2r-789/14 — Obligarea instalării uşii de la intrare în secţie, încetarea tulburării în exercitarea posesiunii spaţiului locativ

prima instanţă: N. Șova dosarul nr. 2r-789/14 instanța de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruță DECIZIE 13 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță examinînd recursul declarat de către Mișcoi Simion și Mișcoi Zinaida, în pricina civilă la cererea la cererea de chemare în judecată a lui Mișcoi Simion și Mișcoi Zinaida împotriva lui Sîmboteanu Anatolie cu privire la obligarea instalării ușii la intrare (odăile cu nr. 307, 308 și 309 et. 3 str. Sarmisegetusa 18/3 blocul 7 mun.

Chișinău) de către Administrația Școlii Profesionale nr. 5, obligarea administrației Școlii Profesionale nr. 5 de a înceta tulburările exercitării posesiunii spațului locativ și repararea prejudiciului moral în beneficiul Organizației „Salvați Copii”, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2014, prin care cererea de apel declarată de Mișcoi Simion și Mișcoi Zinaida a fost restituită, ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului, a c o n s t a t a t: La 11 februarie 2013, Mișcoi Simion și Mișcoi Zinaida a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Sîmboteanu Anatolie cu privire la obligarea instalării ușii la intrare (odăile cu nr. 307, 308 și 309 et.

3 str. Sarmisegetusa 18/3 blocul 7 mun. Chișinău) de către Administrația Școlii Profesionale nr. 5, obligarea administrației Școlii Profesionale nr. 5 de a înceta tulburările exercitării posesiunii spațului locativ și repararea prejudiciului moral în beneficiul Organizației „Salvați Copii”. În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că la data de 20 martie 2012, în jurul orelor 10.00, se aflau la Judecătoria Botanica mun. Chişinău în cadrul examinării cauzei civile la cererea de chemare în judecată înaintată de ei împotriva Şcolii Profesionale nr.5 cu privire la determinarea cotei-părţi la plăţile pentru serviciile comunale şi chiria spaţiului locativ şi repararea prejudiciului moral. După finisarea ședinței de judecată s-au întors la domiciliu și au găsit uşa de la secţie scoasă, iar din spusele elevilor, care erau la acel moment în cămin, au înțeles că ușa a fost scoasă de intendentul Sîmboteanu Anatolia.

Susțin că despre acest incident au anunțat organele de drept, însă nu au fost întreprinse careva măsuri. Mai menţionează că lipsa uşii de la intrarea în secţie dăunează mult condiţiilor decente de viaţă, intră frigul, persoane necunoscute şi dispar bunuri. Astfel, la data de 04 iunie 2012 din bucătăria comună i-a fost sustras telefonul mobil de model „NokiaX2”, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu material considerabil în mărime de 5 400 lei, considerînd că în acest incident este și vina lui Sîmboteanu Anatolie, care a sistat ilegal energia electrică. De asemenea indică că la data de 21 august 2012, procurorul din Procuratura sect. Botanica, mun.

Chişinău - V. Sanduleac l-ea remis răspunsul nr. 39-8532, prin care au fost informaţi despre emiterea ordonanţei de suspendare a urmăririi penale pe cauza penală cu nr.2012420866 la data de 10 august 2012 pe faptul sustragerii, însă la plîngerea depusă procurorului ierarhic superior împotriva ordonanţei menţionate, nu au primit nici un răspuns. Totodată afirmă că starea de conflict dintre intendentul Sîmboteanu Anatolie şi familia Mişcoi Simion, s-a declanşat la data de 02 septembrie 2008, care continuă pînă în prezent, fapte elucidate cu lux de amănunte în articolul „Trei copii minori riscă să se pomenească iarăşi în stradă” în ziarul „Flux” din 18 septembrie 2008. Iar la 02 octombrie 2008 pe faptul violării de domiciliu a fost depusă o plîngere la Procuratura sect.

Botanica mun. Chişinău şi prin răspunsul nr. 1960/08 din 10 octombrie 2008, au fost confirmate acțiunile ilegale din partea lui Sîmboteanu Anatolie. Remarcă că promotorul tuturor acţiunilor violente ale intendentului este Zubco Svetlana, iar Sîmboteanu Anatolie îşi permite acţiuni oribile, inclusiv, impune portarii de la uşa de intrare să scrie declaraţii cu caracter vădit fals în adresa lor și a educatoarei, situați creată, de fapt, i-a cauzat o maladie incurabilă „Diabet Zaharat tip doi, grav subcompensat” Solicită reclamanții obligarea instalării ușii de la intrare (odăile cu nr. 307, 308 și 309 et. 3 str. Sarmisegetusa 18/3 blocul 7 mun. Chișinău) de către Administrația Școlii Profesionale nr. 5, obligarea administrației Școlii Profesionale nr. 5 de a înceta tulburările exercitării posesiunii spațului locativ și repararea prejudiciului moral în beneficiul Organizației „Salvați Copii” în mărime de 100 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 18 noiembrie 2013, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi înaintată de reclamantul necorespunzător, şi împotriva pîrîtului necorespunzător. La 10 februarie 2014, Mișcoi Simion și Mișcoi Zinaida au declarat apel împotriva hotărîrii primei instanțe solicitînd admiterea apelului casarea hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral. Prin încheierea Curții de Apel Chișină din 28 mai 2014, a fost restituit apelul declarat de către Mișcoi Simion și Mișcoi Zinaida ca fiind depus în afara termenului legal de declarare a apelului. La 06 iunie 2014, Mișcoi Simion și Mișcoi Zinaida au declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitînd admiterea recursului, casare încheierii instanței de apel şi restituirea pricinii în instanța de apel pentru examinarea apelului în fond.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu încheierea instanţei de apel, considerînd-o ilegală, neîntemeiată şi emisă cu încălcarea normelor de drept procesual. Menționează că la data de 15 aprilie 2014, au înaintat instanței un demers nr. 4041, prin care au solicitat amînarea ședinței instanței de apel, în legătură cu depunerea cererii de apel motivată, însă instanța a ignorat demersul înaintat și în lipsa lor a dispus restituirea cererii de apel ca fiind depusă în afara termenului legal, ceea ce nu corespunde realității, deoarece în acest sens sunt circumstanțe ce confirmă contrariul.

Astfel, afirmă că după pronunțarea hotărîrii primei instanțe la data de 09 decembrie 2013, au depus instanței un demers, cu nr. 1531 5.25-17384, prin care au solicitat să le fie remisă copia hotărîrii motivate a primei instanțe, pentru a o contesta în instanţa ierarhic superioară, Curtea de Apel Chişinău, iar la data de 11 ianuarie 2014, au primit copia hotărîrii motivate a primei instanțe, fapt ce se confirmă prin ştampila aplicată pe plicul de expediere a ÎS „Poşta Moldovei”, respectiv, în termenul legal de 30 de zile din momentul recepționării hotăririi, la data de 10 februarie 2014, au depus cererea de apel.

Consideră că în circumstanţele menţionate nu a fost necesar de a solicita instanţei de apel repunerea în termenul legal al unul act de procedură, prin prisma art. 116 alin.(1) CPC, deoarece apelul a fost declarat în termenul stabilit de legislația procesual civilă în vigoare, ne mai cătînd la faptul că Mișcoi Simion este afectat de o maladie incurabila - „Diabet Zaharat grav, subcompensat doi, insulino-independent” şi „Angiopatie Cerebrală”, iar Mişcoi Zinaida este afectată de o maladie incurabilă – „Sindromul Şmorlea” are discurile vertebrale TH - TH - TH – TH sclerozate, 2 3 4 5 deformate, cu scolioză al sectorului piectoral, la moment avînd dureri insuportabile și administrează remedii necesare, conform indicaţiilor medicului de familie.

La 12 august 2014, Mişcoi Simion şi Mişcoi Zinaida au depus recurs suplimentar, menţionînd că urmare a înaintării la 09 decembrie 2013, a demersului cu privire la remiterea în adresa sa a copiei de pe hotărîrea motivată a primei instanţe, la data de 11 ianuarie 2014, au primit copia acesteia, prin intermediul oficiului poştal, care în termenul legal de 30 zile, de cînd au luat act de cunoştinţă cu hotărîrea în cauză, şi anume la 10 februarie 2014, au contestat-o în ordinea de apel la Curtea de Apel Chişinău, fapt care nu pune la îndoială încadrarea în termenul legal de atac. Consideră că în circumstanţele menţionate, nici nu a fost necesar de a solicita instanţei de apel repunerea în termenul legal al unui act de procedură, prin prisma art. 116 alin.(1) CPC, în condiţiile în care apelul a fost declarat în termen stabilit de legislaţia procesual-civilă în vigoare.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele cauzei rezultă că copia încheierii recurate a fost expediată în adresa părţilor la 02 iunie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d. 158). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 06 iunie 2014, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum rezultă din materialele dosarului, prin încheierea din 28 mai 2014, Curtea de Apel Chişinău a dispus restituirea cererii de apel depusă de Mişcoi Simion şi Mişcoi Zinaida ca fiind depusă în afara termenului legal de declarare a apelului.

La adoptarea acestei soluţii instanţa de apel şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanţa de recurs reţine că concluzia instanţei de apel cu privire la depunerea apelului de către Mişcoi Simion şi Mişcoi Zinaida în afara termenului legal este justificată. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine prevederile art. 362 alin. (1) CPC, care indică expres că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Botanica mun. Chişinău, prin care a fost respinsă acţiunea înaintată de Mişcoi Simion şi Mişcoi Zinaida, a fost emis şi pronunţat la 18 noiembrie 2013. Cu toate acestea, Mişcoi Simion şi Mişcoi Zinaida au depus cererea de apel împotriva acestei hotărâri numai la 10 februarie 2014, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de lege, fără a solicita repunerea în termen a acestuia, în ordinea stabilită la art. 116 CPC. Drept urmare, este lipsit de suport argumentul recurenţilor cu privire la faptul că termenul de declarare a apelului începe a curge de la data recepţionării copiei integrale a hotărârii, iar deoarece copia hotărîrii primei instanţe a fost recepţionată de ei la 11 ianuarie 2014, considerând că au depus apelul în termen.

Or, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede. Mai mult, după cum rezultă din materialele dosarului recurenţii au avut la cunoştinţă despre existenţa prezentului litigiu şi data emiterii hotărârii primei instanţe, prin urmare, aceştia trebuiau să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), şi de a contesta în termenul legal hotărârea primei instanţei, fapt însă ignorat de aceştia, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Prin urmare, Mişcoi Simion şi Mişcoi Zinaida care sunt cei interesaţi în soarta soluţionării prezentului litigiu, nu au întreprins măsurile necesare cu privire la protejarea drepturilor sale de acces la justiţie, fapt ce a dus la depunerea cererii de apel cu omiterea termenului prevăzut de legislaţia în vigoare. În contextul celor expuse supra şi prin prisma normelor enunţate, instanţa de recurs constată ca întemeiată reţinerea instanţei de apel cu privire la încălcarea de către Mişcoi Simion şi Mişcoi Zinaida a termenului de declarare a apelului prevăzut de lege. Or, potrivit art. 113 alin.(1) CPC, dreptul de a efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege, ori stabilit de instanţa judecătorească.

Nu constituie temei de admitere a recursului nici afirmaţia recurenţilor precum că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 204 urmează a fi casată şi pe motivul că a fost emisă în lipsa lor, dînşii nefiind citaţi legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, în conformitate cu art. 102 alin. (1) CPC, deoarece în interpretarea corectă a prevederile art. 369 CPC, este de înţeles că acestea îşi au puterea legală şi necesită a fi aplicate la faza de primire a cererii de apel, respectiv până la pregătirea pricinii către dezbaterile judiciare.

În această ordine de idei, instanţa de recurs conchide că soluţia adoptată de instanţa de apel prin încheierea recurată este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, având în vedere că admiterea spre examinare a unui apel tardiv ar împiedica rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Astfel, reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că, prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat dreptul la un proces echitabil.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar criticele invocate de către recurenţi sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Mişcoi Simion şi Mişcoi Zinaida. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mișcoi Simion și Mișcoi Zinaida împotriva lui Sîmboteanu Anatolie cu privire la obligarea instalării ușii la intrare (odăile cu nr. 307, 308 și 309 et.

3 str. Sarmisegetusa 18/3 blocul 7 mun. Chișinău) de către Administrația Școlii Profesionale nr. 5, obligarea administrației Școlii Profesionale nr. 5 de a înceta tulburările exercitării posesiunii spațului locativ și repararea prejudiciului moral în beneficiul Organizației „Salvați Copii”. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă