2ra-2667/14 — Cu privire la repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-2667/14 prima instanţă: V. Puică instanţa de apel: Iu. Cimpoi, S. Caitaz, A. Minciuna ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Mişcoi Simion, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Simion Mişcoi împotriva Şcolii Profesionale nr. 5 cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Simion Mişcoi, c o n s t a t ă La 07 septembrie 2013, Simion Mişcoi s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Şcolii Profesionale nr. 5 cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii Simion Mişcoi a invocat că la 29 august 2008, Procuratura Botanica mun. Chişinău a depus în interesele elevilor minori ai Şcolii profesionale nr. 5 şi în interesele statului o cerere de chemare în judecată împotriva lui şi Zinaidei Mişcoi cu privire la evacuare din spaţiul locativ fără acordarea altui spaţiu locativ. Ulterior, el împreună cu soţia sa, Zinaida Mişcoi au depus cerere reconvenţională împotriva Şcolii profesionale nr. 5 şi Ministerului Educaţiei cu privire la recunoaşterea dreptului asupra spaţiului locativ şi repararea prejudiciului moral. Menţionează că prin decizia irevocabilă a Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 17 aprilie 2013, familia sa, a avut cîştig de cauză, fiind respinse recursurile declarate de către procurorul Botanica mun.

Chişinău în interesele elevilor minori ai Şcolii profesionale nr. 5 şi in interesele statului, Şcoala profesională nr. 5 şi Ministerul Educaţiei.

Susţine că prin hărţuirea ilegală a sa în instanţele de judecată i-a fost afectată grav sănătatea, obţinînd o maladie incurabilă „Diabet zaharat tip doi, grav, subcompensat, insulino-independent grav tip doi” şi „Angiopatie cerebrală”, care este o maladie severă, gravă, extrem de periculoasă pentru viaţa omului, care generează starea de insult, urmată de deces, alături de alte maladii incurabile: „Insuficienţă vertebro- bazilară pe fond de osteocondroză cervicală, cu modificări generativ - distrofice la nivelul C3-C4-C5-C6”, „Encefalopatie discirculatorie de gradul I origine mixtă”, „Adenom la prostată”, „Anomalia Kymerly completă bilaterală”, cu diminuarea vertebrelor cervicale spondificate anterioare şi posterioare C3, C4, C5, C6, C7 şi a spaţiilor intervertebrale în segmentele C3-C6, C6-C7, care suscită intens tensiunea cerebrală, creierul, nefiind alimentat suficient cu oxigen, „Osteoncondroză cervicală poligmentară de gradul II”, „Hipertensiune arterială de gradul II”, „Cardiopatie a cordului”, „Insuficienţă cardiovasculară”, prin care i s-a cauzat un prejudiciu moral considerabil pe toată viaţa.

Afirmă că conflictul între familia Mişcoi şi Şcoala profesională nr. 5 a fost generat de intendentul căminului nr. 2 din str. Sarmisegetuza,18/3, blocul nr. 7, Anatolie Sîmboteanu, care i-a lezat onoarea şi demnitatea de cetăţean şi om de ştiinţă şi a comis alte fapte ilegale împotriva familiei sale, iar organele de drept nu au reacţionat conform legii şi nu au luat măsurile necesare, Anatolie Sîmboteanu fiind sub protecţia unor procurori. Prin atitudinea ostilă faţă de familia Mişcoi, Anatolie Sîmboteanu a deconectat de la reţeaua electrică odăile nr. nr. 307 şi 308 din imobilul, în care locuiau şi a furat uşa de la intrare în secţie. Mai invocă că la 31 octombrie 2012, Procuratura Botanica mun.

Chişinău a depus în interesele lui Anatolie Sîmboteanu o cerere de chemare în judecată cu privire la repararea prejudiciului moral ca formă de răzbunare din partea procurorului Ludmila Cristal, deoarece au fost scrise numeroase plîngeri penale împotriva acesteia la Procuratura Generală pe marginea litigiului locativ apărut, dar pentru faptul pierderii periodice a proceselor de judecată. Solicită Mişcoi Simion încasarea de la pîrît a sumei de 1 000 000 lei în vederea reparării prejudiciului moral. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 21 ianuarie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.71, 74-77). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, a fost respins apelul declarat de către Simion Mişcoi şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări (f.d.164-169).

La 26 iunie 2014, Mişcoi Simion a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea actului judecătoresc contestat cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei enunţate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursul este depus în termen în coraport cu data emiterii deciziei de către instanţa de apel. Recurentul, Mişcoi Simion în motivarea recursului a indicat că instanţa de apel eronat a aplicat normele de drept material.

Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil. În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 28 iulie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Şcolii Profesionale nr. 5, cererea de recurs depusă de Mişcoi Simion cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că Mişcoi Simion, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Mişcoi Simion, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Mişcoi Simion se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru