2r-209/18 — constatarea faptului ce are valoare juridica
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea faptului ce are valoare juridica
- Temei legal
- temeiurile declarării revizuirii
2r-209/18 — constatarea faptului ce are valoare juridica (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
dosarul nr. 2r-209/18
prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău
Judecător: N.Mămăligă
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
Judecători: N.Budăi, V.Efros, I.Muruianu
D E C I Z I E
28 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Nina Vascan
Tamara Chișca-Doneva
examinând recursul declarat de către Elena Djulai și Zambilovici Iosif,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Djulai
Elena și Iosif Zambilovici împotriva judecătorului, Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău, Mihail Diaconu cu privire la constatarea faptului ce are valoare juridică,
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, prin
care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către
Elena Djulai și Zambilovici Iosif împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19
decembrie 2016
c o n s t a t ă:
La 20 octombrie 2016, Elena Djulai și Iosif Zambilovici au depus cerere
împotriva judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău -Mihail Diaconu
solicitând:
-constatarea faptului că în pct.9 al contractului de ipotecă din 12 septembrie
2008, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău la 15 septembrie 2008, cu
numărul XXXX, asupra obiectului cu număr cadastral XXXX, este stabilită
valoarea contractuală a obiectului ipotecat în sumă de 4368555 lei;
-constatarea faptului că începând cu 17 martie 2010 judecătorul Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău -Mihail Diaconu a început examinarea acțiunii de ipoteca
cu cerințe clare privind încasarea sumei în baza contractului de ipotecă;
-constatarea faptului că la 24 martie 2011 creditorul ipotecar și-a modificat
cerințele și a solicitat transmiterea obiectului ipotecat cu număr cadastral XXXX;
-constatarea faptului că la 24 noiembrie 2011 creditorul ipotecar și-a
completat cerințele din acțiune și a solicitat eliberarea obiectului ipotecat, cu
număr cadastral XXXX;
-constatarea faptului că la 04 septembrie 2012 judecătorul Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău -Mihail Diaconu a adoptat hotărârea nr. 2-96/12 prin care
1
a admis cerințele creditorului ipotecar și anume: -transmiterea obiectului ipotecat
cu număr cadastral XXXX; evacuarea din bunul imobil, cu număr cadastral
XXXX; încasarea taxei de stat în sumă de 124000 lei;
-constatarea faptului că în baza hotărârii nr. 2-96/12 judecătorul Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău -Mihail Diaconu la 15 noiembrie 2012 a eliberat trei
titluri executorii: 1) transmiterea obiectului ipotecat cu număr cadastral XXXX; 2)
evacuarea din bunul imobil, cu număr cadastral XXXX; 3) încasarea taxei de stat
în sumă de 124000 lei;
-constatarea faptului că la 26 iunie 2013 instanța de apel a menținut fără
modificări hotărârea nr. 2-96/12 a judecătorului Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău -Mihail Diaconu din 04 septembrie 2012;
-constatarea faptului că taxa de stat pe dosarul civil nr. 2-96/12 la 04
octombrie 2012 constituia suma de 21843 lei;
-constatarea faptului că pe trei titluri executorii cu nr. 2-96/12 din 15
noiembrie 2012, executorul judecătoresc Ion Furdui a solicitat explicații în dosarul
nr.2-96/12 referitor la încasarea taxei de stat în sumă de 124 000 lei;
-constatarea faptului că în cererea executorului judecătoresc din 20 mai 2014
lipsește cerința privind transmiterea obiectului ipotecat cu număr cadastral
0100.520.076.01;
-constatarea faptului precum că există contradicții între dispozitivul hotărârii
nr. 2-96/12 din 04 octombrie 2012 și hotărârea de explicare nr.2-96/12 din 19 iunie
2014 emise de judecătorul Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău -Mihail Diaconu.
În motivarea cererii s-a invocat că solicită constatarea faptelor indicate pentru
a avea posibilitatea de a înainta cerere de revizuire împotriva hotărârii nr.2-96/12
intrate în vigoare, adoptată în cauza la cererea de chemare în judecată depusă de
Dmitrii Agheev împotriva Lidiei Zambilovici cu privire la încasarea sumei în baza
contractului de ipotecă din 12 septembrie 2008, deoarece în conformitate cu
art.449 lit.b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele
circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au fost și nu au putut fi
cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru
a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.
Prin încheierea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 26 octombrie 2016, în
temeiul art. 169 alin.(1) lit. a) CPC, s-a refuzat în primirea cererii de chemare în
judecată depusă de Elena Djulai și Iosif Zambilovici împotriva judecătorului
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău -Mihail Diaconu cu privire la constatarea
faptului ce are valoare juridică.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2016 s-a respins ca
fiind depus în afara termenului legal recursul declarat de Elena Djulai și Iosif
Zambilovici împotriva încheierii din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru,
mun.Chișinău.
La 29 decembrie 2016, Elena Djulai și Iosif Zambilovici au depus cerere de
revizuire împotriva deciziei din 19 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău
solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei din 19 decembrie 2016 a Curții de
Apel Chișinău prin care s-a respins ca fiind tardiv recursul declarat împotriva
încheierii din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău; anularea
2
încheierii din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău și restituirea
cauzei în prima instanță pentru examinare în fond.
În motivarea cererii de revizuire, depusă în temeiul art. 449 lit. b) Cod de
procedură civilă, revizuenții au invocat că le-au devenit cunoscute circumstanțe
care nu le-au fost cunoscute și nu puteau să le cunoască la adoptarea deciziei din
19 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău și anume că instanța a considerat
recursul declarat la 15 noiembrie 2016 împotriva încheierii din 26 octombrie 2016
a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău ca fiind tardiv.
Menționează că, încheierea din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru,
mun.Chișinău a fost pronunțată în lipsa lor și termenul de contestare a acesteia
începe să curgă din data recepționării și nu din data pronunțării încheierii.
Indică revizuenți că, pe plicul în care a fost expediată încheierea instanței de
fond din 26 octombrie 2016 este aplicată data de 03 noiembrie 2016 și astfel ultima
zi de contestare este 18 noiembrie 2016 și nu 10 noiembrie 2016. În atare
circumstanțe, consideră că recursul declarat împotriva încheierii din 26 octombrie
2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău, este în termen.
Prin încheierea din 21 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca
fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Elena Djulai și Iosif Zambilovici
împotriva deciziei din 19 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.
Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 9 august 2017 a admis recursul
declarat de către Elena Djulai și Iosif Zambilovici, a casat încheierea din 21 iunie
2017 a Curții de Apel Chișinău și a restituit cauza spre rejudecare a cererii de
revizuire. (f.d. 108-113)
Rejudecând cererea de revizuire, Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din
17 octombrie 2017 a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de
Elena Djulai și Iosif Zambilovici împotriva deciziei din 19 decembrie 2016 a Curții
de Apel Chișinău. (f.d. 122-126)
La 23 ianuarie 2018, Elena Djulai și Iosif Zambilovici au declarat recurs
împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, solicitând
casarea acesteia și a deciziei din 19 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.
În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel neîntemeiat, în mod
repetat a respins ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire, încheierile având
același conținut, neluând în considerare aspectele indicate în decizia Curții
Supreme de Justiție din 9 august 2017.
La fel au menționat că la nenumărate solicitări, până în prezent nu au
recepționat oficial încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, doar
că prin intermediul poștei electronice la 19 ianuarie 2018 au făcut cunoștință cu
aceasta.
În conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a
recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.
Din materialele cauzei rezultă că încheierea Curții de Apel Chișinău din 17
octombrie 2017 a fost expediată în adresa participanților la proces la 3 noiembrie
2017, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire nr. 15505 (f. d. 127), însă nu sunt
probe în vederea recepționării de către recurenți a copiei de pe aceasta, recurenții
invocând că au recepționat-o la 19 octombrie 2018 prin intermediul poștei
electronice. (f. d. 127, 134).
3
Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor
legale și au declarat recursul la 23 ianuarie 2018, în termen.
În conformitate cu art. 426 al. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se
examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului
și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără
participarea părților.
Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea
încheierii Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017 din considerentele ce
urmează.
În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează
recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină
încheierea.
În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de judecată, după
examinarea cererii de revizuire, emite încheiere de respingere a cererii de revizuire
ca fiind inadmisibilă în cazul în care cererea de revizuire se depune contrar
prevederilor art. 451 CPC.
În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de
persoanele menționate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile
consemnate la art. 449 și anexându-se probele ce le confirmă.
Din dispozițiile legale enunțate reiese că, legea admite revizuirea numai în
cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.
În speță, se contestă încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie
2017 de respingere a cererii de revizuire declarată de către Elena Djulai și Iosif
Zambilovici împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2016,
prin care a fost respins recursul declarat de către Elena Djulai și Iosif Zambilovici
împotriva încheierii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 octombrie 2016.
După cum rezultă din materialele cauzei drept temei de revizuire a deciziei
Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2016, de către Elena Djulai și Iosif
Zambilovici au fost invocate prevederile art. 449 lit. b) CPC.
La fel, actele cauzei atestă că Elena Djulai și Iosif Zambilovici, cu referire la
prevederile art. 449 lit. b) CPC, au invocat unele circumstanțe care nu le-au fost
cunoscute și nu puteau să le cunoască la adoptarea deciziei din 19 decebrie 2016, și
anume că, instanța a considerat recursul declarat la 15 noiembrie 2016 împotriva
încheierii din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, ca fiind
tardiv, menționând că încheierea din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru,
mun.Chișinău a fost pronunțată în lipsa lor și termenul de contestare a acesteia
începe să curgă din data recepționării și nu din data pronunțării încheierii.
Totodată, au susținut că pe plicul în care a fost expediată încheierea instanței
de fond din 26 octombrie 2016 este aplicată ștampila datată cu 3 noiembrie 2016 și
astfel ultima zi de contestare este 18 noiembrie 2016 și nu 10 noiembrie 2016, fapt
ce denotă că recursul declarat împotriva încheierii din 26 octombrie 2016 a
Judecătoriei Centru, mun.Chișinău, este în termen.
În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care
au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu au
4
fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins
toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării
anterioare a pricinii.
În sensul normei enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau
faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă
importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere
decisivă asupra concluziei instanței de judecată, să fie descoperite după ce
hotărârea judecătorească devine irevocabilă.
De altfel, art. 449 lit. b) CPC, indică asupra unor circumstanțe (fapte)
necunoscute anterior petiționarului, dar întrucât examinarea fondului cauzei
prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o condiție esențială pentru
admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu au putut fi cunoscute
aceste circumstanțe (fapte).
Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că nu a
știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste
circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar
ele nu pot servi ca temei de revizuire.
În același timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile
pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a
pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element indispensabil al temeiului
prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipsește revizuentul de posibilitatea
invocării unui atare temei.
Astfel, cu referire la prevederile enunțate, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție remarcă că cele invocate de
către Elena Djulai și Iosif Zambilovici, în susținerea cererii de revizuire nu se
încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) CPC, or revizuentul invocând
faptul că încheierea din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru, mun.Chișinău a
fost pronunțată în lipsa lor și termenul de contestare a acesteia începe să curgă din
data recepționării și nu din data pronunțării încheierii, ținând cont că pe plicul în
care a fost expediată încheierea instanței de fond din 26 octombrie 2016 este
aplicată ștampila datată cu 3 noiembrie 2016 și astfel ultima zi de contestare este
18 noiembrie 2016 și nu 10 noiembrie 2016, care în opinia sa confirmă
circumstanțe esențiale ale pricinii, constituie indubitabil temei de repunere în
termenul omis, însă pentru a repune persoana în termen, reieșind din principiile
generale de drept și principiul disponibilității în drepturi procedurale a
participanților la proces, revizuenții urmau să solicite repunerea în termenul de
recurs. Or, repunerea în termen fără a fi solicitată de persoana care a omis termenul
, reprezintă o depășire vădită a atribuțiilor instanței de natură a încălca principiul
imparțialității și obiectivității instanței la judecarea cauzei.
La acest segment urmează de a remarca că Elena Djulai și Iosif Zambilovici
nu au făcut dovada faptului că au solicitat repunerea în termen de declarare a
recursului împotriva încheierii din 26 octombrie 2016 a Judecătoriei Centru,
mun.Chișinău.
Prin urmare, la caz nu poate fi reținut drept temei de redeschidere a
procesului alegația invocată de către Elena Djulai și Iosif Zambilovici.
5
Aici, este de menționat și faptul că revizuirea este o cale de atac de
retractare, prin intermediul căreia se poate obține anularea unei hotărâri
judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres determinate de
lege. Iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea
principiului stabilității raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea
numai în cazuri strict determinate.
Instanța de recurs reține că însăși faptul dezacordului cu actul de dispoziție
contestat nu constituie un motiv suficient pentru revizuirea unei hotărâri.
La caz, se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea
împrejurări ar constitui o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Drepturile
Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin urmare, justificat Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 17
octombrie 2017, cu referire la art. 453 CPC, examinând temeiurile de revizuire, a
conchis că cererea de revizuire depusă de către Elena Djulai și Iosif Zambilovici nu
se încadrează în prevederile legale statuate la art. 449 CPC.
În acest context, instanța de recurs apreciază critic argumentele recurenților
invocate în recurs, deoarece sunt lipsite de suport legal și nu pot constitui temei de
admitere a recursului în sensul invocat, or acestea nu conțin temeiuri care ar indica
expres la ilegalitatea încheierii recurate, prin care s-a dispus la caz respingerea
cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge
recursul și a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017.
În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de către Elena Djulai și Zambilovici Iosif.
Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017,
adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Djulai
Elena și Iosif Zambilovici împotriva judecătorului, Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău, Mihail Diaconu cu privire la constatarea faptului ce are valoare juridică,
prin care a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de către
Elena Djulai și Zambilovici Iosif împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19
decembrie 2016 .
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă
Judecătorii Nina Vascan
Tamara Chișca-Doneva
6