3ra-1100/13 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 3ra-1100/13 Judecător: B.Bîrca Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 21 august 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Tamara Chişca-Doneva, Valentina Clevadî, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM, în pricina de contencios administrativ la cererea depusă de Josanu Vitalie către Ministerul Afacerilor Interne al RM, cu privire la anularea actului administrativ şi restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, cît şi a cheltuielilor de judecată, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013 prin care acţiunea a fost admisă, CONSTATĂ: La 24.10.2012, reclamantul Josanu Vitalie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Ministerul Afacerilor Interne, solicitînd anularea punctului 2 al ordinului nr. 486ef.

din 28 septembrie 2012 privind concedierea din organele afacerilor interne, restabilirea în funcţia anterior deţinută de comisar-adjunct, şef al poliţiei ordine publică a CRP Drochia a Departamentului poliţie a MAI, încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne în beneficiul reclamantului a salariului de funcţie cu toate suplimentele, pentru întreaga perioada de absenţă forţată de la muncă, repararea prejudiciului moral cauzat în sumă unui salariu mediu şi încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a menţionat că, prin ordinul nr. 486ef. din 28 septembrie 2012, Josanu Vitalie, exercitînd funcţia de comisar-adjunct, şeful poliţiei ordine publică a CPR Drochia a Departamentului poliţie a MAI, locotenent-colonel de poliţie, a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din organele afacerilor interne.

La 03.10.2012 s-a adresat cu cerere prealabilă prin care a solicitat anularea ordinului de concediere. La 19.10.2012 a primit răspuns prin care i s-a refuzat în satisfacerea cererii prealabile şi în anularea ordinului de concediere. Invocă dezacordul cu sancţiunea aplicată prin ordinul nr. 486ef. din 28.09.2012 avînd în vedere că potrivit pct. 27 al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996, persoana, în privinţa căreia s-a finalizat ancheta de serviciu, va fi anunţată şi i se va explica dreptul de a face cunoştinţă cu încheierea. Astfel, la finalizarea anchetei de serviciu nici materialele şi nici încheierea asupra anchetei de serviciu nu i-au fost aduse la cunoştinţă.

De rezultatele anchetei de serviciu a luat cunoştinţă abia în momentul în care i s-a adus la cunoştinţă ordinul de sancţionare. Consideră că a fost încălcată procedura de aplicare a sancţiunii disciplinare, prin faptul că s-a încălcat dreptul de a face cunoştinţă cu concluziile anchetei de serviciu. Menţionează că a fost sancţionat cu concedierea din organele afacerilor interne pentru faptul: lipsa controlului asupra subalternilor, neverificarea realităţii acţiunilor acestora, neîntreprinderea unor acţiuni concrete întru neadmiterea încălcării drepturilor şi intereselor legitime a cet. Şapociuc Al., acţiuni ce au condus la comiterea unei încălcări grave a disciplinei de serviciu de către locotenent major de poliţie Dioneac D. Specifică că în virtutea obligaţiilor sale de serviciu, duce responsabilitate pentru verificarea legalităţii acţiunilor colaboratorilor de poliţie aflaţi în subordine.

În acelaşi timp şi colaboratorii de poliţie din subordine au responsabilitate pentru legalitatea actelor executate. Menţionează că la momentul comiterii încălcării de către locotenentul major de poliţie Dioneac D., reclamantul se afla, potrivit dispoziţiei ministrului de interne, la lecţiile de pregătire profesională la MAI în mun. Chişinău, care apoi a fost urmată de şedinţa de pe lîngă şeful DGPOP, care a durat 5 ore, fără întrerupere. Invocă faptul că nu avea posibilitatea de a constata comiterea unei careva încălcări de către Dioneac D., aşa cum nu avea posibilitatea de a verifica legalitatea acţiunilor acestuia. În acelaşi timp, notează că nu este şeful nemijlocit a lui D. Dioneac, şi prin urmare nu supraveghează minut cu minut acţiunile acestuia.

Menţionează că fiind direct contactat la telefon de către D. Dioneac, care i-a comunicat că A. Şapociuc este căutat de către CPR Dubăsari, i-a indicat ca acesta să plaseze persoana (A. Şapociuc) în unitatea de gardă, să depună raport pe numele conducerii despre circumstanţele reţinerii şi să se informeze despre autorul (iniţiatorul) căutării, cu implicarea persoanei responsabile de căutare. Faptul că a dat anume aşa indicaţii este confirmat prin faptul că D. Dioneac a contactat CPR Dubăsari, confirmînd acest fapt în explicaţii, precum şi prin explicaţiile inspectorului unităţii de gardă a CPR Dubăsari S. Nagalisov. Motivează că în virtutea obligaţiilor sale de serviciu duce responsabilitate pentru nivelul de disciplină în rândul subalternilor săi şi exercită controlul sistematic.

Art. 208 al Codului muncii stabileşte că sancţiunea disciplinară se stabileşte pentru o faptă concretă. Temeiul pentru care a fost sancţionat, formulat în partea dispozitivă a ordinului de sancţionare este precum că a manifestat „lipsa controlului asupra subalternilor, neverificarea legalităţii acţiunilor acestora, neîntreprinderea unor acţiuni concrete întru neadmiterea încălcării drepturilor şi intereselor legitime a cet. Şapociuc Al. Dispoziţia citată din ordin este una foarte generală şi nu se referă la o faptă concretă. Nu-i este clar, aşa cum nu este clar nici din ordin, pentru ce faptă concret a fost sancţionat. Motivaţia aplicării sancţiunii disciplinare nu este una întemeiată pe careva acte reale comise de către reclamant.

Consideră că a controlat sistematic subalternii, sistematic verifică legalitatea acţiunilor acestora. Şi la fel nu este de înţeles care acţiuni concrete trebuia să întreprindă atunci cînd nu avea cunoştinţă de fapt despre încălcarea comisă de D. Dioneac, fiind la Chişinău, la indicaţia ministrului de interne. Reclamantul îşi motivează acţiunea prin prisma art. 210 alin. (l) al Codului muncii, menţionînd că nici în partea descriptivă şi nici în partea dispozitivă nu este indicat termenul în decursul căruia poate contesta ordinul de sancţionare. Prin 2 urmare, consideră că acest ordin a fost întocmit cu încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare, urmînd a fi anulat. Notează că potrivit aceloraşi prevederi, sancţiunea disciplinară se aplică prin ordin, în care se indică în mod obligatoriu organul în care sancţiunea poate fî contestată.

În pct.5 al ordinului contestat este indicat că acest act administrativ poate fi contestat în conformitate cu legislaţia, nefiind indicat organul în care poate fi contestat ordinul. Prin urmare, consideră că este încălcat dreptul său de a beneficia corect de drepturile de a contesta actul administrativ, din aceste motive ordinul urmînd a fi anulat. Dînsul şi comisarul de poliţie a r-lui Drochia nu sunt şefi nemijlociţi ai lui D. Dioneac. Potrivit ordinului contestat pentru unele şi aceleaşi fapte imputate dînsul a fost sancţionat cu „concediere”, iar comisarul de poliţie colonel de poliţie M. Prodaniuc cu o sancţiune mai blîndă „mustrare aspră”. În asemenea condiţii, consideră ilegal ca una şi aceiaşi faptă să fie imputată în aceiaşi măsură şi şefului şi subalternului.

De aceea consideră că ordinul poate fi anulat, deoarece nu a fost individualizată fapta, fiind aplicată o sancţiune colectivă, mai mult ca atît că sancţiunile sunt diferenţiate. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă anularea punctului 2 al ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 486ef.

din 28 septembrie 2012 privind concedierea lui Josanu Vitalie din organele afacerilor interne, restabilirea lui Josanu Vitalie la serviciu în funcţia anterior deţinută de comisar-adjunct, şef al poliţiei ordine publică a CRP Drochia a Departamentului poliţie a MAI începînd cu data de 31 ianuarie 2013. S-a încasat de la Ministerul Afacerilor Interne în folosul lui Josanu Vitalie salariul de funcţie cu toate suplimentele, pentru perioadă de absenţă forţată de la muncă începînd cu 29.09.2012 pînă la data de 30.01.2013 în sumă de 21 880 lei, precum şi s-a încasat prejudiciul moral în mărimea unui salariu mediu – 5 470 lei şi cheltuielile de judecată în sumă de 3 000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a indicat că obligaţiile angajaţilor organele afacerilor interne sunt menţionate în Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996 şi Codul de etică şi deontologie al poliţistului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10.05.2006, menţionînd totodată şi consecinţele ce survin pentru încălcarea disciplinei de muncă, stipulate în art. 21 alin. (7) al Legii cu privire la poliţie. Astfel, instaţa de fond a statuat că ordinul contestat nu corespunde exigenţelor normelor materiale menţionate, cît şi contravine prevederilor art. 208 şi 210 Codul muncii, deoarece fapta pentru care a fost sancţionat este una foarte generală.

Considerînd ilegală hotărîrea instanţei de fond, la 26.03.2013, Ministerul Afacerilor Interne a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă. În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de fond a examinat superficial circumstanţele cauzei, iar hotărîrea recurată contravine normelor de drept material. Recurentul a susţinut că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia doar pe argumentele şi probele prezentate de intimat, iar în partea motivării hotărîrii, nu prezintă care sunt concluziile de admitere a cerinţelor, citînd doar texte din lege.

3 Mai susţine că, potrivit Hotărîrilor Plenului CSJ nr. 10 din 30.10.2009 şi nr. 12 din 03.10.2005, acţiunea în cauză urma să fie înaintată direct în instanţa de contencios administrativ, fără folosirea căii prealabile. Menţionează recurentul că inacţiunile intimatului constau în lipsa de control asupra subalternilor săi, care a dus la încălcarea gravă a disciplinei de serviciu de către D.Dioneac, precum şi încălcări sistematice a disciplinei de serviciu în cadrul subdiviziunii pe care o conduce. Ministerul Afacerilor Interne consideră eronată constatarea instanţei cum că acţiunile lui D.Dioneac nu ar fi o consecinţă a unui ordin scris sau verbal al lui Josanu Vitalie, deoarece respectarea legislaţiei în vigoare nu obligă intimatul să emită careva ordine, conform art. 22 al Legii cu privire la poliţie nr. 416 din 18.12.1990.

Susţine recurentul că instanţa de fond a omis temeiul legal invocat de MAI şi anume pct. 4 alin. (9) al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne este neîntemeiat şi urmează a fi respins, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Hotărîrea recurată a fost adoptată în conformitate cu normele de drept material şi procedural şi este bazată pe aprecierea corectă şi completă a tuturor probelor şi circumstanţelor cauzei, motiv pentru care de către Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit este considerată legală şi întemeiată. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, prin ordinul nr. 486ef. din 28 septembrie 2012, Josanu Vitalie, exercitînd funcţia de comisar-adjunct, şeful poliţiei ordine publică a CPR Drochia a Departamentului poliţie a MAI, locotenent-colonel de poliţie, a fost sancţionat disciplinar cu concedierea din organele afacerilor interne (f.d. 7-9). La 03.10.2012 s-a adresat cu cerere prealabilă prin care a solicitat anularea ordinului de concediere (f.d.

5-6), iar la 19.10.2012 a primit răspuns prin care i s-a refuzat în satisfacerea cererii prealabile şi în anularea ordinului de concediere (f.d. 10). Drep umare, a contestat în instanţa de contencios administrativ acţiunile pîrîtului şi instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului. Astfel, Colegiul consideră că instanţa de fond corect a concluzionat despre ilegalitatea acţiunilor pîrîtului, pornind de la următoarele. În speţă, instanţa de recurs reţine că, Josanu Vitalie, activînd în organele afacerilor interne, a fost concediat pentru încălcarea disciplinei de muncă. Obligaţiile angajaţilor organele afacerilor interne sunt prevăzute în Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996 şi Codul de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10.05.2006.

Pentru încălcarea disciplinei de muncă, survin consecinţele prevăzute de art. 21 alin. (7) al Legii cu privire la poliţie nr. 417 din 18.12.1990. 4 Astfel, potrivit art. 21 alin. (7) al Legii cu privire la poliţie, poliţistul poate fi concediat din serviciu din iniţiativa conducerii, pentru încălcarea disciplinei - în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de serviciu, comise în mod repetat în decursul unui an după aplicarea sancţiunii disciplinare pentru acţiuni similare, sau al comiterii sistematice a unor asemenea acţiuni, sau al săvîrşirii unei singure fapte grave, care a prejudiciat considerabil interesele publice, drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor ori persoanelor juridice, sau al reprezentării la serviciu în stare de ebrietate sau al consumului de băuturi alcoolice, de stupefiante ori de substanţe toxice în timpul serviciului, sau al absentării de la serviciu fără motive întemeiate mai mult de trei ore.

Conform p. 27 din Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 2 din 04 ianuarie 1996, sancţiunile disciplinare trebuie să fie conforme cu vinovăţia colaboratorului şi cu gravitatea încălcării săvîrşite. La aplicarea sancţiunii disciplinare se ia în considerare caracterul, cauzele, circumstanţele şi consecinţele faptei săvîrşite, conduita anterioară a colaboratorului, termenul aflării lui în serviciu. Sancţiunea disciplinară se aplică cu dreptate, fără părtinire şi numai după constatarea faptelor. Persoanei supuse anchetei de serviciu i se vor solicita explicaţiile de rigoare în scris. Pornind de la prevederile normelor de drept evocate supra, instanţa de recurs consideră că ordinul contestat nu corespunde exigenţelor acestor prevederi, fapt corect stabilit de instanţa de fond.

Mai mult ca atît, intimatul a fost sancţionat cu concedierea din organele afacerilor interne pentru faptul că a manifestat lipsa controlului asupra subalternilor, neverificarea legalităţii acţiunilor acestora, neîntreprinderea unor acţiuni concrete întru neadmiterea încălcării drepturilor şi intereselor legitime a cet. Şapociuc Al., acţiuni ce au condus la comiterea unei încălcări grave a disciplinei de serviciu de către locotenent major de poliţie Dioneac D. Totodată, în virtutea obligaţiilor de serviciu ale reclamantului, acesta duce responsabilitate pentru verificarea legalităţii acţiunilor colaboratorilor de poliţie aflaţi în subordine. Totodată, Colegiul constată că, la momentul comiterii încălcării de către locotenent major de poliţie Dioneac D., intimatul se afla, potrivit dispoziţiei ministrului de interne, la lecţiile de pregătire profesională la MAI în mun.

Chişinău, care apoi a fost urmată de şedinţa de pe lîngă şeful DGPOP. Prin urmare, intimatul nu avea posibilitatea de a constata precum şi de a curma sau preveni comiterea unei careva încălcări de către locotenentul major de poliţie Dioneac D., aşa cum nu avea posibilitatea de a verifica legalitatea acţiunilor acestuia, sau să influenţeze într-un careva mod această situaţie, deoarece considera că a fost reţinută o persoană anunţată în căutare de CPR Dubăsari. În acelaşi timp, Colegiul reţine faptul că temeiul pentru care a fost sancţionat intimatul, formulat în partea dispozitivă a ordinului de sancţionare, este precum că „a manifestat lipsa controlului asupra subalternilor, neverificarea legalităţii acţiunilor acestora, neîntreprinderea unor acţiuni concrete întru neadmiterea încălcării drepturilor şi intereselor legitime a cet.

Şapociuc A.”. Or, dispoziţia citată din ordin este una foarte generală şi nu se referă la o faptă concretă, contrar prevederilor art. 208 Codul muncii, care stabileşte că sancţiunea disciplinară se stabileşte pentru o faptă concretă. La fel, în ordinului contestat nu este expus clar care acţiuni exacte urma să întreprindă reclamantul, atunci cînd acesta nu avea cunoştinţă de fapt despre încălcarea comisă de D. Dioneac. 5 Colegiul consideră declarativă şi afirmaţia recurentului cum că instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia doar pe argumentele şi probele prezentate de intimat, iar în partea motivării hotărîrii, nu prezintă care sunt concluziile de admitere a cerinţelor, citînd doar texte din lege.

Analiza textului hotărîrii recurate denotă faptul că instanţa de fond a cercetat în mod deplin toate argumentele invocate de părţi, iar în motivarea soluţiei, a indicat expres concluziile de admitere a acţiunii şi nu doar normele de drept ce guvernează raporturile litigioase. Cît priveşte susţinerea că potrivit Hotărîrilor Plenului CSJ nr. 10 din 30.10.2009 şi nr. 12 din 03.10.2005, acţiunea în cauză urma să fie înaintată direct în instanţa de contencios administrativ, fără folosirea căii prealabile, instanţa de recurs consideră că nu constituie temei de casare a hotărîrii contestate. Or, această situaţie nu influienţează soluţia dată, deoarece reclamantul s-a adresat în instanţa de judecată în termen.

