2ra-3040/14 — Anularea ordinului de concediere, repunerea în serviciu şi încasarea plăţilor pecuniare

dosarul nr. 2ra-3040/14 prima instanţă: G. Bivol instanţa de apel: N. Traciuc, E. Fistican, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 6 noiembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Iuliana Oprea, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biţa Liuba, Moroz Tatiana, Necitailova Natalia în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Biţa Liuba, Moroz Tatiana, Necitailova Natalia împotriva Întreprinderii de stat “Servicii Pază” a Ministerului al Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinelor de concediere, restabilirea în funcţie şi incasarea salariului pentru absenţă forţată de la serviciu, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, c o n s t a t ă La 10 iulie 2012 Biţa Liuba, Moroz Tatiana şi Necitailova Natalia, s-au adresat în instanţa de judecată cu acţiuni separate împotriva Întreprinderii de stat „Servicii Pază” a Ministerului Afacerilor Interne (în continuare Î.S.

“Servicii Pază” a M.A.I.) cu privire la anularea ordinelor de concediere, restabilirea în funcţie şi incasarea salariului pentru absenţă forţată de la serviciu. În motivarea acţiunii au menţionat că, prin ordinul nr. 170 din 19 decembrie 2011 emis de către Î.S. “Servicii Pază” a M.A.I., în temeiul art. 86 alin.(1) lit.e) din Codul muncii, au fost concediate din funcţiile de dispecer al Dispeceratului de pază nr.3 din sec. Botanica subdiviziune a Î.S. “Servicii Pază” a M.A.I. Consideră că, ordinul nominalizat este ilegal, întrucît a fost emis cu încălcări a prevederilor legislaţiei muncii, prin ce le-a fost încălcat dreptul la muncă, cauzîndu-le un prejudiciu material în mărime de 1000 lei pentru fiecare, care constă din reţinerile ilegale din plăţile pecuniare şi compensarea prejudiciului moral în mărime de 50000 lei pentru fiecare, provocate de retrăirile psihologice, adîncă nelinişte sufletească şi imposibilitatea de angajare în alt loc de muncă.

Solicită Biţa Liuba, Moroz Tatiana şi Necitailova Natalia anularea ordinului nr. 170 din 19 decembrie 2011 emis de Î.S. “Servicii Pază” a M.A.I. ca ilegal, restabilirea în serviciu începînd cu 19 decembrie 2011, incasarea din contul Î.S. “Servicii Pază” a M.A.I. în beneficiul Liubei Biţa, Tatianei Moroz şi Nataliei Necitailova a salariului pentru absenţă forţată de la muncă pentru toată perioada privării ilegale de posibilitatea de a munci, reţinerilor ilegale cu titlu de impozite pe venit, sociale şi de asigurare medicale efectuate din plata indemnizaţiei de eliberare din serviciu, prejudiciului moral în sumă de 50000 lei pentru fiecare şi cheltuielile de judecată. Prin încheierea Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 13 august 2012 s-au conexat într-un singur proces pricinile civile la cererile de chemare în judecată depuse de Biţa Liuba, Moroz Tatiana şi Necitailova Natalia împotriva Î.S.

“Servicii Pază” a M.A.I. cu privire la anularea ordinelor de concediere, restabilirea în funcţie şi incasarea salariului pentru absenţă forţată de la serviciu, fiind declinată competenţa şi strămuată cauza civila la Judecătoria Centru, mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 martie 2014 s-a respins acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014 s-a respins apelul declarat de Biţa Liuba, Moroz Tatiana şi Necitailova Natalia şi sa menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 martie 2014. La 19 august 2014 Biţa Liuba, Moroz Tatiana şi Necitailova Natalia au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului au invocat că, sunt neîntemeiate şi pasibile anulării hotărîrea Judecătoriei Centru din 24 martie 2014 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014 deoarece pricina nu a fost examinată sub toate aspectele complet şi obiectiv şi nu a fost dată o apreciere adecvată argumentelor şi temeiurilor expuse la examinarea pricinii, fiind emise cu încălcarea normelor de drept material. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; 2 b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. în conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs prin care se pretinde netemeinicia hotărîrii primei instanţe şi deciziei instanţei de apel sunt apreciate critic, luînd în consideraţie că acestea sunt declarative şi se referă preponderent asupra circumstanţelor de fapt a pricinii, circumstanţe care au constituit obiect de examinare în instanţele inferioare. Colegiul reţine că, Biţa Liuba, Moroz Tatiana şi Necitailova Natalia nu au invocat nici un argument pertinent în vederea dovedirii ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta 3 Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Biţa Liuba, Moroz Tatiana, Necitailova Natalia ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Biţa Liuba, Moroz Tatiana, Necitailova Natalia, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan 4