2ra-2294/14 — Încasarea datoriei, compensatiei de întîrziere si a prejudiciului moral.

dosarul nr. 2ra-2294/14 prima instanţă - C. Vîrlan instanţa de apel - L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 10 septembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Maria Ghervas Dumitru Mardari examinând recursurile declarate de către „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni şi Ernest Rurac, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ernest Rurac împotriva „Băncii de Economii” Societate pe Acţiuni cu privire la încasarea datoriei, compensaţiei de întîrziere şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni şi Ernest Rurac şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 05 februarie 2014. c o n s t a t ă La 23 august 2013 Ernest Rurac a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Băncii de Economii” SA cu privire la încasarea datoriei, compensaţiei de întîrziere şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii Ernest Rurac a indicat că, prin ordinul nr. 2312-cf din 07 septembrie 2011 a fost angajat în funcţia de şef al serviciului juridic în cadrul filialei nr. 1 Chişinău al „Băncii de Economii” SA. La finele anului 2012 între „Banca de Economii” SA în calitate de angajator şi salariaţii Băncii, reprezentaţi de federaţia Sindicatelor Lucrătorilor Instituţiilor Bancare şi de Asigurări din Republica Moldova, a fost semnat Contractul colectiv de muncă pe anul 2013, înregistrat la Inspectoratul teritorial de muncă Chişinău la 24 decembrie 2012. Conform pct. 7.3 al Contractului colectiv de muncă, salariaţilor Băncii, se va acorda ajutor material, iar pct. 7.3.5.

al contractului, prevede că în legătură cu concediul de odihnă anual, un salariu de funcţie. A mai menţionat că în baza ordinului Preşedintelui interimar al „Băncii de 1 Economii” SA nr. 354-cf din 05 martie 2013, i-a fost acordat concediul de odihnă anual cu durata de 14 zile calendaristice. Astfel, la 06 martie 2013 Banca i-a achitat cu titlu de indemnizaţie de concediu suma de 3200 lei, însă odată cu îndemnizaţia de concediu, ajutorul material în legătură cu concediul anual în mărimea unui salariu de funcţie prevăzut de contractul colectiv de muncă nu i-a fost achitat. Ulterior, prin ordinul Preşedintelui interimar nr. 457-cf din 18 martie 2013, i-a fost aprobată demisia din funcţie începînd cu data de 20 martie 2013. La 20 martie 2013 pîrîtul i-a achitat cu titlu de compensaţie pentru concediul de odihnă anual nefolosit suma de 4861,50 lei.

Consideră că ajutorul material în legătură cu concediul de odihnă anual în mărimea unui salariu de funcţie, prevăzut de pct. 7.3. al Contractului colectiv de muncă, nu i-a fost achitat. La 03 iunie 2013 a expediat în adresa Băncii o cerere prealabilă, însă prin scrisoarea din 19 iunie 2013 i s-a comunicat că la 06 martie 2013 şi respectiv la 20 martie 2013 i s-a achitat indemnizaţie de concediu în sumă de 3200 lei şi compensaţie pentru concediul de odihnă anual nefolosit în sumă de 4861,50 lei. De asemenea, a mai menţionat că la 26 iunie 2013 a înaintat o cerere prealabilă repetată, la care prin răspunsul din 19 iulie 2013 i s-a comunicat că motive pentru satisfacerea cerinţelor nu există. Consideră că prin acţiunile sale, pîrîtul a încălcat prevederile legislaţiei în vigoare.

