2ra-1026/14 — Încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1390/14 Prima instanţă: Judecătoria Botanica, mun. Chişinău Judecătorul: V. Buhnaci Instanţa de Apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Craiu L. Bulgac A. Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 09 iulie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul Valeriu Doagă, Judecători, Nicolae Clima, Sveatoslav Moldovan Svetlana Novac şi Vera Macinskaia examinînd recursul declarat de către Stoianova Lidia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către ÎMGFL nr. 1 împotriva Lidiei Stoianova, intervenient accesoriu SA „Termocom” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Botanica, mun.

Chişinău din 17 septembrie 2013, prin care apelul depus de către Stoianova Lidia a fost respins, hotărîrea primei instanţe a fost menţinută, ACONSTATAT : La data de 18 iunie 2013 ÎMGFL nr. 1 s-a adresat instanţei de judecată cu acţiune împotriva Lidiei Stoianova, intervenient accesoriu SA „Termocom”, cu privire la încasarea datoriei în mărime de 6737,61 lei şi a cheltuielilor de judecată. In motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, în baza contului personal deschis la ÎMGFL nr. 1, pe numele pîrîtei Stoianova Lidia, SA „Termocom” a livrat energie termică. Pîrîta Stoianova Lidia nu a achitat serviciile prestate, astfel, la data de 01.12.2012 formîndu-se o datorie în mărime de 6737,1 lei pentru energia termică, fapt ce este confirmat prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor 1 locativ-comunale.

Reclamantul mai menţionează că în prezent ÎMGFL nr. 1 şi SA „Termocom” în procedura planului se află într-o situaţie financiară precară creată din cauza neachitării serviciilor de către consumatorii finali, unul dintre ei fiind Stoianova Lidia Solicită reclamantul ÎMGFL nr. 1, admiterea acţiunii înaintate şi încasarea din contul Lidiei Stoianova a datoriei formate pentru livrarea agentului termic de către SA „Termocom” în mărime de 6737,61 lei şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea judecătoriei Botanica, mun. Chişinău din 17 septembrie 2013, acţiunea înaintată de către ÎMGFL nr. 1 a fost admisă, dispunîndu-se încasarea din contul Lidiei Stoianova în beneficiul ÎMGFL nr. 1 a datoriei formate pentru livrarea agentului termic în mărime de 6737,61 lei şi taxa de stat în mărime de 270 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, apelul depus de către Stoianova Lidia a fost repus în termenul de atac şi a fost respins. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 18 ianuarie 2014, Lidia Stoianova a depus cerere de recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului Lidia Stoianova a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pe care le consideră ca fiind ilegale. Mai mult, recurentul a invocat că, la emiterea deciziei recurate, instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural.

Totodată, mai invocă recurenta că, instanţa de apel nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Cu referire la art. 432 alin.1, lit. b) CPC a indicat că, instanţa de apel, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată. Conform art. 434 al. (1) CPC al RM, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate şi avînd în vedere că decizia instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la data de 23 decembrie 2013, Completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat la data de 18 ianuarie 2014 în termen.

În conformitate cu art. 439 al. (2) CPC, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia. În cazul neprezentării referinţei în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se va decide în lipsa acesteia. 2 La data de 20 februarie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa ÎMGFL nr. 1 şi în adresa SA “Termocom” copia cererii de recurs, cu înştiinţarea concomitentă a acestora despre necesitatea depunerii referinţei.

Din motivul nedepunerii referinţei de către ÎMGFL nr. 1 şi de către SA “Termocom” , Completul Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie decide examinarea recursului în lipsa acesteia. În conformitate cu art. 441 CPC, în cazul în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul în limitele invocate pe baza materialelor din dosar, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de către Stoianova Lidia întemeiat şi care urmează a fi admis.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Studiind materialele cauzei, Compeltul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a stabilit cu certitudine faptul că Stoianova Lidia este locatarul blocului locativ situat în str. Zelinski 12/4, mun. Chişinău, ap. 55.(f.d.5). Conform extrasului eliberat de către ÎS „Cadastru”, Stoianova Lidia este proprietar al apartamentului nr. 55, str. Zelinski 12/4, mun.

Chişinău.(f.d.14). Potrivit ordinului de încasare a numerarului nr. 107846724, Stoianova Lidia are înregistrate datorii pentru consumul de energie termică şi apă caldă în mărime de 6737,61 lei. (f.d.6). Fiind investită cu examinarea pricinii, prima instanţă a admis acţiunea înaintată de către ÎMGFL nr. 1 şi a dispus încasarea datoriei formate pentru livrarea agentului termic. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, apelul depus de către Stoianova Lidia a fost repus în termenul de atac şi a fost respins. Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că, instanţa de apel s-a expus pe marginea legalităţii hotărîrii fără a fi administrată hotărîrea motivată a Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău emisă la 17 septembrie 2013, care urmează să corespundă prevederilor art. 241 al. (1)-(5) CPC. Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine faptul că în limitele obiecţiilor înaintate în cererea de apel, instanţa de apel urmează să verifice legalitatea şi temeinicia hotărîrii 3 atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. La caz, la materialele cauzei nu este prezentă hotărîrea motivată a Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 17 septembrie 2013, precum şi legea de care s-a calăuzit aceasta la dispunerea admiterii acţiunii înaintate. Astfel, instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată.

Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art. 241, al. (1) CPC hotărîea judecătorească constă din partea introductivă şi partea dispozitivă. În cazurile prevăzute la art.236 alin.(5), hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare şi dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se evidenţiază separat în textul acesteia. Conform prevederilor al. (3), al. (4) şi al. (5) al aceluiaşi articol, în partea introductivă se indică locul şi data adoptării, denumirea instanţei care o pronunţă, numele membrilor completului de judecată, al grefierului, al părţilor şi al celorlalţi participanţi la proces, al reprezentanţilor, obiectul litigiului şi pretenţia înaintată judecăţii, menţiunea despre caracterul public sau închis al şedinţei.

În partea descriptivă se indică succint pretenţiile reclamantului, obiecţiile pîrîtului şi explicaţiile celorlalţi participanţi la proces. În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 373 C.P.C., care statuiază expres că, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de 4 Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Stoianova Lidia, a casa decizia instanţei de apel, restituind pricina pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se admite recursul declarat de către Stoianova Lidia.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către ÎMGFL nr. 1 împotriva Lidiei Stoianova, intervenient accesoriu SA „Termocom” cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecători. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecător Valeriu Doagă Judecători Nicolae Clima Sveatoslav Moldovan Svetlana Novac Vera Macinskaia 5