2ra-2359/15 — Încasarea datoriei, penalităţii, dobînzii de întîrziere, a prejudiciului moral şi a cheltuielilor de judecată

prima instanţă: A. Andronic dosarul nr. 2ra-2359/15 instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, E. Clim DECIZIE 23decembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către „Banca de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Slavinschi Victor împotriva „Băncii de Finanțe şi Comerț” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere, prejudiciului moral, cât și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către „Banca de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni și menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 30 septembrie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 21 iunie 2013, Slavinschi Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva „Băncii de Finanțe și Comerț” SA cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere, prejudiciului moral, cât și compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 30 noiembrie 2012 de pe contul său bancar, deschis la Banca Comercială „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA, au fost scăzute ilegal mijloace băneşti în valoare totală de 5885,20 dolari SUA, iar sesizările repetate către bancă şi corespondenţa de lungă durată cu instituţia financiară respectivă au dus la rambursare parţială a mijloacelor băneşti în beneficiul său.

Menţionează că la 01 februarie 2013, „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA a deblocat parţial mijloacele băneşti în mărime de 4034 dolari SUA, însă suma de 1851,2 dolari SUA nu i-a fost rambursată până în prezent. Remarcă că în corespondenţă primită de la Bancă, ultima a confirmat, în repetate rînduri, despre faptul scăderii neautorizate a mijloacelor băneşti de pe contul său bancar, promiţînd întreprinderea, în termenele cele mai scurte, toate măsurile necesare pentru rambursarea mijloacelor băneşti. Cu toate acestea datoria în mărime de 1851,2 dolari SUA nu i-a fost rambursată. Iar ulterior, Banca a refuzat în mod unilateral să execute obligaţiile sale contractuale, mai mult decât atât, prin scrisoare nr. 1-912 din 21 februarie 2013, Banca i-a transmis în adresa sa o notificare de reziliere a contractului nr. 1 FIL2943 din 29 decembrie 2011 „Cu privire la deservire prin intermediul cardului bancar internaţional „FinComBank” SA.

După cum se invocă în scrisoarea menţionată, Banca din cauza apariţiei situaţiei litigioase şi dezbaterilor nedorite, a pierdut interesul pentru continuarea cooperării. Astfel, cererile sale cu privire la rambursarea mijloacelor băneşti, Banca le-a interpretat ca situaţie litigioasă nedorită. Consideră Slavinschi Victor că, pîrîtul îi încalcă dreptul ca titular al contului, la dispunerea liberă de mijloacele băneşti, iar acţiunile acestuia, inclusiv tentativa de a rezilia contractul, sunt nefondate şi urmăresc scopul eschivării de la rambursarea mijloacelor băneşti care îi aparţin. Menţionează reclamantul că, raporturile sale cu instituţia financiară sunt reglementate în conformitate cu clauzele contractului nr. 1 FIL2943 din 29 decembrie 2011, precum şi de normele legislaţiei civile.

Datorii faţă de Bancă referitor la achitarea serviciilor nu are, obligaţiile în calitate de client al Băncii şi parte la contractul respectiv, le îndeplinea în mod corespunzător. Afirmă că indicaţii Băncii pentru efectuarea operaţiunilor în valoare totală de 5885,20 dolari SUA, nici el şi nici reprezentanţii săi nu au dat, iar Banca a confirmat în repetate rînduri că mijloacele respective au fost scăzute de pe contul său nesancţionat.

Cu referire la prevederile art. 1230 Cod civil, invocă că începând cu ziua următoare a zilei de depunere a cererii la Bancă cu privire la scăderea ilegală a mijloacelor băneşti şi anume, din 04 decembrie 2012 până la 01 februarie 2013, Banca a reţinut ilegal mijloacele sale băneşti în sumă de 5 885,20 dolari SUA, iar din 01 februarie 2013 până la data depunerii prezentei cereri, la fel netemeinic, a reţinut suma în mărime de 1 851,20 dolari SUA, fapt prin care dînsul a fost privat de dreptul de a dispune liber de banii care î-i aparţin.