Or, conform pct. 7 al Contractului individual de muncă nr. 126 din 07 septembrie 2011 încheiat cu Banca, Ernest Rurac beneficiază de toate adaosurile, primele, ajutoarele materiale prevăzute în Codul muncii şi contractul colectiv de muncă. Ernest Rurac solicită încasarea de la „Banca de Economii” SA a sumei datorate în mărime de 7800 lei, a compensaţiei de întîrziere în mărime de 1179 lei, prejudiciului moral în mărime de 7800 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 februarie 2014, acţiunea a fost admisă parţial. De la „Banca de Economii” SA au fost încasate în beneficiul lui Ernest Rurac Plăţi salariale în sumă de 7800 lei cu reţinerea de către contabilitate a plăţilor obligatorii în buget şi compensaţia de întîrziere în mărime de 1170 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014, au fost respinse apelurile declarate de „Banca de Economii” SA şi Ernest Rurac şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 februarie 2014. La 27 mai 2014 „Banca de Economii” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie respinsă.

Recurentul „Banca de Economii” SA, în motivarea recursului a menţionat că acordarea ajutorului material nu cade sub incidenţa art. 143 Codul muncii, deoarece procedura de acordare a ajutorului material este identică cu procedura de acordare a concediului anual de odihnă şi anume se acordă numai în baza cererii scrise a salariatului, iar conform cererii lui Ernest Rurac din 05 martie 2013 privind acordarea concediului anual de odihnă, nu a solicitat acordarea ajutorului material, mai mult ca atît că după data de 05 martie 2013 Ernest Rurac nu s-a adresat cu o cerere separată privind 2 acordarea ajutorului material.

De asemenea, a menţionat că conform graficului concediilor planificate a angajaţilor Serviciului juridic pentru anul 2013, Ernest Rurac a planificat solicitarea ajutorului material pentru luna septembrie 2013. Astfel, instanţele au luat în consideraţie doar obligaţiile Băncii ce reies din contractul colectiv de muncă pe anul 2013, fără a atrage atenţia că Ernest Rurac conform aceluiaşi contract şi anume pct. 5.1 şi 7.3 solicitat acordarea ajutorului material în luna septembrie. Astfel, acesta a solicitat acordarea parţială a concediului anual în afara graficului stabilit.

Prin cererea de recurs suplimentară, „Banca de Economii” SA a menţionat că instanţele au interpretat eronat prevederile art. 143 Codul muncii, care stipulează expres că dacă nu se contestă cuantumul tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea achitărilor se face în caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care continuă să lucreze pînă în ziua eliberării din serviciu – în ziua eliberării. Prevederile acestei norme legale se referă la faptul achitării tuturor plăţilor ce i se cuvin şi anume salariul pentru zilele lucrate dar neachitate nu şi ajutorul material, deoarece acesta din urmă se acordă salariaţilor conform contractului colectiv şi nu cade sub incidenţa art. 143 Codul muncii.

Indică de asemenea că instanţa de apel face referire şi la pct. 7.3 al Contractului colectiv de muncă care prevede că remunerarea muncii se efectuează în limita devizului de cheltuieli aprobat pentru anul gestionar, însă nu a ţinut cont de aceasta. La 19 iunie 2014 Ernest Rurac a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti în partea respingerii pretenţiei privind repararea prejudiciului moral şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă. Recurentul Ernest Rurac, în motivarea recursului a menţionat că obligarea angajatorului la plata prejudiciilor morale este reglementată expres de legislaţia muncii, care prevede că angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă.

Totodată, prin referinţa depusă, Ernest Rurac a solicitat respingerea recursului declarat de „Banca de Economii” SA. Prin referinţa depusă, „Banca de Economii” SA a solicitat respingerea recursului declarat de Ernest Rurac. A mai menţionat că persoana care invocă că i s-a cauzat prejudiciu moral trebuie să dovedească acest fapt. Astfel, cauzarea prejudiciului moral nu a fost dovedit de Ernest Rurac. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de „Banca de Economii” SA neîntemeiat şi care urmează a fi respins, recursul declarat de către Ernest Rurac întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe în partea ce ţine de respingerea cererii privind repararea prejudiciului moral şi emiterea în această parte a unei noi hotărîri de admitere a acţiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. S-a constatat că în baza ordinului nr. 2312-cf din 07 septembrie 2011 Ernest 3 Rurac a fost angajat în funcţia de şef al serviciului juridic în cadrul filialei nr. 1 al „Băncii de Economii” SA. La 07 septembrie 2011 între „Banca de Economii” SA şi Ernest Rurac a fost încheiat contractul individual de muncă. Prin ordinul Preşedintelui interimar al „Băncii de Economii” SA nr. 454-cf din 05 martie 2013, lui Ernest Rurac i-a fost acordat concediu ordinar pentru anul 2012- 2013 cu durata de 14 zile calendaristice.

Totodată, din actele cauzei rezultă că în baza cererii personale din 06 martie 2013, în baza ordinului Preşedintelui interimar al „Băncii de Economii” SA nr. 457-cf din 18 martie 2013, a fost acceptată demisia lui Ernest Rurac din funcţia de şef al serviciului juridic în cadrul filialei nr. 1 al „Băncii de Economii” SA de la 20 martie 2013, în temeiul art. 85 al. (1) Codul muncii – din proprie iniţiativă. La fel, s-a stabilit că la acordarea concediului, lui Ernest Rurac i-a fost achitată îndemnizaţia de concediu, însă fără achitarea ajutorului material în mărimea unui salariu de funcţie. Ernest Rurac s-a adresat cu cerere de chemare în judecată, solicitînd încasarea îndemnizaţiei de concediu în mărimea unui salariu de funcţie, încasarea compensaţii de întîrziere şi repararea prejudiciului moral.

Conform pct. 7 al contractului individual de muncă, Ernest Rurac beneficiază de toate adaosurile, primele, ajutoarele materiale prevăzute în Codul muncii şi contractul colectiv de muncă. Conform art. 147 Codul muncii, se interzice limitarea salariatului în dispunerea liberă de mijloacele cîştigate, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare. Conform certificatului eliberat de „Banca de Economii” SA, salariului lui Ernest Rurac constituie 7800 lei (f.d. 18). Conform art. 330 al. (2) Codul muncii, în caz de reţinere, din vina angajatorului, a salariului, a indemnizaţiei de concediu, a plăţilor în caz de eliberare sau a altor plăţi cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întîrziere, 0,1 la sută din suma neplătită în termen.

Avînd în vedere că la data acordării concediului lui Ernest Rurac nu i s-a calculat ajutorul material în mărimea unui salariu de funcţie prevăzut de contractul colectiv de muncă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel întemeiat au dispus încasarea de la „Banca de Economii” SA în beneficiul lui Ernest Rurac a ajutorului material în mărimea unui salariu mediu lunar şi a compensaţii de întîrziere. Totodată, în opinia instanţei de recurs soluţia instanţelor judecătoreşti referitor la respingerea capătului de cerere privind repararea prejudiciului moral este una greşită. Conform pct. 7.3.5 al contractului colectiv de muncă pe anul 2013, salariaţilor băncii se va acorda ajutor material în legătură cu concediul de odihnă anual un salariu de funcţie.

Conform pct. 1.3 al Contractului colectiv de muncă, prevederile prezentului contract sunt valabile şi obligatorii pentru Angajator şi Sindicat. Conform art. 5 lit. k) Codul muncii, unul din principiile de bază ale reglementării raporturilor de muncă şi a altor raporturi legate nemijlocit de acestea, principii ce reies din normele dreptului internaţional şi din cele ale Constituţiei Republicii Moldova, este 4 obligativitatea reparării integrale de către angajator a prejudiciului material şi a celui moral cauzate salariatului în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă; Conform art. 10 al. (2) Codul muncii, angajatorul este obligat să respecte legile şi alte acte normative, clauzele contractului colectiv de muncă şi ale convenţiilor colective.

