2r-791/14 — Încasarea prejudiciului

prima instanţă: D. Pușca dosarul nr. 2r-791/14 instanța de apel: S. Procopciuc, E. Gumeza, A. Revenco DECIZIE 13 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță examinînd recursul declarat de către Romandaș Boris, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a „Bancii de Economii” Societate pe Acțiuni împotriva lui Romandaș Boris cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin infracţiune, împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2014, prin care cererea de apel depusă de Romandaș Boris a fost restituită ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului, a c o n s t a t a t: La 01 martie 2013, „Banca de Economii” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Romandaș Boris cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin infracţiune.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că în rezultatul accidentului rutier din 28 octombrie 1996, care a avut loc cu implicarea automobilului de model „BMW” cu numerele de înmatriculare MBA-01-21 ce aparține băncii, însă care era condus de Romandaș Boris, un colaborator al băncii a decedat, iar altuia - Lopatin Alexandr, i-au fost cauzate leziuni corporale medii, ulterior fiindu-i stabilit gradul I de invaliditate. Prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 19 septembrie 2001 Romandaș Boris a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 117 alin. (3) Cod penal. Susține că în conformitate cu Legislația privind protecția muncii și art. 1418-1419 Cod civil a achitat și continuă să achite părților ce au avut de suferit în urma accidentului rutier sume bănești în scopul reparării prejudiciului material.

Respectiv prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 26 martie 2006, în ordine de regres a fost încasat de la Romandaș Boris în beneficiul băncii prejudiciul material în mărime de 203 791,76 lei pentru perioada 1996 – 01 decembrie 2001. Însă, menţionează că banca pînă în prezent continuă să achite părților vătămare prejudiciul material cauzat în urma accidentului rutier, astfel, la data de 01 aprilie 2013, mărimea prejudiciului material achitat pentru ultimii 3 ani constituind suma de 220 619,80 lei, care, consideră că în temeiul art. 1415 Cod civil, urmează să fie încasată în ordine de regres de la Romandaș Boris. Solicită încasarea de la Romandaș Boris în beneficiul „Banca de Economii” SA prejudiciul material în ordine de regres în mărime de 220 619,80.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 23 aprilie 2013, acțiunea a fost admisă fiind încasat de la Romandaș Boris în beneficiul „Banca de Economii” SA prejudiciul material în mărime de 220 619,80 lei și în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 6620,75 lei. La 06 iunie 2013, Romadaș Boris a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd admiterea apelului casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Totodată în legătură cu situația materială precară a solicitat scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului. Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 09 iulie 2013, a fost admisă cererea lui Romandaș Boris cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, fiind scutit apelantul de la plata taxei de stat, primită cererea de apel și fixată spre examinare pentru data de 17 octombrie 2013 ora 09.00.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 01 iulie 2014, apelul declarat de către Romandaș Boris a fost restituit ca fiind depus în afara termenului legal de declarare a apelului. La 15 iulie 2014, Romandaș Boris a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casare încheierii contestate, repunerea apelului în termen și restituirea pricinii în instanța de apel pentru examinarea apelului în fond. În motivarea recursului a invocat că înștiințarea despre examinarea cauzei în instanța de apel la data de 01 iulie 2014, a fost expediată în adresa sa cu întîrziere, fapt prin care dînsul a fost lipsit de posibilitatea de a se prezenta în ședința instanței de apel şi să solicite restabilirea termenului omis, cît și să prezinte probe necesare în acest sens.

Totodată, cu referire la prevederile art. 56, 372 CPC, afirmă că prin încheierea pronunțată instanța de apel l-a lipsit de posibilitatea de a-și apăra interesele, or instanța de apel nu este legată de motivele apelului ce țin de legalitatea hotărîrii emise de prima instanță ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în măsură deplină, deoarece în opinia sa hotărîrea primei instanțe este ilegală și urmează a fi casată. Mai susține recurentul că este invalid de gradul III, nu are loc permanent de muncă, iar privarea de dreptul de a ataca hotărîrea judecătorească prin care s-a dispus încasarea din contul său a sumei de 220 691,80 lei, îl pune într-o situație dificilă, deoarece în temeiul hotărîrii Judecătoriei Bălți din 26 martie 2002, el achită deja părților vătămate, în rezultatul accidentului rutier din 28 octombrie 1996, prejudiciul material în mărime de 203 791 lei.

La fel, indică că a omis termenul de declarare a apelului din motive întemeiate, avînd probleme de sănătate, iar în conformitate cu prevederile art. 116 CPC, persoanele care din motive întemeiate au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanța de judecată, cu atît mai mult că cauza a fost examinată de către Judecătorie Bălți, deși, el are domiciliul în s. Petreni r-n. Drochia, respectiv, cu încălcarea competenței jurisdicționale. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părţilor la 07 iulie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d.

96). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 15 iulie 2014, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum rezultă din materialele dosarului, prin încheierea din 01 iulie 2014, Curtea de Apel Bălţi a dispus restituirea cererii de apel depusă de Romandaş Boris ca fiind depusă în afara termenului legal. La adoptarea acestei soluţii instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Romandaş Boris în afara termenului legal este justificată.

În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care indică că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. După cum denotă materialele cauzei, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Bălţi, prin care a fost admisă acţiunea „Băncii de Economii” SA, a fost emis şi pronunţat la 23 aprilie 2013. Cu toate acestea, Romandaş Boris, a depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 06 iunie 2013, respectiv, cu încălcarea termenului prevăzut de lege, fără a solicita repunerea în termen a acestuia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC.

La acest segment prezintă relevanţă şi faptul că din procesul-verbal al şedinţei de judecată din 23 aprilie 2013 rezultă că Romandaş Boris a fost prezent la şedinţa de judecată în prima instanţă, când a fost pronunţat dispozitivul hotărârii, ultimului fiindu-i explicate cuprinsul hotărîrii, modul şi termenul de atac (f. d. 41). În acest context, instanţa de recurs consideră necesar de menţionat că apelantul Romandaş Boris având la cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi pronunţarea dispozitivului hotărârii, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja drepturile sale de acces la instanţă, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007) şi de a contesta în termenul legal hotărârea primei instanţei, fapt însă ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Argumentul recurentului precum că prin examinare cauzei în lipsa sa şi reprezentantului său, instanţa de apel l-a lipsit de posibilitate de a depune demersul cu privire la repunerea apelului în termen şi a prezenta probe care confirmă omiterea întemeiată a termenului de declarare a apelului, este apreciat de instanţa de recurs ca unul abuziv şi neîntemeiat. Or, materialul probator anexat la atele cauzei atestă incontestabil faptul că apelantul Romandaş Boris a fost înştiinţat în mod legal despre examinarea cauzei în instanţa de apel din 01 iulie 2014 (f.d. 90), iar prin cererea reprezentantului acestuia, care a solicitat amînarea examinării cauzei pentru o altă dată (f.d. 91), se confirmă că apelantul şi reprezentantul său au cunoscut despre ziua examinării cauzei în instanţa de apel.

Cu atît mai mult, după cum rezultă din materialul probator anexat la dosar, cauza în speţă se află în curs de examinare în instanţa de apel aproximativ de un an de zile. Perioada în care din partea reprezentantului apelantului au parvenit mai multe cereri de amînare, circumstanţe ce atestă că, atît apelantul Romandaş Boris, care la fel a fost înştiinţat în repetate rînduri despre examinarea pricinii în instanţa de apel, cît şi reprezentantului acestuia, au avut la cunoştinţă despre judecarea prezentei cauze în ordine de apel, fiind înştiinţaţi în mod legal despre aceasta, astfel că, având în susţinere prevederile art. 102 alin. (4) CPC, recurentul nu mai poate invoca necitarea lui pentru efectuarea actelor de procedură la o dată ulterioară, sau lipsirea de posibilitate să-şi apere interesele, deoarece acesta a avut la dispoziţie suficient timp pentru a realiza măsurile necesare de a proteja drepturile sale în sensul enunţat.

Totodată, instanţa de recurs consideră oportun de a reitera în speţă şi prevederile art. 116 alin. (1) şi (3) CPC RM, care statuează că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. La caz, însă, după cum a reţinut şi instanţa de apel, apelantul Romandaş Boris, nu solicitat repunerea apelului în termen şi nici nu a prezentat probe concludente care să justifice omiterea termenului de declarare a acestuia. Mai mult că astfel de probe nu au fost prezentate nici în instanţa de recurs.

În acest context, instanţa de recurs consideră că la caz soluţia instanţei de apel este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod principiul securității raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. De altfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Romandaş Boris. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 01 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a „Bancii de Economii” Societate pe Acțiuni împotriva lui Romandaș Boris cu privire la repararea prejudiciului material cauzat prin infracţiune.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă