9 din contractul de vînzare-

cumpărare din 30 aprilie 2010, vînzătorul a declarat pe propria răspundere că la data

încheierii contractului, imobilul nu se afla sub interdicție, nu forma obiectul unui

litigiu și a garantat cumpărătorului contra oricărei evicțiuni totale sau parțiale, ce pot

apărea în viitor, condiții ce nu se atestă la caz, motiv pentru care a fost sesizată

instanța de judecată cu prezenta acțiune.

Solicită reclamantul Mahu Dumitru, inclusiv prin cererea de concretizare a

acțiunii din 12 februarie 2016, încasarea în mod solidar din contul pîrîților Baciu

Nicolae și Baciu Maria în beneficiul său a sumei de 28 000 euro, a cheltuielilor pentru

serviciile notariale în sumă de 2303,78 lei, a cheltuielilor pentru acordarea asistenței

juridice în sumă de 5 000 lei și suma de 150 lei, cu titlu de taxa de stat achitată pentru

depunerea cererii de chemare în judecată (f.d.f.d.3-5,152).

Prin hotărîrea judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 12 februarie 2016, cererea

de chemare în judecată depusă de către Mahu Dumitru a fost admisă integral, fiind

2

dispusă încasarea în mod solidar din contul lui Baciu Nicolae și Baciu Maria în

beneficiul lui Mahu Dumitru suma de 28 000 euro, convertiți în lei moldovenești

conform cursului oficial la data executării hotărîrii, plata pentru serviciile notariale în

sumă de 2 303,78 lei și cheltuielile de judecată sub formă de cheltuieli pentru

achitarea taxei de stat în sumă de 150 lei și pentru acordarea asistenței juridice în

sumă de 5 000 lei (f.d.161).

Nefiind de acord cu hotărîrea enunțată, la 09 martie 2016, Baciu Maria a

declarat apel nemotivat, solicitînd scutirea parțiala de la plata taxei de stat pentru

depunerea cererii de apel, admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea depusă de către Mahu Dumitru să fie

respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 165-166).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016, a fost admisă

parțial cererea apelantei Baciu Maria privind scutirea de la plata taxei de stat pentru

depunerea cererii de apel, fiind dispusă scutirea apelantei de la plata taxei de stat în

sumă de 9860 lei din suma de 12860 lei, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de

Baciu Maria, acordîndu-i ultimei un termen pînă la 12 mai 2016, ora 11:00 pentru

prezentarea dovezii achitării taxei de stat pentru depunerea apelului în sumă de 3000

lei (f.d. 176-178).

La 26 mai 2016, Baciu Maria a depus apel motivat, solicitînd scutirea parțială

de la plata taxei de stat pentru depunerea apelului, admiterea acestuia, casarea hotărîrii

primei instanțe cu remiterea cauzei la rejudecare (f.d.190-191).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2016, cererea de apel

depusă de către Baciu Maria a fost restituită, pe motiv că apelanta nu a lichidat

neajunsul constatat prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 aprilie 2016

(f.d.196-199).

La 15 iunie 2016, Baciu Maria prin intermediul reprezentantului, avocatul

Vladimir Poalelungi, a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău

din 02 iunie 2016, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, cu

remiterea cauzei la rejudecare.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 20 iulie 2016, a fost respinsă cererea

de recurs ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită în modul prevăzut de lege de

a semna și depune cerere de recurs în interesele Mariei Baciu.

La data de 04 august 2016, Baciu Maria a declarat recurs împotriva încheierii

Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2016.

În motivarea recursului recurenta a invocat că încheierea Curții de Apel

Chișinău din 02 iunie 2016 este neîntemeiată și pasibilă casării din următoarele

considerente.

Instanța de apel a făcut referință precum că părțile nu s-au prezentat în ședința

de judecată din 21 aprilie 2016, însă nici recurenta și nici reprezentantul său nu au

recepționat citație despre data ședinței. Mai mult, data ședinței din 21 aprilie 2016 nici

3

în baza de date a ședințelor de judecată a Curții de Apel Chișinău nu figurează.

Ulterior, la ședința din 12 mai 2015, apelanta a fost în imposibilitate de a se prezenta

din motiv de boală, iar reprezentatul său se afla în concediu de odihnă.

A mai menționat recurenta că, dînsa are viza de reședința în mun. Chișinău,

str.Unirii Principatelor l, apartamentul nr.28, însă dînsa nu locuiește la adresa

respectivă, ci are domiciliul în mun.Chișinău, or. Cricova, str.60 ani a Biruinței,20.

Prin urmare, neajunsurile indicate în încheierea din 21 aprilie 2016, nu a fost posibil

de a fi îndeplinite în termen.

Relevă recurenta că, instanța de apel nu a acceptat micșorarea sumei taxei de

stat sau acordarea unui termen suplimentar pentru achitarea acesteia necătînd la faptul

că Baciu Maria este bolnavă oncologic și în ultima perioadă a suportat cheltuieli

pentru tratament. Prin urmare, instanța nu a ținut cont de egalitatea drepturilor

procedurale, care este garantată prin lege și se asigură de către instanță prin crearea

posibilităților egale, suficiente și adecvate de folosire a tuturor mijloacelor

procedurale pentru susținerea poziției asupra circumstanțelor de fapt și de drept, astfel

încît nici una dintre părți să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă.

Solicită recurenta repunerea în termen, casarea încheierii Curții de Apel

Chișinău din 02 iunie 2016 cu restituirea pricinii spre rejudecare în alt complet de

judecată.

Examinînd temeiurile recursului, prin prisma argumentelor invocate și a

materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept procedural, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de Baciu Maria tardiv din următoarele motive.

Conform art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a recursului

împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei.