Colegiul apreciază critic şi afirmaţia MAI cum că inacţiunile intimatului constau în lipsa de control asupra subalternilor săi, care a dus la încălcarea gravă a disciplinei de serviciu de către D.Dioneac, precum şi încălcări sistematice a disciplinei de serviciu în cadrul subdiviziunii pe care o conduce. În primul rînd, prin materialele cauzei a fost confirmat cu certitudine că la momentul săvîrşirii abaterii de către D.Dioneac, intimatul se afla în mun. Chişinău şi nu putea influienţa în vre-un mod această situaţie. Mai mult ca atît, telefonic a dat indicaţiile de rigoare, specifice în cazul reţinerii unei persoane, iar din motivul lipsei acestuia în teritoriu, nu a putut verifica respectarea acestor dispoziţii.

Într-al doilea rînd, afirmaţia de încălcări sistematice a disciplinei de serviciu în cadrul subdiviziunii pe care o conduce intimatul, Colegiul o consideră declarativă şi lipsită de suport probator. Or, careva probe privind încălcarea sistematică a disciplinei nu au fost aduse. La fel, intimatul a fost sancţionat pentru „că a manifestat lipsa controlului asupra subalternilor, neverificarea legalităţii acţiunilor acestora, neîntreprinderea unor acţiuni concrete întru neadmiterea încălcării drepturilor şi intereselor legitime a cet. Şapociuc Al., acţiuni ce au condus la comiterea unei încălcări grave a disciplinei de serviciu de către locotenent major de poliţie Dioneac D” şi nu pentru mai multe încălcări sistematice.

Nu poate fi reţinută ca atare nici concluzia Ministerului Afacerilor Interne, prin care consideră eronată constatarea instanţei cum că acţiunile lui D.Dioneac nu ar fi o consecinţă a unui ordin scris sau verbal al lui Josanu Vitalie, deoarece respectarea legislaţiei în vigoare nu obligă intimatul să emită careva ordine, conform art. 22 al Legii cu privire la poliţie nr. 416 din 18.12.1990. În acest sens, Colegiul menţionează că, intimatului i se incriminează lipsa de control asupra subalternilor şi a acţiunilor lor. Însă, acest control trebuie să se exteriorizeze prin anumite acţiuni, atît verbale cît şi scrise, exprimate prin dare de dispoziţii, iar invocarea art. 22 al Legii cu privire la poliţie, care prevăd atribuţiile colaboratorilor poliţiei, nu are tangenţă cu lipsa controlului din partea lui Josanu Vitalie.

Din considerentele expuse, Colegiul consideră neîntemeiată şi susţinerea recurentului cum că instanţa de fond a omis temeiul legal invocat de MAI şi anume pct. 4 alin. (9) al Statutului disciplinar al organelor afacerilor interne. 6 Potrivit acestei norme, şeful este obligat să realizeze executarea cu stricteţe de către subordonaţi a prevederilor legilor, statutelor, regulamentelor, instrucţiunilor şi ordinelor, atît în cadrul serviciului, cît şi în afara acestuia, şi să controleze îndeplinirea lor. Or, după cum s-a menţionat supra, Josanu Vitalie s-a aflat în imposibilitate de a supraveghea asupra executării de către subordonatul D.Dioneac a prevederilor legale în cadrul reţinerii cet. Al.Şapociuc, cît şi nu a putut controla îndeplinirea măsurilor ce se impuneau în atare situaţie.

Urmare a celor indicate, Colegiul concluzionează că instanţa de fond a constatat şi elucidate pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond şi corect le-a încadrat în cadru legal. În această ordine de idei şi, avînd în vedere că hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013 este legală şi întemeiată, iar recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne este nefondat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a-l respinge, cu menţinerea hotărîrii contestate. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al RM.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2013, în pricina de contencios administrativ la cererea depusă de Josanu Vitalie către Ministerul Afacerilor Interne al RM, cu privire la anularea actului administrativ şi restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu, cît şi a cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea 7