2ra-1970/14 — Încasarea salariului pentru absenta fortată de la muncă, recalcularea indemnizatiilor si a pensiei, includerea perioadei suspendării din functie în vechimea în muncă

prima instanță: D.Chistol dosarul nr.2ra-1970/14 instanța de apel: M.Anton, T.Pelin, A.Panov ÎNCHEIERE 02 iulie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie Instanța compusă din: Președintele ședinței Svetlana Novac Judecătorii Dumitru Mardari Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Vulpe Vasile, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Vulpe Vasile împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Finanțelor, Ministerului Justiției cu privire la încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, recalcularea îndemnizațiilor şi a pensiei, includerea perioadei suspendării din funcţie la vechimea în muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014, prin care au fost admise apelurile declarate de Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 25 octombrie 2013, fiind adoptată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, a c o n s t a t a t: La 18.12.2012, reclamantul Vulpe Vasile s-a adresat în judecată acțiune împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Finanțelor, Ministerului Justiției cu privire la încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, recalcularea îndemnizațiilor şi a pensiei, includerea perioadei suspendării din funcţie la vechimea în muncă şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin sentinţă Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31.01.2009, el şi Popa Sergiu au fost achitați de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.324 alin.(2), lit. a), c) CP, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Sentinţa nominalizată a fost contestată cu apel de către procuror la Curtea de Apel Chişinău. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 23.03.2009 apelul procurorului a fost respins ca nefondat fiind menținută sentința Judecătoriei Buiucani din 31.01.2009. Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 01.09.2009, a fost admis recursul procurorului, fiind casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 23.03.2009 şi dispusă rejudecarea cauzei în instanţa de apel, în alt complet de judecată. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 22.12.2009, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, fiind menținută sentinţă Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31.01.2009.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie din 09.11.2010, a fost admis apelul procurorului, fiind casată decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 22.12.2009 şi dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 25.01.2012, a fost admis apelul procurorului, casată sentinţa Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31.01.2009, rejudecată cauza şi pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vulpe Vasile şi Popa Sergiu, au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute la art.324 alin.(2), lit.c) CP, stabilindu-li- se la fiecare câte o pedeapsă de 5 ani închisoare şi amendă 2000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate în organele MAI pe un termen de 5 ani.

Conform art.90 CP, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 5 (cinci) ani, reclamantului şi lui Popa Sergiu. Reclamantul a invocat că prin ordinul MAI nr.81 EF din 11.07.2008, în conformitate cu prevederile art.200 CPP a fost suspendat din funcţia de polițist al Regimentului de patrulă şi santinelă „SCUT” al CGP mun. Chişinău. Prin ordinul MAI nr.51 EF din 29.05.2009 a intrat în exercițiul funcţiei, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 25.09.2012 a fost casată decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 25.01.2012 şi sentinţa Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31.01.2009, cu încetarea procesului penal pe art.324 alin.(2) lit.a),c) CP în cauza penală cu privire la Vulpe Vasile Arhip şi Popa Sergiu Efim, în temeiul că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală – încălcarea prevederilor legale referitoare la sesizarea instanţei. Reclamantul a menţionat faptul că în perioada 11.07.2008-29.05.2009, a fost suspendat din funcţie nejustificat pe un termen de 10 luni şi 18 zile şi nu i s-a achitat salariul. Astfel, pentru perioada absenței forțate de la muncă, salariul acestuia fiind în mărime de 4047,5 lei lunar, nu i s-a achitat salariu în mărime de 42903,50 lei. La 14.11.2012 s-a adresat cu o cerere către MAI referitor la achitarea salariului pentru absența forțată de la muncă, însă consideră că i s-a refuzat neîntemeiat în satisfacerea acestei cereri, de aceea a solicitat încasarea salariului pentru lipsa forțată de la serviciu pentru perioada respectivă, în mărime de 42903,50 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 25.10.2013, acţiunea a fost admisă şi s-a încasat forțat în beneficiul lui Vulpe Vasile din contul bugetului de stat salariul pentru perioada absenței forțate de la serviciu pentru perioada 11.07.2008- 29.05.2009 în mărime de 42903,50 lei şi cheltuielile pentru asistenta juridică în mărime de 2000lei, iar în total suma de 44903,50 lei. A fost obligat MAI să recalculeze îndemnizațiile şi pensia lui Vulpe Vasile cu includerea perioadei suspendării din funcţie, 11.07.2008-29.05.2009, la vechimea în muncă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 25.02.2014 au fost admise apelurile declarate de Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției și Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 25.10.2013, fiind adoptată o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 08.04.2014, Vulpe Vasile a declarat recurs în termen legal, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel din 25.02.2014, cu menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe din 25.10.2013. 2 În motivarea recursului a invocat art. 432 alin.(2), lit.a) și c) CPC, precum că la examinarea pricinii instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat normele de drept material. Recurentul a mai invocat precum că instanța de apel a încălcat sau a aplicat eronat următoarele norme de drept, art.art: 329 Codul Muncii; 8 alin.(1), 200 alin.(3) CPP; 21, 43 alin.(1) Constituția RM; 3, 7, 13, 15 Legea cu privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, nr.1545 din 25.02.1998; 22 alin.(1) CPC.

Din normele legale citate, precum şi din circumstanțele de fapt expuse, recurentul consideră neîntemeiată decizia instanței de apel din 25.02.2014 prin care a ajuns la concluzia că în privința sa nu este aplicabilă și nu cade sub incidența Legii nr.1545 din 25.02.1998. Recurentul consideră că aceste afirmații nu sunt relevante şi nu pot fi reținute de instanţa de judecată la adoptarea şi pronunțarea hotărârii, deoarece Legea respectivă constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul şi condițiile de răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acţiunile ilicite comise în procesele penale şi administrative de organele de urmărire penală, de procuratură şi de instanțele judecătorești.

A relevat, că asupra faptului dat în cazuri similare, a statuat şi Curtea Supremă de Justiţie (dosarul nr. 3ra-1210/13), când la examinarea cauzei în ordine de apel, instanţa de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, interpretând în mod eronat prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998. Menționează, că în conformitate cu jurisprudența CEDO, art.6 – dreptul la un proces echitabil, ar însemna dreptul petiționarului de a se bucura de o audiere publică corectă şi dreptul acesteia de a nu fi discriminat atât în cursul examinării cauzei, precum şi prin actul judecătoresc pronunțat. (Roşea versus Moldova, nr. 6267/02, Beian versus România, nr. 30658/05). În cazul în care instanţa de judecată, în cauză analogică va da hotărâre diferită şi nu va aplica prevederile Legii nr.1545 din 25.02.1998, reclamantul în coraport cu alți petiționari va fi supus discriminării.

În astfel de situații CEDO a apreciat că practica judiciară neunitară este contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției şi constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept. Mai afirmă, că pentru cauza civilă nominalizată Vulpe Vasile a suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de 2000 lei, pe care le-a solicitat a fi încasate de la pârâți și că instanţa de fond a examinat cauza obiectiv, fiind emisă o hotărâre legală şi întemeiată asupra cazului dat, neexistând temeiuri legale de casare. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Vulpe Vasile este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu dispozițiile art.432 alin.(1) CPC, părțile şi alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. Conform prevederilor art.433 lit.a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. 3 Colegiul constată că temeiurile recursului declarat nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, cauza fiind judecată cu respectarea normelor de drept material şi procesual, astfel, recursul fiind vădit neîntemeiat. Argumentele invocate de recurent, Vulpe Vasile, precum că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, poartă un caracter declarativ și nu pot fi reținute.

Dezacordul cu decizia instanței de apel, prin relatarea situației în viziunea recurentului, este inadmisibil din considerentele că nu se încadrează în prevederile art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a acestei decizii, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificând-se numai legalitatea lor dar nu şi temeinicia în fapt. În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că „...art.6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait şi alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Călăuzindu-se de art.440 CPC, Colegiul a constatat existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433 CPC, şi anume la lit.a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Din considerentele menționate şi având în vedere faptul că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material și procedural, Colegiul ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Vulpe Vasile, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin.(1) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vulpe Vasile, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 25 februarie 2014. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Dumitru Mardari Oleg Sternioală 4