Conform art. 327 al. (1) Codul muncii, partea contractului individual de muncă (angajatorul sau salariatul) care a cauzat, în legătură cu exercitarea obligaţiilor sale de muncă, un prejudiciu material şi/sau moral celeilalte părţi repară acest prejudiciu conform prevederilor prezentului cod şi altor acte normative. Prejudiciul moral se referă la o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice al persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului, care îi definesc personalitatea. La caz, instanţa de recurs menţionează că obligarea la plata prejudiciilor morale este reglementată expres prin art. 329 al. (1) Codul muncii, care prevede că angajatorul este obligat să repare integral prejudiciul material şi cel moral cauzat salariatului în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, dacă prezentul cod sau alte acte normative nu prevăd altfel.

Pentru angajarea răspunderii patrimoniale pentru daune morale este necesar să se dovedească elementele răspunderii civile, respectiv fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul şi legătura de cauzalitate. Deci, angajatorul este obligat să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă. Or, în cazurile cînd angajatorul încalcă drepturile salariatului, cauzarea prejudiciului moral este unul prezumat, fapt influenţat de caracterul social pronunţat al relaţiilor de muncă. În acest sens, urmează a se reţine că relaţiile de muncă fiind individuale, se exercită în cadrul unei colectivităţi ce cunoaşte acţiunile angajatorului, fapt ce afectează poziţia salariatului în colectiv, urmată de existenţa unei stări de stres şi frustrare pentru angajat.

Deci, avînd în vedere că Ernest Rurac a fost lipsit arbitrar de un drept al său şi anume de dreptul la acordarea ajutorului material în mărimea unui salariu, acesta fiind prevăzut de pct. 7.3.5 al contractului colectiv de muncă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează că „Banca de Economii” SA urmează a fi obligată să-i acorde lui Ernest Rurac o despăgubire morală, pornind de la inacţiunile constatate de instanţă pentru neachitarea ajutorului material. Suferinţele morale au survenit din culpa angajatorului în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de muncă.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că cuantumul prejudiciului cauzat lui Ernest Rurac, urmează a i se stabili în mărime de 1000 lei, sumă care este una echitabilă, reală şi corespunde suferinţelor cauzate prin lipsirea acestuia de dreptul său la acordarea ajutorului material în mărimea unui salariu. Nu poate fi luat în consideraţie argumentul recurentului „Banca de Economii” SA precum că Ernest Rurac nu a solicitat prin cerere scrisă acordarea ajutorului material, astfel acordarea ajutorului material nu cade sub incidenţa art. 143 Codul muncii. 5 În acest sens, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că în contractul colectiv de muncă nu este prevăzută expres acordarea ajutorului material doar la depunerea cererii în scris, prin urmare această condiţie nefiind obligatorie pentru salariaţi.

De asemenea, nu poate fi considerat drept temeinic argumentul recurentului „Banca de Economii” SA privitor la faptul că Ernest Rurac a planificat solicitarea ajutorului material pentru luna septembrie 2013, solicitînd acordarea parţială a concediului anual înafara graficului stabilit. Or, salariatul beneficiază de ajutorul material la acordarea concediului de odihnă anual indiferent de perioada pentru care a fost planificat concediul.

Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către „Banca de Economii” SA, a admite recursul declarat de către Ernest Rurac, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe în partea respingerii cererii privind repararea prejudiciului moral şi de a emite în această parte o nouă hotărîre, prin care a încasa de la „Banca de Economii” SA în beneficiul lui Ernest Rurac prejudiciul moral în mărime de 1000 lei. În rest decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe urmează a fi menţinute. În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. b) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide Se respinge recursul declarat de către „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni.

Se admite recursul declarat de către Ernest Rurac. Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 februarie 2014 în partea respingerii cererii privind repararea prejudiciului moral şi se emite în această parte o nouă hotărîre, prin care: Se încasează de la „Banca de Economii” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Ernest Rurac prejudiciul moral în mărime de 1000 (una mie) lei. În rest decizia Curţii de Apel Chişinău din 20 mai 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 05 februarie 2014 se menţin. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru Maria Ghervas Dumitru Mardari 6