3ra-1210/13 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: E. Clim dosarul nr.3ra-1210/13 DECIZIE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Iuliana Oprea Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Valentin Racoviţă, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Racoviţa împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, restabilire la lucru şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 05 iulie 2012, Valentin Racoviţă a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, restabilire la lucru şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru.

În motivarea acţiunii reclamantul Valentin Racoviţă a indicat că prin ordinul ŞRSP nr. 115 din 10 iulie 1995 a fost angajat în organele afacerilor interne, începând cu 10 iulie 1995, iar prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 216ef din 02 iunie 2011 a fost concediat din organele afacerilor interne, ca temei servind decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 23 martie 2011, prin care i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 u. c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 2 ani. Ulterior, prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2011 au fost casate sentinţa Judecătoriei Rîşcani din 01 septembrie 2010 şi decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 23 martie 2011, iar procesul penal în privinţa sa a fost încetat.

Consideră că în urma emiterii deciziei menţionate, au dispărut temeiurile ce au stat la baza emiterii ordinului de concediere, din care motiv el urmează a fi restabilit în funcţia ocupată anterior. Menţionează că acest fapt se confirmă şi prin scrisoarea Biroului de probaţiune Rîşcani nr. 83 din 16 ianuarie 2012, adresată Ministrului Afacerilor Interne, conform căreia el are dreptul de a ocupa funcţii în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne, începând cu 20 decembrie 2012. La 08 iunie 2012, el a depus la Ministerul Afacerilor Interne o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului de concediere şi restabilire la lucru, însă prin răspunsul Ministerului Afacerilor Interne din 14 iunie 2012 i-a fost refuzat, din motiv că cererea a fost înaintată cu omiterea termenului de contestate.

Prin urmare, solicită anularea ordinului pârâtului nr. 216ef din 02 iunie 2011 cu privire la concedierea din cadrul organelor afacerilor interne, restabilirea sa în funcţia ocupată anterior şi încasarea de la pârât a salariului pentru absenţa forţată de la lucru, începând cu 02 iunie 2011 pînă la data emiterii hotărârii judecătoreşti. Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012 a fost respinsă acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. La 01 marte 2013, în termenul prevăzut de lege, Valentin Racoviţă a depus o cerere de recurs împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

Recurentul Valentin Racoviţă, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu hotărârea primei instanţe. Prima instanţă greşit a concluzionat el a urma să se adreseze în instanţa de judecată pînă la 02 iulie 2011, deoarece el la acel moment nu avea nici un temei de contestare a ordinului intimatului nr. 216 ef din 02 iunie 2011. Menţionează că drept temei pentru concedierea sa a servit decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 23 martie 2011, care prin decizia Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2011 a fost casată.

Susţine că el nu a omis termenul de contestare, deoarece a primit de la Judecătoria Rîşcani şi a luat cunoştinţă cu decizia motivată a Colegiului penal lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2011 numai la 06 iunie 2012. Astfel, termenul de prescripţie urmează a fi calculat din 06 iunie 2012. În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 24 iulie 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Din materialele dosarului rezultă că prin ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 216 ef din 02 iunie 2011, locotinentul major de poliţie Valentin Racoviţă, ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Costeşti al CPR Rîşcani a fost concediat din organele afacerilor interne, conform art. 21 alin. 8) (pentru săvârşirea unor contravenţii ce discreditează efectivul de trupă şi corpul de comandă) şi art. 21 alin. 9) (în baza hotărârii judecătoreşti) din Legea cu privire la poliţie (f. d. 24, 25). Drept temei pentru emiterea ordinului menţionat a constituit decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 23 martie 2011, prin care Valentin Racoviţă a fost recunoscut vinovat în comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 332 alin. (1) şi art. 327 alin. (1) din Codul penal, iar în baza art. 84 alin. (1) CP, pentru concurs de infracţiuni i-a fost stabilită pedeapsa definitivă prin cumul total al pedepselor, amendă în mărime de 300 u. c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii în cadrul subdiviziunilor Ministerului Afacerilor Interne pe termen de 2 ani.

Ulterior, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2011 a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Valeriu Scutelnic în interesele lui Valentin Racoviţă, au fost casate sentinţa primei instanţe şi decizia instanţei de apel şi a fost pronunţată o nouă hotărâre, prin care în temeiul art. 332 alin. (1) şi 391 alin. (1) pct. 6) CPP, procesul penal în privinţa lui Valentin Racoviţă a fost încetat pe motiv că există alte circumstanţe care exclude sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Valentin Racoviţă a solicitat anularea ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 216ef din 02 iunie 2011 cu privire la concedierea din cadrul organelor afacerilor interne, restabilirea sa în funcţia ocupată anterior şi încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne a salariului pentru absenţa forţată de la lucru, începând cu 02 iunie 2011 pînă la data emiterii hotărârii judecătoreşti. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia de a respinge acţiunea ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă, ajungând la această concluzie, a judecat pricina superficial, fără a concretiza pretenţiile recurentului şi fără a determina norma legală care urmează a fi aplicată la soluţionarea justă a pricinii.

În acest context, instanţa de recurs reţine că la judecarea pricinii, prima instanţă urma să ţină cont de prevederile Legii nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti. Or, conform art. 14 alin. (1) din Legea menţionată, persoana fizică eliberată din lucru (funcţie) în legătură cu condamnarea ilegală sau suspendată din lucru (funcţie) în legătură cu tragerea ilegală la răspundere penală este restabilită la locul de muncă anterior (în funcţia anterioară), iar în caz de imposibilitate (lichidarea întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, reducerea statelor), acesteia i se oferă un loc de muncă (funcţie) echivalent cu cel ocupat anterior.

Cu referire la norma citată este incontestabil că prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 20 decembrie 2011 a fost admis recursul ordinar declarat de către avocatul Valeriu Scutelnic în interesele lui Valentin Racoviţă, au fost casate sentinţa primei instanţe şi decizia instanţei de apel şi a fost pronunţată o nouă hotărâre, prin care în temeiul art. 332 alin. (1) şi 391 alin. (1) pct. 6) CPP, procesul penal în privinţa lui Valentin Racoviţă a fost încetat pe motiv că există alte circumstanţe care exclude sau condiţionează pornirea urmăririi penale şi tragerea la răspundere penală.

Prin urmare, la judecarea pricinii, urma să fie verificată temeinicia acţiunii înaintate de către Valentin Racoviţă prin prisma prevederilor Legii nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti şi inclusiv sub aspectul determinării competenţei jurisdicţionale, fapt, însă, care a fost trecut cu vederea de către prima instanţă. În conformitate cu art. 33 alin. (1) şi art. 331 Codul de procedură civilă, instanţele judecătoreşti judecă toate pricinile civile cu participarea persoanelor fizice, persoanelor juridice şi autorităţilor publice privind apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime încălcate sau contestate, pricini pentru care legea nu prevede competenţa altor organe.

Judecătoriile examinează şi soluţionează în fond toate pricinile civile, dacă legea nu prevede altfel. Având în vedere că Codul de procedură civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 155 din 05 iulie 2012, nu prevede competenţa curţilor de apel de a judeca pricinile civile în primă instanţă, pricina se restituie spre rejudecare în instanţa de la sediul pârâtului – Judecătoria Centru mun. Chişinău. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa integral hotărârea primei instanţe şi de a trimite pricina spre rejudecare după competenţă în prima instanţă, în Judecătoria Centru mun.

Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Valentin Racoviţă. Se casează integral hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 04 decembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valentin Racoviţa împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, restabilire la lucru şi încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru, cu trimiterea pricinii spre rejudecare după competenţă la Judecătoria Centru municipiul Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea Valentina Clevadî Ion Corolevschi