2ra-218/14 — Contestarea ordinului, restabilire în funcţie şi încasarea salariului

prima instanţă - M. Muruianu dosarul nr. 2ra-218/14 instanța de apel - N. Budăi, A. Nogai, N. Cernat DECIZIE 12 martie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bîrsanu Ion împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu privire la contestarea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Cancelaria de Stat a Republicii Moldova și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 05 august 2013, prin care acţiunea a fost admisă, constată: La 22 mai 2013, Bîrsanu Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu privire la contestarea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că prin ordinul din 15 mai 2010 a fost angajat la Oficiul Teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat în calitate de şef-adjunct. Susţine în baza ordinului nr. 63-P din 30 aprilie 2013 s-a dispus eliberarea lui din funcţia de şef adjunct al Oficiului teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat în conformitate cu art.22 alin.(3) al Legii 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţie de demnitate publică.

Consideră reclamantul că ordinul de eliberare din funcție este ilegal, deoarece dînsul are statut de funcţionar public, pe cînd la emiterea Ordinului de eliberarea sa din funcţie nu a fost emis nici un act administrativ în acest sens şi care ar putea servi temei pentru concedierea sa. 1 Solicită anularea ordinului nr. 63-P din 30 aprilie 2013, restabilirea în funcţia deţinută anterior de şef-adjunct al Oficiului teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat, radierea înscrisurilor despre eliberare din carnetul de muncă, încasarea salariului pe întreaga perioadă de absenţă forţată din motivul privării de dreptul de a munci în sumă de 12845 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 25000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 august 2013, acţiunea a fost admisă parțial, fiind dispusă anularea ordinul nr.63-P din 30 aprilie 2013 emis de Cancelaria de Stat al RM cu privire la eliberarea din funcţie de şef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat a lui Bîrsanu Ion, restabilirea lui Bîrsanu Ion în funcţie de şef-adjunct al Oficiului Teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat, obligarea Cancelariei de Stat al RM să radieze înscrisurile privind eliberarea din funcţie din carnetul de muncă a lui Bîrsanu Ion, încasarea din contul Cancelariei de Stat al RM în beneficiul lui Bîrsanu Ion salariu pentru perioada absenţei forţate de la serviciu din 30 aprilie 2013 în mărime de 15 200 lei și prejudiciului moral în mărime de 4150 lei.

În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de către Cancelaria de Stat a Republicii Moldova şi menținută hotărîrea primei instanțe. La 01 noiembrie 2013, Cancelaria de Stat a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, susţinând că la caz hotărârile judecătoreşti sunt neîntemeiate şi emise cu încălcarea normelor de drept procedural şi material.

Consideră că la judecarea pricinii în speţă instanţele de judecată nu au aplicat Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, și au aplicat eronat Legea nr. 158 din 04 iulie 2007 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public care nu trebuia să fie aplicată. Menționează că instanțele judecătorești au lăsat fără apreciere faptul că funcția de șef- adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, face parte din lista persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit care în conformitate cu prevederile art. 4 lit. a) al Legii contenciosului administrativ nr. 793- XIV din 10 februarie 2000, sunt exceptate de la adresarea în instanța de contencios administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 26 septembrie 2013 a fost expediată în adresa Cancelariei de Stat al RM la 27 septembrie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire (f. d. 75). Prin urmare, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul, la 01 noiembrie 2013, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră 2 recursul Cancelariei de Stat a Republicii Moldova neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445, alin (1), lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova, Bîrsanu Ion a solicitat anularea ordinului nr. 63-P din 30 aprilie 2013, restabilirea în funcţia deţinută anterior de şef-adjunct al Oficiului teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat, radierea înscrisurilor despre eliberare din carnetul de muncă, încasarea salariului pe întreaga perioadă de absenţă forţată din motivul privării de dreptul de a munci în sumă de 12845 lei, repararea prejudiciului moral în mărime de 25000 lei şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei.

Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel determinând corect raporturile juridice stabilite între părţi, întinderea drepturilor lor în cazul respectiv, precum şi cadrul legal aplicabil în speţă, justificat au ajuns la concluzia admiterii parțiale a acțiunii. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine materialul probator, din care cu certitudine rezultă că la data de 15 mai 2010 în rezultatul concursului desfășurat de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova, Bîrsanu Ion, a fost numit în funcția de șef-adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova. Ordinul de numire în funcţie a lui Bîrsanu Ion a fost emis în conformitate cu prevederile art. 28 alin.(1) lit. a) şi art. 31 al Legii nr. 158 din 04 iulie 2008, cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, cel din urmă ocupînd funcţia în rezultatul desfăşurării concursului respectiv.

Aici este de menţionat că Bîrsanu Ion a fost numit în funcţia de șef-adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova pe in termen de 4 ani, acesta urmînd să expire la 15 martie 2014, sau înainte de termen, în condiţiile prevăzute de art. 61 din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008, cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public Cu toate acestea, prin ordinul nr. 63-P din 13 aprilie 2013, Bîrsanu Ion a fost concediat din funcția deținută în conformitate cu art. 22 alin. (3) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică (f.d.

5). Supunând analizei actele menţionate, instanţa de recurs conchide că instanţele judecătoreşti corect au reţinut că la emiterea ordinului nr. 63-P din 30 aprilie 2013, de eliberare din funcţie a lui Bîrsanu Ion, recurentul în mod eronat a pus la baza emiterii acestuia prevederile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică. Aceasta deoarece dispoziţiile Legii menţionate nu sunt aplicabile speţei intimatului, însă urmînd a fi aplicate pentru funcţia respectivă doar după expirarea mandatului de 4 ani, situaţie prevăzută la art. 62 alin.(1) lit. h) din Legea nr. 158 din 04 iulie 2008, cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, sau înainte de termen în cazul întrunirii condiţiilor de încetare a raporturilor de serviciu prevăzute de art. 63, 64 şi 65 din Legea menţionată, pe cînd la caz nu a fost invocat nici un temei juridic pentru eliberarea din funcţie înainte de termen a intimatului.

În susţinerea concluziei enunţate instanţa de recurs reţine Hotărîrea Curţii Constituţionale nr. 30 din 23 decembrie 2010 pentru controlul constituţionalităţii art. 3 16.16 alin.(1) lit. g) din Legea nr. 1453-XV din 08 noiembrie 2002 „Cu privire la notariat”, unde Curtea a reiterat că potrivit Codului civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior (art.6 alin.(1)). În conformitate cu prevederile art.87 din dispoziţiile finale şi tranzitorii ale Legii cu privire la notariat, persoanele care la data intrării în vigoare a legii dispun de licenţă pentru activitate notarială au dreptul să activeze în continuare ca notari în baza acestor licenţe.

La fel, Curtea a menţionat că prevederea despre încetarea activităţii notarului în cazul atingerii vîrstei de 65 ani intră în coliziune cu prevederile legii privind eliberarea licenţei pentru activitatea notarială pe un termen nelimitat (art.13 alin.(1)), numirea notarului pentru o durată nedeterminată (art.20 alin.(1)). Prevederea art.16 alin.(1) lit.g) din Legea cu privire la notariat privind încetarea activităţii notarului la vîrsta de 65 de ani este aplicabilă notarilor învestiţi cu împuterniciri de exercitare a activităţii notariale ulterior intrării în vigoare a Legii nr.300-XVI din 25 decembrie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la notariat. Totodată, potrivit art.20 alin.(1) din Legea cu privire la notariat, notarul nu poate fi destituit decît în temeiul legii.

La caz, independent de acest aspect, este cert că ordinul contestat a fost emis şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin.(2) şi art. 23 alin.(3) din Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică. Or, potrivit art. 22 alin.(2) a Legii menţionate, în cazul demnitarului ales, încetarea înainte de termen a mandatului are loc în condiţiile prevăzute de legislaţia specială ce reglementează activitatea demnitarului respectiv. Iar, conform art. 23 alin.(3) a aceleiaşi Legi, neexecutarea sau executarea necorespunzătoare de către persoana cu funcţie de demnitate publică a obligaţiilor, prerogativelor şi competenţelor sale, indiferent de prezenţa culpei, poate atrage după sine revocarea sau eliberarea din funcţie.

Temeiul şi cauzele revocării sau eliberării din funcţie din motive imputabile demnitarului se vor indica în actul administrativ corespunzător. Cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs constată drept justă concluzia instanţelor judecătoreşti cu referire la faptul că neindicarea în Ordinul nr. 63- P din 13 aprilie 2013 a cauzelor eliberării din funcţie din motive imputabile demnitarului, îi conferă acestuia un caracter total şi incontestabil ilegal şi neîntemeiat. Având în vedere considerentele expuse, instanţa de recurs reţine că eliberarea lui Bîrsanu Ion din funcţie de şef-adjunct al Oficiului teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat a avut loc cu derogare de la prevederile legale aplicabile speţei.

Or, odată ce se constată că ordinul contestat nu conţine nici un temei care a stat la baza concedierii a lui Bîrsanu Ion şi că la emiterea acestuia au fost aplicate eronat prevederile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, nu poate fi considerat ca legal. În asemenea împrejurări, nu poate fi reţinut argumentul recurentului cu referire la faptul că instanţele inferioare la caz nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, şi anume prevederile Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, deoarece prevederile Legii menţionate nu au efect retroactive asupra raporturilor de serviciu a intimatului, care a fost numit în funcţie de șef-adjunct al Oficiului teritorial Bălți al Cancelariei de Stat a Republicii Moldova pe un termen de 4 ani în rezultatul concursului desfășurat de Cancelaria de Stat a Republicii Moldova.

4 În această ordine de idei este lipsită de suport legal şi susţinerea recurentului cu referire la faptul că funcţia de şef-adjunct al oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat face parte din lista persoanelor oficiale de stat, exponent ale unui interes politic sau public deosebit, care sunt exceptate de la adresarea în instant de contencios administrative, or, prin ordinul contestat au fost afectate drepturile intimatului la muncă. Nu constituie temei de admitere a recursului nici alte argumente invocate în recurs, deoarece se combat cu cele invocate mai sus şi se axează asupra circumstanţelor, care au fost constatate şi elucidate pe deplin de către prima instanţă, având la bază cumulul de probe, apreciate cu respectarea normelor de drept procedural şi susţinute de normele de drept material.

Distinct de cele indicate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei nr.26561/1995, unde Comisia a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Din considerentele enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către Cancelaria de Stat a Republicii Moldova şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Cancelaria de Stat a Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 septembrie 2013 şi hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 05 august 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bîrsanu Ion împotriva Cancelariei de Stat a Republicii Moldova cu privire la contestarea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 5