2ra-867/14 — Repararea prejudiciului material

prima instanţă: I. Pâcaleu dosarul nr.2ra-867/14 instanţa de apel: A. Gheorghieş, N. Chircu, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe acţiuni „Banca de Economii”, filiala nr. 10, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe acţiuni „Banca de Economii”, filiala nr. 10 împotriva Rodicăi Bulgac şi Elenei Ischimji cu privire la repararea prejudiciului material, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „Banca de Economii” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Făleşti din 04 aprilie 2013, c o n s t a t ă: La 22 februarie 2012, SA „Banca de Economii”, filiala nr. 10 a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Rodicăi Bulgac şi Elenei Ischimji cu privire la repararea prejudiciului material.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că după numeroasele adresări către executorii judecătoreşti, Rodica Bulgac şi Elena Ischimji, la care nu a primit nici un răspuns, SA „Banca de Economii”, filiala nr. 10 s-a adresat la Camera Teritorială Nord a executorilor judecătoreşti cu scopul clarificării la care executor judecătoresc se află spre executare titlurile executorii cu privire la încasarea datoriei de la debitorii Vladimir Lungu, Petru Istrati şi Serghei Petrov. Prin răspunsul nr. 12 din 08 februarie 2012 Camera Teritorială Nord a executorilor judecătoreşti a informat-o că procedurile de executare au fost restituite creditorului şi transmise în arhivă de către executorul judecătoresc al Oficiului de executare Făleşti, Rodica Bulgac în anul 2008. Menţionează că la 13 august 2010, la cererea reclamantei, a fost emisă încheierea Judecătoriei Făleşti, prin care s-a dispus anunţarea în căutare a debitorilor băncii, printre care şi Vladimir Lungu.

Cererea băncii cu privire la anunţarea în căutare a debitorilor a fost susţinută de către executorul judecătoresc şi admisă de către instanţă după studierea procedurii de executare, fapt ce confirmă că procedura de executare se află la executare la executorul judecătoresc. Afirmă că în perioada executării hotărârilor judecătoreşti de încasare a datoriei de la Vladimir Lungu, Petru Istrati şi Serghei Petrov, reclamanta s-a adresat de repetate ori cu cereri împotriva acţiunilor executorului judecătoresc, care prin hotărârile Judecătoria Făleşti au fost admise şi, anume, prin hotărârea din 05 aprilie 2007 – în privinţa lui P. Istrati, V. Lungu şi S. Petrov, hotărârea din 02 august 2007 – în privinţa lui P. Istrati şi hotărârea din 29 decembrie 2007 – în privinţa lui P. Istrati şi V. Lungu.

Menţionează că în baza hotărârii Judecătoriei Făleşti din 18 mai 2011, executorul judecătoresc Elena Ischimji a fost atrasă la răspundere pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti, fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 10 u.c., ce constituie 200 lei. Susţine că după reorganizarea sistemului de executare, reclamanta a fost informată despre faptul că Rodica Bulgac nu dispune de licenţă şi că procedurile executorii privind încasarea datoriei de la V. Lungu, P. Istrati şi S. Petrov se află la executorul judecătoresc Elena Ischimji. Indică că până în prezent, executorii judecătoreşti nu au executat hotărârile Judecătoriei Făleşti din 02 august 2007 şi 29 august 2007 în privinţa stabilirii moştenitorilor decedaţilor P. Istrati şi V. Lungu, iar în privinţa lui S. Petrov lipsesc careva informaţii.

Consideră că procedurile de executare în privinţa debitorilor V. Lungu, P. Istrati şi S. Petrov au fost încetate ilegal, cu încălcarea art. art. 25 alin. (5), 69, 79 lit. c), 80 şi 82 din Codul de executare (în redacţia veche). Mai consideră că în urma nerespectării prevederilor Codului de executare, a fost încălcat dreptul la executarea titlurilor executorii în termen rezonabil şi a fost cauzat un prejudiciu. Prin urmare, solicită încasarea în mod solidar de la pârâte a sumei de 6479,06 lei, în vederea reparării prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. Ulterior, în cadrul şedinţei de judecată, reclamanta a micşorat cuantumul pretenţiilor, solicitând încasarea în mod solidar de la pârâte a sumei de 4793,39 lei, în vederea reparării prejudiciului material.

Prin hotărârea Judecătoriei Făleşti din 03 aprilie 2012 a fost respinsă acţiunea ca fiind neîntemeiată şi tardivă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 septembrie 2012 a fost admis apelul declarat de către SA „Banca de Economii”, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina spre rejudecare în primă instanţă, de un alt complet de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Făleşti din 04 aprilie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 12 noiembrie 2013 a fost respins apelul declarat de către SA „Banca de Economii” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 09 ianuarie 2014, în termenul prevăzut de lege, SA „Banca de Economii”, filiala nr. 10 a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Recurenta SA „Banca de Economii”, filiala nr. 10, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel, deoarece instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material şi, anume, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi nu a verificat circumstanţele pricinii. Menţionează că instanţa de apel nu a dat nici o apreciere faptelor, care confirmă că titlurile executorii cu privire la încasarea datoriei de la V. Lungu şi S. Petrov nu au fost restituite băncii şi că banca nu a fost informată despre încetarea procedurilor de executare conform art. art. 80-82 din Codul de executare. Acest fapt confirmă că titlurile executorii se află la executorul judecătoresc.

Susţine că instanţa de apel, neaplicând art. 373 CPC, nu a dat apreciere informaţiei băncii precum că procedurile de executare în privinţa lui V. Lungu şi S. Petrov nu au fost transmise în arhivă. Afirmă că pînă la examinarea pricinii în prima instanţă, banca nu a cunoscut faptul că procedurile de executare au fost încetate, deoarece executorul judecătoresc E. Ischimji, în convorbirile telefonice, a informat-o despre continuarea efectuării acţiunilor de executare. Consideră că instanţa a interpretat greşit Legea nr. 113 din 23 iulie 2010 privind executorii judecătoreşti, care în art. 53 prevede că la preluarea procedurilor de executare, executorul judecătoresc va continua să efectueze toate acţiunile de executare necesare.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Banca de Economii”, filiala nr. 10 nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate şi au aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul SA „Banca de Economii”, filiala nr. 10 ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul Societăţii pe acţiuni „Banca de Economii”, filiala nr. 10 se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi