2ra-3780/13 — Anularea ordinului de concediere, încasarea sumelor

prima instanţă: D.Stănilă dosarul nr.2ra-3780/13 instanţa de apel: Iu.Grosu A.Corcenco, D.Corolevschi ÎNCHEIERE 28 noiembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ţurcan Olesea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ţurcan Olesea împotriva SRL „Rosanin Plus” cu privire la anularea ordinului de concediere, acordarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie, încasarea despăgubirii pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea datoriei la plata salariului, încasarea îndemnizaţiei pentru concediul de maternitate, compensarea pierderilor prin reţinerea tuturor plăţilor, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2013 c o n s t a t ă La data de 06 august 2010 Ţurcan Olesea a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Rosanin Plus” cu privire la anularea ordinului de concediere, acordarea compensaţiei în locul restabilirii în funcţie, încasarea despăgubirii pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea datoriei la plata salariului, încasarea îndemnizaţiei pentru concediul de maternitate, compensarea pierderilor prin reţinerea tuturor plăţilor, repararea prejudiciului moral, încasarea cheltuielilor de judecată.

In motivarea acţiunii reclamanta Ţurcan Olesea a menţionat că, la 01 septembrie 2008 a fost angajată în funcţia de contabil-şef la SRL „Rosanin Plus”. La data de 10 august 2009 a depus cerere de demisie, cererea a fost acceptată, reclamanta urmând să activeze încă 14 zile. Prin ordinul administraţiei nr. 122 Ak din 24 august 2009 a fost eliberată din funcţie din propria iniţiativă, fiind efectuate menţiuni în acest sens în carnetul de muncă. La data de 27 octombrie 2010 a aflat că de fapt a fost concediată prin ordinul nr. 122 Ak din 26 august 2009 din motivul lipsei nemotivate de la serviciu în perioada 11 august 2009 – 26 august 2009. Cu acest ordin a făcut cunoştinţă la 28 iulie 2010 doar după ce s-a adresat angajatorului cu cererea de eliberare a copiei ordinului nominalizat.

Consideră ilegal acest ordin, deoarece nu a lipsit de la serviciu. 1 Reclamanta Ţurcan Olesea a solicitat anularea ordinului de concediere nr. 122 Ak din 26 august 2009, fără restabilea în funcţie. Pe parcursul examinării pricinii, reclamanta Ţurcan Olesea a înaintat cererile de modificare şi concretizare a cerinţelor.

Prin cererea suplimentară depusă la 22 decembrie 2010 reclamanta, Ţurcan Olesea, a solicitat încasarea următoarelor sume: - indemnizaţia pentru concediul de odihnă anual nefolosit pentru anul 2009 în mărime de 2144 lei, care nu i-a fost achitată de către angajator în termen, precum şi pentru reţinerea plăţii acestei indemnizaţii, solicită o compensaţie de 0,1% în mărime de 1263,43 lei; - diferenţa salarială dintre salariul real achitat de 2000 lei şi cel ce în opinia ei urma să fie achitat de către angajator în sumă de 2700 lei, adică a câte 700 lei lunar pentru perioada: 01 septembrie 2008 – 31 decembrie 2010, inclusiv şi compensaţia de 0,1% pe reţinerea acestor plăţi, în total suma de 24530,42 lei; - indemnizaţia pentru concediul de maternitate de 140 zile pentru perioada: 24 aprilie 2010 – 31 decembrie 2010 în sumă de 18144 lei; la fel, o compensaţie pentru reţinerea plăţii acestei indemnizaţii, în sumă totală de 23257,77 lei; - pentru absenţa forţată de la muncă în perioada: august 2009 - decembrie 2010 - suma de 55550 lei; - compensaţia în locul restabilirii în funcţie - 50000 lei; - pentru asistenţa juridică acordată în cauza respectivă - 3000 lei; - în total, reclamanta Ţurcan Olesea, a solicitat încasarea de la SRL „Rosanin- Plus” a sumei de 159730,62 lei.

Prin cererea din 14 noiembrie 2012 reclamanta Ţurcan Olesea a solicitat încasarea de la SRL „Rosanin-Plus” următoarelor sume: - cu titlu de datorii salariale - diferenţa salariala pentru încălcarea de către angajator a regulilor de retribuire a muncii conform Hotărîrii Guvernului nr. 743 din 11 iunie 2002 şi cu titlu de compensaţie pentru absenţa forţată de la muncă în suma de 17050 lei; compensaţia de 0,1% pentru reţinerea acestor plăţi în suma 46 549,47 lei, în total - suma de 63599,61 lei; - cu titlu de indemnizaţie cuvenită pentru concediul de odihnă anual pentru anul 2009 - suma de 2130 lei; compensaţia de 0,1% pentru reţinerea acestei indemnizaţii în suma de 4604,66 lei, în total - suma de 6734,66 lei; - cu titlu de compensaţie în locul restabilirii în funcţie suma de 50000 lei; - cu titlu de cheltuieli suportate pentru asistenţa juridică acordată în sumă de 3000 lei; - cu titlu de prejudiciul moral – suma de 100000 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Bălţi din 26 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2013 s-a respins apelul declarat de reprezentantul Olesei Ţurcan, avocatul Cernea Eduard şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. La 16 septembrie 2013 Ţurcan Olesea a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 27 iunie 2013, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel, pronunţarea unei noi hotărâri privind admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat, că instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată şi au apreciat în mod arbitrar probele. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, 2 completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs că, instanţele de judecată nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, nu pot fi reţinute, deoarece sunt declarative şi nu au suport legal, or instanţele de judecată corect au raportat normele de drept aplicate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile în cauză. Nu sunt întemeiate nici argumentele recurentei că, instanţele de judecată au apreciat în mod arbitrar probele, or instanţele de judecată au analizat multiaspectual toate probele administrate. 3 Circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţele de judecată şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţele au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ţurcan Olesea ca inadmisibil. În conformitate cu art.432, art.433, art.440 CPC, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Ţurcan Olesea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4