În conformitate cu art.426 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit.a) Cod de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Din materialele pricinii rezultă că prin încheierea din 21 aprilie 2016 a Curții de

Apel Chișinău s-a scutit apelanta Baciu Maria parțial de la plata taxei de stat, nu s-a

dat curs cererii de apel și s-a oferit termen pînă la data de 12 mai 2016 ora 11:00

pentru prezentarea dovezii plății taxei de stat în mărime de 3000 lei (f.d.176-178).

Prin încheierea din 02 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit apelul

depus de Baciu Maria împotriva hotărîrii judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău din 12

februarie 2016.

4

Colegiul reiterează că rezultînd din prevederile art.425 Cod de procedură civilă,

termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la

pronunțarea ei.

La data de 07 iunie 2016 (conform recipisei anexate la materialele dosarului

(f.d.200)), reprezentantul apelantei Baciu Maria a recepționat contra semnătură copia

încheierii din 02 iunie 2016, însă cererea de recurs a depus-o abia la data de 04 august

2016 (f.d.219).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termenul de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instant

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Totodată, Colegiul precizează că intervalul de timp stabilit de lege în cadrul

căruia părțile sunt în drept să declare recurs este de 15 zile din momentul pronunțării

încheierii sau primirii încheierii integrale.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

În atare circumstanțe, pornind de la faptul că încheierea contestată din 02 iunie

2016 a fost înmînată reprezentatului apelantei Baciu Maria – avocatului Poalelungi

Vladimir contra semnătură la data de 07 iunie 2016 (f.d.200), termenul de contestare a

acesteia începe să curgă din ziua imediat următoare recepționării actului de procedură.

La caz, Colegiul reține că reprezentantul apelantei Baciu Maria, avocatul

Poalelungi Vladimir a declarat recurs cu depășirea termenului legal de 15 zile de la

data comunicării actului judecătoresc.

În conformitate cu art. 116 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează

probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat

actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie

prezentate documentele respective etc.).

Colegiul reiterează că instituția de drept procesual a repunerii în termen

constituie beneficiul acordat de lege titularului unui drept procesual, care din motive

justificate nu și-a putut exercita dreptul în interiorul termenului imperativ, să-și

îndeplinească acest drept și, ulterior, fără ca instanța să-l decadă din exercițiul său sau

să aplice o altă sancțiune prevăzută de lege în caz de nerespectare a termenului.

Repunerea în termen trebuie să fie solicitată de parte, instanța neputînd, în lipsa

unei dispoziții legale exprese, să o pronunțe din oficiu cu încălcarea principiului

dreptului de dispoziție a părților, chiar și în ipoteza în care din ansamblul materialului

5

probator administrat în dosar ar rezulta că partea a fost împiedicată de un motiv

justificat în a-și îndeplini actul de procedură în termen.

Colegiul remarcă că termenul de contestare poate fi repus, cu examinarea

recursului în fond, doar în cazul dacă persoanele îndreptățite solicită acest lucru și

prezintă probe veridice, ce confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursul în

termen, însă din oficiu termenul nu poate fi restabilit.

În speță, Colegiul relevă că acțiunile reprezentantului recurentei Baciu Maria,

avocatul Poalelungi Vladimir, nu constituie decît o denegare a acestuia de a-și executa

obligațiile procedurale în realizarea drepturilor, rezultînd din prevederile art.56

alin.(3) și art.61 alin. (1) Cod de procedură civilă, care obligă părțile de a se folosi cu

bună-credință de drepturile sale procedurale.

Mai mult, Colegiul precizează că reprezentantul recurentei Baciu Maria,

avocatul Poalelungi Vladimir, la contestarea încheierii instanței de apel din 02 iunie

2016, a solicitat repunerea în termen invocînd omiterea acestuia faptul că recurenta

are viză de reședință în mun.Chișinău, str.Unirii Principatelor, 1, ap.28, însă de fapt

locuiește în mun.Chișinău, or.Cricova, str.60 Ani ai Biruinței, 20.

Instanța de recurs consideră că aceste argumente nu pot servi drept temei de

repunere în termen, or, copia încheierii recurate i-a fost înmînată personal avocatului

Poalelungi Vladimir contra semnătură, ceea ce denotă că recurentul nu a dat dovadă

de diligență și bună credință în realizarea drepturilor sale.

Colegiul mai reține că, omiterea termenului de contestare a încheierii instanței

de apel nu este decît o eludare a recurentului de a beneficia de drepturile sale,

garantate atît de legislația națională, cît și cea internațională. Or, fiind persoană

interesată în examinarea acestei cauze, recurentul urma să întreprindă toate măsurile

necesare în vederea contestării în termen a încheierilor instanței de apel.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că recurentul nu s-a conformat

prevederilor legale și nici nu a luat măsuri necesare, după cum sugerează

jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn vs

Germany, nr.7557/03 din 11 septembrie 2007), ceea ce a dus la omiterea termenului

de contestare a încheierii instanței de apel.

Instanța de recurs reiterează că exercitarea unui drept de către titularul său nu

poate avea loc decît într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea

anumitor exigențe, cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror

expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În consecință, Colegiul conchide că cererea de repunere în termen urmează a fi

respinsă ca neîntemeiată, iar recursul ca fiind tardiv declarat.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul

declarant avocatul Vl.Poalelungi, în interesele Mariei Baciu împotriva încheierii din

02 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind tardiv.

6

În conformitate cu art. 428, art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge cererea avocatului Vladimir Poalelungi, în interesele Mariei Baciu

privind repunerea în termenul de declarare a recursului.

Se respinge ca fiind tardiv recursul declarat de avocatul Vladimir Poalelungi, în

interesele Mariei Baciu împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 02 iunie

2016.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul: Ala Cobăneanu

Judecătorii: Ion Druță

Nicolae Craiu

7