2ra-3449/14 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului

Prima instanță: Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-3449/14 Judecător: A. Danilov Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău Judecători: M. Anton, A. Panov, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 04 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Botnaru Irina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Botnaru Irina către Serviciul Stare Civilă privind anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru, repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 22 mai 2014, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă : La 19 noiembrie 2013, Botnaru Irina a depus prin intermediul poştei o cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Stare Civilă, solicitînd anularea ordinului nr. 246p din 28.08.2012 emis de pârât privind încetarea raporturilor de serviciu în privinţa reclamantei cu restabilirea acesteia în funcţia deţinută; încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei a salariului neplătit pentru întreaga perioadă de absenţă forţată de la serviciu începând cu 16.08.2013 şi până la restabilirea în funcţie; încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantei a 3000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat;încasarea cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii reclamanta a indicat că prin ordinul pârâtului nr.294p din 15.10.2009 a fost angajată în funcţia de specialist la subdiviziunea teritorială Oficiul Stare Civilă Orhei pe perioada concediului de studii a dnei Croitor Irina, iar prin ordinul nr.58c din 18.10.2010 i-a fost acordat concediu parţial plătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 3 ani, începând cu 25.10.2010 şi până la 15.08.2013 în legătură cu naşterea la 15.08.2010 a lui Bogdan, iar la 16.07.2012 s-a născut al doilea copil Iana. Mai indică reclamanta că la 14.12.2012 a fost invitată la Serviciul Stare Civilă unde a facut cunoştinţă cu ordinul contestat, prin care a fost eliberată din funcţie în baza art. 62 alin. (12) lit. h) al Legii nr. 158-XVI din 04.07.2008 în legătură cu expirarea termenului pentru care fîincţia publică a fost ocupată pe o perioadă determinată începând cu 14.09.2012.

Susţine reclamanta că perioada de studii a Alionei Croitor la Academia de Administrare Publică de pe lângă Preşedintele R.Moldova a fost octombrie 2009 - septembrie 2009, astfel încât reclamanta consideră că continuarea relaţiilor de muncă până la 14.09.2012 şi neconcedierea sa la întoarcerea Alionei Croitor de la studii denotă că a fost concediată din iniţiativa angajatorului în temeiul art.86 Codul muncii, ce nu admite concedierea acesteia în perioada aflării în concediu, interdicţie expusă şi la art.251 Codul muncii. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 ianuarie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind depusă tardiv. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 a fost respins apelul declarat de Botnaru Irina şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 31 ianuarie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 29 mai 2014, în termenul prevăzut de lege, Botnaru Irina a declarat recurs, completînd-ul la 17 noiembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 31 ianuarie 2014 cu remiterea cauzei spre rejudecare în instanţa de apel. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că actele contestate sunt ilegale şi neîntemeiate, şi pasibile casării deoarece pricina a fost judecată în instanţa de apel în absenţa apelantei. Examinînd argumentele din cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Botnaru Irina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţele inferioare, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate.

Colegiul menționează că recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Botnaru Irina ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Botnaru Irina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă