2ra-2023/14 — Constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești

prima instanţă:V. Boico dosarul nr.2ra-2023/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița ÎNCHEIERE 24 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Banca de Economii” împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 25 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 10 iulie 2013, în partea ad miterii cerinţelor cu privire la încasarea prejudiciului material şi emisă în partea dată o nouă hotărîre de respingerea acţiunii, în rest hotărîrea a fost menținută, c o n s t a t ă : La 16 ianuarie 2013, SA „Banca de Economii”, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 25 septembrie 2008, menținută prin decizia curții de Apel Chișinău din 22 decembrie 2008, Consiliului Orăşenesc Nisporeni a fost obligat, prin negocieri directe, să încheie cu SA „Banca de Economii” contractul de vânzare-cumpărare a terenului aferent construcţiei din or.

Nisporeni, str. Suveranităţii, 15/2 conform preţului normativ al terenului aferent, documentul executoriu fiind depus la executare la Oficiul de executare Nisporeni la data de 18 februarie 2009. Conform deciziei irevocabile a Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2009 s-a dispus obligarea Primăriei Nisporeni să elibereze SA „Banca de Economii” autorizaţia de schimbare a destinaţiei încăperilor obiectului comercial în filiala nr. 12 Nisporeni, situate în or. Nisporeni, str. Suveranităţii, 15/2 şi au fost obligaţi membrii Comisiei de recepţie să semneze la terminarea lucrărilor procesul-verbal de recepţie nr. 01 din 03 august 2007 şi procesul-verbal de recepţie finală nr. 01/F din 03 septembrie 2007, iar la 1 data de 15 decembrie 2009 documentele executorii au fost depuse la executare la Oficiul de executare Nisporeni.

Susține că în legătură cu intrarea în vigoare de la data de 07 septembrie 2010 a Legii pentru modificarea şi completarea Codului de executare nr. 143 din 02 iulie 2010, şi dat fiind faptul că titlurile executorii depuse la executare nu au fost executate, la data de 01 octombrie 2010 Oficiul de executare Nisporeni a solicitat restituirea acestora. Drept urmare, la data de 13 octombrie 2010, documentele executorii au fost restituite, iar la data de 21 octombrie 2010, au fost depuse la executare executorului judecătoresc Petru Chirtoacă. La data de 27 octombrie 2010 au fost emise încheierile cu privire la intentarea procedurii de executare, cu stabilirea pentru debitorii Consiliul Orăşenesc Nisporeni, Primăria Nisporeni, Gangan Ion, Lavciuc Iurie şi Ilco Eduard a termenului de 10 zile pentru executarea benevolă a documentelor executorii.

Conform somaţiilor executorului judecătoresc din 06 martie 2011 şi 15 martie 2011, s-a stabilit un termen de 10 zile pentru executarea titlurilor executorii, iar conform proceselor-verbale de constatare a imposibilităţii de executare din 01 aprilie 2011, întocmite în rezultatul efectuării controlului la faţa locului, s-a constatat că debitorii nu au executat documentele executorii. Conform somaţiilor executorului judecătoresc din 19 iulie 2012, expediate în adresa Primarului or. Nisporeni şi fiecărui consilier al Consiliului Orăşenesc Nisporeni, s-a solicitat convocarea consiliului şi introducerea pe ordinea de zi a chestiunii privind executarea titlului executoriu nr. 3-9/2008 din 25 septembrie 2008 emis de Judecătoria Nisporeni, însă până în prezent hotărârile judecătoreşti menţionate nu au fost executate de către debitorii menţionaţi, ceea ce se califică ca o neexecutare continuă.

Afirmă reclamantul că drept urmare a încălcării termenului rezonabil de executare a Hotărârii Judecătoriei Nisporeni din 25 septembrie 2008 şi a Deciziei Curţii de apel Chişinău din 22 octombrie 2009, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale și dreptul la respectarea bunurilor prevăzut de art. 1 al Protocolului adițional la Convenție, fiindu-i cauzat astfel și un prejudiciu considerabil. Consideră că calitatea executării urmează a fi apreciată în raport cu comportamentul debitorilor în procedura de executare care sunt autorităţile publice locale (Primăria or. Nisporeni şi Consiliul Orăşenesc Nisporeni) şi funcţionarii acestora (Gangan Ion - primarul or.

Nisporeni, Lavciuc Iurie - arhitect-şef, și Ilco Eduard - inginer cadastral), or, titlurile executorii pot fi considerate ca eliberate însuşi împotriva Statului, care trebuie să fie responsabil pentru neexecutarea lor. Mai invocă reclamantul că, după intentarea procedurilor de executare şi somarea debitorilor de către executorul judecătoresc, Primarul or. Nisporeni a expediat răspunsul său nr. 181 din 19 martie 2012, prin care a informat executorul judecătoresc despre faptul că la data de 13 martie 2012 a avut loc Consiliul de urbanism, și în urma examinării somaţiilor au fost constatate încălcări ale legislaţiei în vigoare, şi anume: Primăria or. Nisporeni nu este în drept să elibereze autorizaţia de schimbare a destinaţiei, iar SA „Banca de Economii” nu a respectat prevederile Legii cu privire la privatizare şi dreptul de superficie.

Astfel, susține că în procesul-verbal al Consiliului de urbanism se menţionează că se impune abuziv semnarea contractelor cu creditorul, deşi potrivit art. 16 alin. (l, 2) CPC, hotărârile, încheierile, ordonanţele şi deciziile judecătoreşti definitive sunt 2 obligatorii pentru toate autorităţile publice şi se execută cu stricteţe pe întreg teritoriul Republicii Moldova. La fel, menționează că în cadrul Consiliu de urbanism s-a votat unanim de a lua act de somaţiile executorului judecătoresc, de a acorda un - termen de 30 de zile pentru reclamant pentru a-şi expune poziţia cu privire la teren şi apoi semnarea recepţiei finale, precum şi a fost obligată Inspecţia de stat în construcţii să efectueze controlul condiţiilor de construcţie şi exploatare a edificiului în cauză.

Conform răspunsului reclamantului nr. 06-02/1394/2597 din 13 aprilie 2012, la demersul Inspecţiei de stat Teritoriale în Construcţii „Centru”, s-a accentuat că imobilul a fost dobândit în mod legal şi careva încălcări la capitolul exploatării, precum şi efectuării lucrărilor nu sunt. Iar, conform scrisorii Primarului or. Nisporeni nr. 98 din 16 februarie 2012 s-a menţionat că pentru soluţionarea problemei privind procurarea terenului aferent este necesar de transferat pe conturile Primăriei suma de 308 125,00 lei (redevenţa pentru perioada octombrie 2007-decembrie 2011) şi suma de 3 877,00 lei (preţul normativ al terenului aferent). La data de 13 septembrie 2012, Primăria or.

Nisporeni a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Banca de Economii” cu privire la încasarea datoriei în sumă de 356 458,33 lei pentru folosirea terenului aferent, iar la data de 23 februarie 2012 SA „Banca de Economii” a sesizat Procuratura Nisporeni, solicitând examinarea acţiunilor/inacţiunilor debitorilor prin prisma prevederilor art. 320 Cod penal. Drept urmare prin răspunsului Procuraturii Nisporeni nr. 203/349/2012-513 din 20 aprilie 2012 s-a comunicat că prin ordonanţa din 16 martie 2011 s-a dispus repetat neînceperea urmăririi penale pe motivul lipsei unei hotărâri judecătoreşti definitive de aplicare faţă de persoanele implicate a sancţiunilor contravenţionale, prevăzute de art. 318 alin. (2) Cod contravenţional, ceea ce împiedică tragerea la răspundere penală.

În context cu referire la prevederile art. 2 alin. (1) și art. 5 alin. (1) al Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, menționează că hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 25 septembrie 2008 este în neexecutare continuă timp de 46 luni, iar decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 octombrie 2009 timp de 36 luni, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu material în mărime de 356 458,33 , ce constituie suma pe care o pretind autorităţile publice locale ale raionului Nisporeni pentru executarea titlurilor executorii și un prejudiciu moral în mărime de 2400 euro prin neexecutarea hotărîrii și 1800 euro prin neexecutarea deciziei.

Solicită reclamantul SA „Banca de Economii” constatarea faptului încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 25 septembrie 2008 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2009, repararea prejudiciului material în mărime de 356 458,33 lei și prejudiciului moral în mărime de 4 200 euro, echivalentul în lei moldovenești. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 10 iulie 2013, acțiunea a fost admisă parțial, fiind constatat faptul încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 25 septembrie 2008 și a deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 octombrie 2009, și încasat din contul bugetului de stat în beneficiul SA „Banca de Economii” prejudiciul material în mărime de 356 458,33 lei.

În rest acțiunea a fost respinsă. 3 Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2014, a fost admis apelul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, casată hotărîrea primei instanțe în partea admiterii cerințelor cu privire la repararea prejudiciului material și emisă o nouă hotărîre în această parte prin care cerințele au fost respinse. În rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută. La 25 aprilie 2014, SA „Banca de Economii” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menținerea hotărîrii primei instanțe.

În motivarea recursului recurentul a invocat că instanța de apel a interpretat eronat legea, neîntemeiat a considerat ilegale concluziile primei instanțe cu privire la încasarea prejudiciului material, iar referirile la prevederile art. 4 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu sunt , deoarece în cadrul examinării cauzei s-a dovedit suportarea prejudiciului material de către SA „Banca de Economii”.

Menționează recurentul că, mărimea prejudiciului material este de 356 458,33 lei şi reprezintă suma pe care o pretind autorităţile publice locale ale raionului Nisporeni pentru executarea titlurilor executorii, adică executarea hotărârii judecătoreşti este condiţionată cu achitarea acestei sume, ceea ce se confirmă prin materialele dosarului, iar în vederea restabilirii drepturilor încălcate, intimatul este nevoit să achite debitorilor suma pretinsă, deoarece statul în cazul dat nu a oferit un remediu intern eficient de apărare a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti. Susține că la data de 13 septembrie 2012 Primăria or.

Nisporeni a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SA „Banca de Economii” cu privire la încasarea datoriei în sumă de 356 458,33 lei pentru folosirea terenului aferent în perioada octombrie 2007 - august 2012. În cazul încălcării duratei rezonabile a executării, atunci când există o hotărâre judecătorească definitivă considerată un bun în sensul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, dacă hotărârea poate fi evaluată din punct de vedere patrimonial, prejudiciul cu titlu material poate fi evoluat şi el. Prin urmare, deţinând un bun din data de 25 septembrie 2008 şi 22 octombrie 2009 (data pronunţării hotărârilor), recurentul este obligată să achite pentru folosinţa acestuia, fiindu-ui cauzat prejudiciu în formă de venitul ratat.

Iar, limitarea soluţiei instanţei de apel doar la simpla constatare a încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, vine în contradicţie cu art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, care indică că la constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoreşti, instanţa de judecată poate decide că simpla constatare a încălcării dreptului reprezintă prin sine o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral. Totodată afirmă recurentul că instanța de apel la examinarea cauzei a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată.

Astfel, în vederea executării hotărîrii Judecătoriei Nisporeni din 25 septembrie 2008, instanța a constatat că SA „Banca de Economii” urmează să se conformeze prevederilor art. 4 al Legii privind prețul normativ și modul de vînzare-cumpărare a pămîntului, deoarece hotărîrea impune obligații pentru ambele părți, însă prin hotărîrea respectivă Consiliul Nisporeni a fost obligat prin negocieri directe să încheie cu SA „Banca de Economii” contractul de vînzare-cumpărare a terenului aferent construcției din or. Nisporeni, str. Suveranității 15/2 conform prețului normativ al terenului. 4 Respectiv, hotărîrea Judecătoriei Nisporeni din 25 septembrie 2008 a fost pusă în executare de către executorul judecătoresc, care a somat debitorii şi care au inclus în ordinea de zi chestiunea cu privire la executarea hotărârii judecătoreşti, însă până în prezent se eschivează de la executarea acesteia, ceea ce s-a demonstrat în cadrul examinării pricinii de către instanţa de fond.

Iar, reluarea examinării în cadrul altei proceduri judiciare conexe a concluziilor fixate într-o decizie definitivă şi irevocabilă a instanţei judecătoreşti, nu se poate justifica din punct de vedere al principiului securităţii raporturilor juridice consfinţit de art. 6 al. (1) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale. Or, potrivit Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 23 septembrie 2008 în cauza Amurăriţei împotriva României, statele au obligaţia de a se înzestra cu un sistem juridic capabil să identifice procedurile conexe şi să interzică deschiderea de noi proceduri asupra aceluiaşi subiect. Respectiv repunerea pe rol, în cadrul unei alte acţiuni a unei hotărâri definitive şi irevocabile nu se poate justifica din punct de vedere al art. 6 al.

(1) din Convenţie. Consideră recurentul că instanţa de apel nu era în drept să reia examinarea concluziilor fixate în hotărîrea din 25 septembrie 2008 şi să reproşeze faptul neconformării unor obligaţii care rezultă din această hotărâre.

În context insistă că, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 239-241 CPC, a pronunţat o decizie neîntemeiată şi ilegală, fapt ce contravine prevederilor art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care indică că instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze deciziile încât să permită exercitarea efectivă a dreptului la casaţie, să nu lase părţile într-o stare de incertitudine şi să nu creeze impresia că nu au fost auzite iar actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înţeles pentru părţi şi să răspundă ferm şi univoc la toate cerinţele şi obiecţiile, înaintate de părţi privind principiile procedurii civile, destinate să îmbunătăţească înfăptuirea justiţie.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Banca de Economii” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Banca de Economii” nu 5 se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA „Banca de Economii” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Banca de Economii” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de către Societății pe Acțiuni „Banca de Economii” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva 6