Insistă reclamantul că Banca este obligată să-i ramburseze datoria în mărime de 1851,20 dolari SUA (mijloacele băneşti netemeinic reţinute de bancă), dobânzile de întârziere pentru perioada din 04 decembrie 2012 până la 01 februarie 2013 în mărime de 90,37 dolari SUA, dobânzile de întârziere pentru perioada din 02 februarie 2013 până la 23 aprilie 2013 în mărime de 38, 54 dolari SUA, iar în total dobînda de întîrziere în sumă de 128,91 dolari SUA.

În acelaşi timp, cu referire la prevederile Legii privind protecţia consumatorilor nr. 105-XV din 13 martie 2003, susţine că prestatorul este obligat să asigure prestarea serviciului în termenele şi condiţiile stabilite în reglementările specifice în domeniu sau stipulate în contractul de prestare a serviciului, şi deoarece pentru o perioadă îndelungată de timp dînsul a fost de fapt privat de dreptul de proprietate asupra mijloacelor băneşti din contul bancar, consideră că drepturile sale de consumator au fost încălcate prin prestarea serviciilor necalitative plătite de el în calitate de clientul Băncii. Indică că Legea menţionată prevede răspunderea pentru încălcarea termenelor prevăzute de legea dată, prin care vânzătorul, prestatorul achită consumatorului pentru fiecare zi depăşită (oră, dacă termenul a fost stabilit în ore) o penalitate în mărime de 5% din preţul produsului, serviciului în vigoare la data examinării reclamaţiei consumatorului.

Astfel, penalitatea în conformitate cu Legea privind protecţia consumatorilor, ţinând cont de perioada de 14 de zile prevăzută de legea dată este de 20 646,50 dolari SUA. Mai invocă reclamantul că, atitudinea iresponsabilă a Băncii, exprimată în scăderea ilegală a banilor săi şi retragerea efectivă a băncii de la rezolvarea problemei create, i-a cauzat şi prejudicii morale, ce se confirmă şi prin faptul că la 17 februarie 2013, el a fost internat în spitalul municipal cu diagnoza infarct miocardic. Consideră că starea de stres şi încordarea psihică sunt cauzate în primul rând de acţiunile ilegale ale angajaţilor Băncii, or, depunînd banii în instituţia financiară respectivă era ferm convins că aceştia sunt în siguranţă şi va avea întotdeauna acces la ei.

Solicită încasarea din contul Băncii Comerciale „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA în beneficiul său a sumei de 1 851,20 dolari SUA cu titlu de datorie, 20 646,50 dolari SUA cu titlu de penalitate, 128,91 dolari SUA cu titlu de dobîndă de întîrziere şi 50 000 lei cu titlu de prejudiciului moral, precum şi obligarea la compensarea cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în sumă de 838 lei şi cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 4 000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 septembrie 2014, acțiunea a fost admisă parțial, fiind încasat din contul Băncii Comerciale „Banca de Finanțe Comerț” SA în beneficiul lui Slavinschi Victor datoria în sumă de 1 848,81 dolari SUA, convertiți în lei moldovenești la momentul executării hotărârii și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în sumă de 688 lei şi cheltuieli de asistență juridică în sumă de 3 000 lei.

În rest acțiunea a fost respinsă. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2015, au fost respinse apelurile declarate de către „Banca de Finanțe Comerț” SA și Slavinschi Victor și menținută hotărârea primei instanțe. La 22 iulie 2015, „Banca de Finanțe și Comerț” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o neîntemeiată şi complet nemotivată, or motivarea instanţei de apel este superficială şi nu conţine nici o argumentare a soluţiei, care ar fi bazată pe aprecierea instanţei.

Consideră că instanţele, atât cea de fond cât şi cea de apel, nu şi-au executat în deplină măsură obligaţia legală de a motiva hotărârile luate şi de a argumenta respingerea cererilor sale, prin ce dreptul Băncii la un proces echitabil fiind lezat. Reiterează că argumentele sale nu au fost auzite şi nu le-a fost dată nici o apreciere judecătorească, ceea ce demonstrează nerespectarea dreptului său la un proces echitabil, potrivit jurisprudenţei CtEDO. Instanţa de apel a lăsat fără examinare capetele de apel ale recurentului şi nu le-a analizat sub nici un aspect. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, a fost încălcat, or dreptul în cauză include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanţei, dar de asemenea o obligaţie corespunzătoare a instanţei de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de instanţa de apel.

Or, având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale şi noţiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării, instanţa de apel trebuia să indice în decizia recurată, cu suficientă claritate, motivele şi temeiurile pe care şi-a întemeiat concluzia de a respinge apelul declarat de ei, ceea ce nu s-a făcut, remarcînd în acest sens că ignorarea completă a motivelor apelului şi emiterea unei decizii complet nemotivate, bazată pe simpla constatare a faptului că apelul recurentului a fost unul neîntemeiat reprezintă o încălcare, care a dus la soluţionarea greşită a pricinii.

Afirmă că în speţă, Banca a fost considerată responsabilă pentru trecerea la scădere a mijloacelor băneşti de pe contul bancar al intimatului şi obligată să achite în beneficiul acestuia suma de 1848,81 dolari SUA, fără a-i fi probată culpa sau imprudenţa, fără a fi dată o apreciere obiectivă (de fapt în lipsa oricărei aprecieri) probelor prezentate de către acesta întru susţinerea poziţiei sale, fără examinarea motivelor invocate în cererea de apel, fapt care a dus la încălcarea gravă a drepturilor sale fundamentale în ce priveşte dreptul la un proces echitabil (prin încălcarea principiului egalităţii în faţa legii a participanţilor la proces, încălcarea principiului nemijlocirii şi oralităţii în dezbaterile judiciare, încălcarea principiului contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale).

Menţionează că contrar normelor legale, instanţa de apel nu a determinat corect temeiurile de răspundere contractuală a Băncii, or toate probele administrate în susţinerea poziţiei sale dovedesc faptul că Banca a acţionat cu bună-credinţă, utilizând toată diligenţa posibilă pentru a restitui intimatului banii trecuţi la scădere de pe contul bancar al acestuia. Astfel, pentru a stabili şi constata răspunderea contractuală a recurentului, instanţa de apel ar fi trebuit să constate următoarele aspecte: dacă a avut loc încălcarea obligaţiei contractuale de către recurent, dacă pretinsul prejudiciul suferit de către intimat s-a produs ca urmare a acţiunii/inacţiunii recurentului sau a intimatului sau a fiului intimatului, precum şi dacă există culpa recurentului în ce priveşte trecerea la scădere a mijloacelor băneşti de pe contul intimatului.

Remarcă că deşi, instanţa de apel a constatat că intimatul necesită a fi despăgubit din contul recurentului, însă nu a indicat probe pe care î-şi întemeiază concluziile în acest sens. Susţine că probele puse la baza deciziei recurate - Contractul Nr. 1 FI 2943 din 29 noiembrie 2011 privind deservirea cardurilor bancare internaţionale FinComBank şi Ancheta nr. 1 FI 2943 din 29 decembrie 2011, în baza căreia intimatul a solicitat recurentului eliberarea unui card suplimentar de tip Visa Classic pentru fiul său - Slavinschi Dmitri, sunt în mod vădit insuficiente. Or, urmare a emiterii cardului suplimentar lui Dmitri Slavinschi, acesta a obţinut aceleaşi drepturi şi obligaţii ca deţinătorul de card principal (intimatul), în special i s-a acordat dreptul de a dispune de mijloacele băneşti din contul de card.

La argumentul său că operaţiunile de plată, în valoare de 5 885, 20 dolari SUA au fost efectuate în spaţiul internet, iar pentru decontarea acestei sume a fost suficient: indicarea numelui deţinătorului de card, numărul cardului, data expirării cârdului şi numărul codului de securitate indicat pe verso-ul cardului bancar, susţine că instanţa de apel nu a dat nici o apreciere, precum a lăsat fără atenţie şi prevederile Regulamentului de funcţionare Visa International din 15 octombrie 2012, care este aplicabil speţei în virtutea pct. 1 din Regulile de utilizare a cardurilor bancare internaţionale FinComBank, potrivit cărora sunt calificate drept mediu de fraudă a cardului absent situaţia în care, deţinătorul cardului nu a autorizat sau nu a participat într-o tranzacţie efectuată într-o tranzacţie a mediului cardului absent.

Cu alte cuvinte, tranzacţia este efectuată în spaţiul internet, iar deţinătorul de card nu a participat la ea sau prezenţa fizică a deţinătorului de card sau a cardului bancar nu este necesară, fiind suficientă doar introducerea datelor cu privire la card. Anume astfel şi a fost calificat faptul trecerii la scădere a mijloacelor băneşti de pe contul bancar al intimatului. Totodată, invocă că instanţa de apel eronat a constatat, bazându-se doar pe alegaţiile intimatului şi în lipsa altor probe, precum că careva indicaţii către bancă pentru efectuarea operaţiunilor în valoare de 5885,20 dolari SUA aceştia nu au dat, or, în cazul tranzacţiilor efectuate prin internet, introducerea codului unic de identificare a cardului echivalează cu indicaţia de a efectua o operaţiune de plată.

Respectiv, din moment ce a fost comunicat punctului comercial (prin poştă, telefon sau internet) codul unic de identificare al cardului, se prezumă că clientul (în speţă, intimatul şi fiul său), a dat indicaţii către Bancă (recurent) privind efectuarea operaţiunilor de plată. Pe cînd, instanţa de apel nu a elucidat şi nu a stabilit în posesia cui era cardul suplimentar (cu datele căruia a fost trecute la scădere mijloacele băneşti de pe contul bancar al intimatului) la momentul efectuării operaţiunilor de plată contestate. La fel, fără a lua în consideraţie argumentele sale, afirmă că instanţa de apel nu a elucidat faptul dacă Dmitri Slavinschi a efectuat el însuşi tranzacţiile disputate sau a transmis codul unic de identificare al cardului său altor persoane.

Or, Dmitri Slavinschi, în calitate de deţinător al cardului suplimentar, la fel ca şi intimatul, are dreptul de a dispune de mijloacele băneşti din contul de card al acestuia, iar în cadrul examinării prezentei cauze, intimatul nu a solicitat atragerea în proces a lui Slavinschi Dmitri şi nici nu a prezentat explicaţiile acestuia în calitate de martor. În aşa fel insistă că decontarea frauduloasă a mijloacelor băneşti nu-i poate fi imputată, atîta timp cît acesta a debitat contul de card la indicaţia intimatului şi/sau a deţinătorului de card suplimentar. Insistă că nu poartă răspundere pentru pretinsul prejudiciul suportat de intimat ca urmare a folosirii frauduloase a cardului/datelor de pe card de către terţe persoane, deoarece decontarea nesancţionată a avut loc ca urmare a compromiterii prin internet a cardului suplimentar deschis pe numele deţinătorului de card suplimentar - Slavinschi Dmitri.

De asemenea invocă că, instanţa de apel nu a luat în consideraţie nici faptul că în perioada 03 decembrie 2012-01 februarie 2013, în rezultatul acţiunilor întreprinse de către recurent, intimatului i-a fost restituită suma de 4068,66 dolari SUA, pe cînd suma rămasă şi anume 1816,54 dolari SUA, a fost imposibil de rambursat din cauza faptului că potrivit Regulamentului Visa International, tranzacţiile efectuate cu cardul în spaţiul internet au fost confirmate de către băncile acceptante, codul CVC a fost autorizat, iar în unele cazuri marfa comandată prin internet a fost expediată sau livrată şi serviciile achiziţionate.

Apreciază drept eronată şi aplicarea la caz a prevederilor art. 1230 Cod civil, iar urmare acestui fapt, consideră eronată şi concluzia instanţei de apel precum că Banca recunoaşte că sumele băneşti au fost decontate nesancţionat de pe cardul intimatului şi necesită a-l despăgubi în acest sens, deoarece decontarea nesancţionată a unor sume de pe cardul bancar nu echivalează cu efectuarea de către recurent a operaţiunilor de plată fără ordinul intimatului. Dimpotrivă, consideră că a demonstrat în instanţele de fond şi de apel că mijloacele băneşti au fost trecute la scădere din contul intimatului, în urma efectuării tranzacţiilor electronice pentru validarea cărora a fost suficient doar indicarea codului unic de identificare al cardului, iar în acest context, se prezumă că indicarea acestui cod echivalează cu ordinul clientului (în speţă, intimatul şi/sau fiul acestuia) privind efectuarea operaţiunilor de plată.

Or, potrivit pct. 10.2. din Regulile de utilizare (Anexa nr.2 la Contract), Banca debitează contul de card în baza: documentelor de plată prezentate Băncii de către participanţii sistemei de plăţi şi punctele comerciale, prin intermediul sistemelor electronice de legătură, pentru mărfurile şi serviciile comandate de Client prin postă, telefon sau Internet. Dacă Clientul a comunicat punctului comercial datele cardului, el formal a acceptat procurarea mărfii sau achitarea serviciului. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanței de apel din 29 aprilie 2015, a fost expediată în adresa recurentului la data de 21 mai 2015, fapt ce s e confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f.d.

71), iar ultimul insistă că decizia integrală i-a fost comunicată la 28 mai 2015. Alte date, care ar confirma contrariu la materialele cauzei lipsesc. Prin urmare, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 22 iulie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe şi a restitui pricina spre rejudecare în fond în prima instanţa din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, trimiţînd pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art. 432 alin. (3) lit. d) şi f). Potrivit art. 432 alin. (3) lit. d), se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces. Conform alin. (5) al aceluiaşi articol, temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile.

Înaintând acțiunea în judecată împotriva „Băncii de Finanţe şi Comerţ” SA, Slavinsci Victor a solicitat încasarea din contul „Băncii de Finanţe şi Comerţ” SA în beneficiul său a sumei de 1 851,20 dolari SUA cu titlu de datorie, 20 646,50 dolari SUA cu titlu de penalitate, 128,91 dolari SUA cu titlu de dobîndă de întîrziere şi 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, precum şi obligarea la compensarea cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în sumă de 838 lei şi cheltuielile pentru asistență juridică în mărime de 4 000 lei Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a acţiunii și admiterii acesteia parțial, încasînd din contul Băncii Comerciale „Banca de Finanțe Comerț” SA în beneficiul lui Slavinschi Victor datoria în sumă de 1 848,81 dolari SUA, convertiți în lei moldovenești la momentul executării hotărârii și cheltuielile de judecată formate din taxa de stat în sumă de 688 lei şi cheltuieli de asistență juridică în sumă de 3 000 lei, în rest respingînd acţiunea, soluție care a fost menținută și de instanța de apel.

În susținerea temeiniciei concluziei date instanțele de judecată s-au referit prevederile art. 1228 şi 1229 din Cod civil, iar în confirmarea legalității soluției au invocat că persoanele autorizate să dispună de sumele băneşti din cont au fost doar reclamantul Slavinschi Victor şi fiul acestuia Slavinski Dmitri, iar careva indicaţii către Bancă pentru efectuarea operaţiunilor în valoare de 5885,20 dolari SUA aceştia nu au dat.

La fel, instanţele au reţinut că în urma investigării cazului „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA a constatat că mijloacele băneşti au fost decontate nesancţionat de pe contul reclamantului Slavinschi Victor, deoarece cardul suplimentar, emis pe numele fiului acestuia- Slavinski Dmitri a fost compromis pe internet, ca urmare reclamantului i-a fost restituită suma de 4068,66 dolari SUA, iar în rambursarea sumei de 1816,54 dolari SUA i-a fost refuzat, pe motiv că tranzacţiile efectuate cu cardul în spaţiul internet au fost confirmate de către băncile acceptate.

Însă, instanţele au conchis că BC „Banca de Finanțe Comerț” SA urmează să ramburseze suma restantă, deoarece potrivit prevederilor art. 1230 alin.(1) Cod civil, banca este ţinută să efectueze operaţiunile în contul clientului numai la ordinal lui, mai mult că Banca recunoaşte că sumele băneşti au fost decontate nesancţionat de pe cardul lui Slavinschi Victor şi necesită a-l despăgubi în acest sens, prin prisma prevederilor art. 1230 alin.(3) Cod civil. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor instanţelor ierarhic inferioare în raport cu criticele formulate în recurs şi materialul probator, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că soluţia instanţelor de judecată este una greşită.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine prevederile art. 9 CPC, care indică că, instanţei judecătoreşti îi revine un rol diriguitor în organizarea şi desfăşurarea procesului, ale cărui limite şi al cărui conţinut sînt stabilite de prezentul cod şi de alte legi. Instanţa judecătorească explică participanţilor la proces drepturile şi obligaţiile lor procesuale, preîntîmpină asupra urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, ordonă, la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, prezentarea de probe care să contribuie la adoptarea unei hotărîri legale şi întemeiate, conduce dezbaterile judiciare şi ia orice alte măsuri necesare bunei desfăşurări a procesului, pune în discuţia părţilor şi altor participanţi la proces orice împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte acţiuni prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 62 alin. (1) lit. b), coparticiparea procesuală este obligatorie dacă examinarea pricinii implică soluţionarea chestiunii cu privire la drepturile sau obligaţiile mai multor reclamanţi şi/sau pîrîţi atunci cînd drepturile şi obligaţiile reclamanţilor sau pîrîţilor decurg din aceleaşi temeiuri de fapt sau de drept. Potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, dacă necesitatea intervenirii în proces a coreclamanţilor sau copîrîţilor este constatată în timpul deliberării, instanţa va relua examinarea pricinii în fond, dispunînd înştiinţarea coparticipanţilor. Textele de lege procesuale enunţate, consacră rolul diriguitor al instanţei de judecată la organizarea şi desfăşurarea procesului civil.

La acest aspect procesual, judecătorul dispune de abilitatea legală de atrage din oficiu în proces a coreclamanţilor corespunzători, care eventual este justificată de prevederile art. 183 alin. (1) lit. c) şi art. 185 alin.(1) lit. a) Cod de procedură civilă. Astfel, conform art. 183 alin. (2) lit. c) CPC, pregătirea pentru dezbatere judiciară este obligatorie pentru orice pricină civilă şi are ca scop stabilirea componenţei participanţilor la proces şi implicarea în proces a altor persoane. Iar potrivit art. 185 alin. (1) lit. a) CPC, judecătorul, în faza de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare soluţionează problema intervenirii în proces a coreclamanţilor, copîrîţilor şi intervenienţilor.

Cu referire la prevederile legale enunţate, instanţa de recurs reţine că Slavinschi Victor prin acţiunea înaintată în prezenta cauză pretinde că la 30 noiembrie 2012 de pe contul său bancar, deschis la BC „Banca de Finanţe şi Comerţ” SA au fost scăzute ilegal mijloace băneşti în valoarea totală de 5885,20 dolari SUA, concomitent menţionînd că la 01 februarie 2013, Banca a deblocat parţial mijloacele băneşti în mărime de 4034 dolari SUA, solicitînd, astfel, încasarea din contul ultimei în beneficiul său cu titlu de datorie a sumei de 1 851,20 dolari SUA.

Este de menţionat că raporturile intimatului Slavinschi Victor cu instituţia financiară sunt reglementate prin prisma clauzelor contractului nr. 1 FI 2943 din 29 noiembrie 2011 privind deservirea cardurilor bancare internaţionale FinComBank , precum şi Ancheta nr. 1 FI 2943 din 29 decembrie 2011, în baza căreia intimatul a solicitat recurentului eliberarea unui card suplimentar de tip Visa Classic pentru fiul său - Slavinschi Dmitri. Iar, urmare a emiterii cardului suplimentar pe numele lui Dmitri Slavinschi, ultimul a obţinut aceleaşi drepturi şi obligaţii ca deţinătorul de card principal (intimatul), în special i s-a acordat dreptul de a dispune de mijloacele băneşti din contul de card.

În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţele ierarhic inferioare au desconsiderat esenţa pretenţiilor înaintate de către intimatul Slavinschi Victor şi contrar normelor de drept procedural, au omis să antreneze în prezenta cauză şi pe Slavinschi Dmitri, deşi, speţa ridică chestiuni privind dreptul acestuia de a dispune de mijloacele băneşti din contul de card deschis pe numele lui Slavinschi Victor.

Or, materialele cauzei relevă că obiectul principal al acţiunii lui Slavinschi Victor este stabilirea cercului de persoane vinovate în scăderea ilegală a mijloacelor băneşti de pe contul ultimului, în timp ce recurentul insist că operaţiunile de plată, în valoare de 5 885, 20 dolari SUA au fost efectuate în spaţiul internet cu utilizarea cardului suplimentar, iar pentru decontarea acestei sume a fost suficient: indicarea numelui deţinătorului de card, numărul cardului, data expirării cârdului şi numărul codului de securitate indicat pe verso-ul cardului bancar. Astfel, la caz, se constată cu certitudine necesitatea antrenării în prezenta cauză şi pe Slavinschi Dmitri, fapt omis de către instanţele ierarhic inferioare la examinarea pricinii în fond şi în apel.

Mai mult, la caz se va învedera că ajungînd la concluzia temeiniciei acţiunii a lui Slavinschi Victor, instanţele de judecată ierarhic inferioare au lăsat fără verificare şi apreciere în posesia cui era cardul suplimentar, cu datele căruia a fost trecute la scădere mijloacele băneşti de pe contul bancar al intimatului, la momentul efectuării operaţiunilor de plată contestate, precum şi a faptului dacă însuşi Dmitri Slavinschi a efectuat tranzacţiile disputate sau a transmis codul unic de identificare al cardului său persoanelor terţealtor persoane. Or, cum a fost stabilit în speţă Dmitri Slavinschi, în calitate de deţinător al cardului suplimentar, la fel ca şi intimatul, are dreptul de a dispune de mijloacele băneşti din contul de card al acestuia.

Iar BC „Banca de Finanțe Comerț” SA insistă că nu poartă răspundere pentru pretinsul prejudiciul suportat de intimat ca urmare a folosirii frauduloase a cardului/datelor de pe card de către terţe persoane, deoarece decontarea nesancţionată a avut loc ca urmare a compromiterii prin internet a cardului suplimentar deschis pe numele deţinătorului de card suplimentar - Slavinschi Dmitri.

În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţa de fond nu s-a conformat prevederilor legale pertinente şi nu a asigurat antrenarea corespunzătoare în prezentul proces a lui Slavinschi Dmitri, care, la fel, ca şi intimatul, are dreptul de a dispune de mijloacele băneşti din contul de card al acestuia, iar instanţa de apel în temeiul art. 385 alin. (1) lit. d) şi art. 388 alin. (1) lit. d) nu a corectat omisiunea respectivă, deşi, drepturilor şi obligaţiunilor subiecţilor enunţaţi li se aduce atingere directă. Aşadar, instanţa de recurs ajunge la concluzia că instanţele ierarhic inferioare prin examinarea cauzei în mod eronat au soluţionat problema drepturilor a lui Slavinschi Dmitri, acesta nefiind în mod corespunzător atras în procesul civil, şi, prin urmare, fiindu-i încălcat dreptul fundamental la un proces echitabil.

În condiţiile în care neantrenarea în prezentul proces civil în pofida atingerii directe a drepturilor lui Slavinschi Dmitri care deţine card suplimentar şi are dreptul de a dispune de mijloacele băneşti din contul de card a intimatului Slavinschi Victor, ridică chestiuni pe marginea echităţii procedurii civile, instanţa de recurs conchide asupra necesităţii de a remite pricina spre rejudecare în prima instanţă, care urmează să corecteze omisiunile respective şi să introducă în proces persoana enunţată, stabilindu-i calitatea procesuală ce îi revine conform legii. În acest sens, prima instanţă, în conformitate cu art. 185 alin. (1) lit. a) CPC urma, în faza de pregătire a pricinii pentru dezbateri judiciare, să soluţioneze problema intervenirii în proces a lui Slavinschi Dmitri.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au omis să introducă în proces pe Slavinschi Dmitri, fiind constatată într-o manieră certă aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti ierarhic inferioare a normelor de drept procedural, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către BC „Banca de Finanțe Comerț” SA, a casa integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 septembrie 2014, cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanţă în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanţele ierarhic inferioare urmează să ţină cont de cele menţionate şi reexaminând pricina, să emită o hotărâre legală şi întemeiată, respectând dreptul participanţilor la un proces echitabil. În conformitate cu art. art. 445 alin. (1) lit.c1), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide : Se admite recursul declarat de către „Banca de Finanţe şi Comerţ” Societate pe Acţiuni. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2015 şi hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 30 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Slavinschi Victor împotriva „Băncii de Finanțe şi Comerț” Societate pe Acțiuni cu privire la încasarea datoriei, penalității, dobânzii de întârziere, prejudiciului moral, cât și compensarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Centru mun.

Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva