3ra-1237/13 — Contestarea actului administrativ, restabilire în funcţie, încasarea salariului

prima instanţă: D. Manole 3ra-1237/13 DECIZIE 04 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Onos Ion împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, contestarea actului administrativ, repunerea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi a cheltuielilor de judecată, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chişinău din 218 ianuarie 2013, prin care cererea de chemare în judecată a fost repusă în termen şi admisă acţiunea, constată: La 13 septembrie 2011, Onos Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, contestarea actului administrativ, repunerea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a indicat că prin ordinul nr.318 ef.

emis de Ministru, general de brigadă, Alexei Roibu, la data de 22 iulie 2011 s-a dispus aplicarea faţă de el a sancţiunii disciplinare de concediere din organele afacerilor interne, în motivarea ordinului au fost invocate pretinse încălcări ale disciplinei muncii, respectiv că, s-a încălcat termenul de executare a materialului nr.215/2 din 10 iunie 2011, că nu s-a prezentat la serviciu mai mult de patru ore la data de 05 iulie 2011 şi că a încălcat repetat prevederile ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.286 din 05 noiembrie 1997. Susţine că în motivarea ordinului contestat, se menţionează şi că, pe parcursul a şase luni ale anului 2011 a fost lipsit de indemnizaţia unică lunară de 5% pe luna ianuarie şi 20% pe luna iunie, pentru rezultatele negative obţinute din activitatea de serviciu şi încălcarea prevederilor ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.286 din 05 noiembrie 1997 „Pentru aprobarea instrucţiunilor privind ţinerea lucrărilor de secretariat referitoare la petiţiile persoanelor fizice, adresate Ministerului Afacerilor Interne şi subdiviziunilor din subordine”.

Menţionează că la data de 29 iulie 2011 a depus la Ministerul Afacerilor Interne o cerere, înregistrată sub nr.291 a/P, prin care a solicitat anularea Ordinului nr.318 ef din 22 iulie 2011 cu privire la concedierea sa din organele afacerilor interne, iar la data de 19 august 2011 i s-a expediat răspunsul la cererea sa, prin care i s-a refuzat anularea ordinului respectiv din cauza că, procedura de aplicare a sancţiunii disciplinare a fost respectată şi din lipsa de motive de revizuire a ordinului contestat. Invocă dezacordul cu Ordinul nr.318 ef.

din data de 22 iulie 2011, cu privire concedierea sa din organele afacerilor interne şi cu refuzul din data de 19 august 2011 din considerente că a soluţionat materialul în termenul indicat, constatând că nu este suficient termen pentru a soluţiona pe deplin acest material, a solicitat prelungirea termenului, invocînd necesitatea prelungirii şi a întemeiat cererea, care a fost admisă, considerînd că, astfel, nu a încălcat disciplina. Referitor la pretinsa absenţă de la serviciu, invocă că aceasta nu a fost constatată în modul cuvenit, datorită specificului activităţii sale în calitatea de ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Slobozia Mare. Această activitate implică ieşiri la faţa locului, situaţie care a şi avut loc la data de 05 iulie 2011, urmînd să investigheze trei materiale privind furtul a unor ţevi de irigare de pe câmpurile s. Slobozia Mare şi Cîşliţa Prut r-n Cahul, pe care î-l are în examinare.

La ora 09.30 împreună cu Pasat Anatolie locuitor al s. Slobozia Marea au plecat de la biroul Postului de Poliţie s. Slobozia Mare, r-n Cahul, pe câmpurile satelor Slobozia Mare şi Cîşliţa Prut, care au sisteme de irigare cu ţevi subterane. Afirmă că pe cîmpuri nu este semnal telefonic, iar aproximativ la ora 10.30 s-a descărcat bateria telefonului mobil, situaţie în care nu a fost posibil să fie contact telefonic. Insistă că Primarul s. Slobozia Mare nu l-a văzut când a venit la serviciu şi când a plecat pe câmpuri, dar a fost văzut de paznicul Primăriei şi de alte persoane. De aceea, Primarul s. Slobozia Mare, a explicat că nu l-a văzut în acea zi la serviciu. Dar în cadrul cercetării de serviciu nu s-a audiat paznicul Primăriei, care este şi curierul Primăriei Slobozia Mare.

De asemenea, în raport nu se indică orele la care a fost sunat de la CPR Cahul, ceea ce poate să confirme faptele expuse mai sus, în aceleaşi ordine de idei, nu avea cum să iasă la legătură telefonică în această situaţie. Mai invocă că nu a mai fost sancţionat disciplinar până la data emiterii ordinului contestat, iar lipsirea de indemnizaţie nu este o sancţiune disciplinară prevăzută de lege. Rezultate negative în serviciu nu a avut, iar dacă avea acestea erau să fie descrise în raportul prin care se propune eliberarea din serviciu, sau erau sa fie aplicate sancţiuni disciplinare prin emitere ordinului în acest sens, dar acestea nu sunt aplicate. Lipsirea de 5% şi respectiv de 20% din indemnizaţia unică lunară nu este o sancţiune disciplinară şi lipsirea de un stimulent pentru anumite rezultate mai bune decât cele obişnuite.

Consideră că la emiterea ordinului nu s-a luat în vedere că el întreţine ambii părinţii săi pensionari. Susţine că a fost eliberat din serviciu în temeiul art.86 alin.(1) lit. (i) Codul Muncii, respectiv pentru „prezentarea la lucru în stare de ebrietate alcoolică, narcotică sau toxică, stabilită în modul prevăzut la art.76 lit.(k) Codul Muncii. Consideră motivul invocat foarte grav, însă el nu consumă alcool la serviciu şi nici substanţele indicate în art.86 alin.(1) lit.(i) Codul muncii, iar dacă ar fi fost aşa, ar fi fost constatat acest fapt conform art.76 lit.(k) Codul muncii. Procedura concedierii din serviciu nu a fost respectată, mai exact nu a fost solicitată consultarea prealabilă a organului sindical din unitate pentru concedierea în temeiul art.86 alin.(1) lit.(i), conform art.87 alin.(1) şi (4) Codul muncii.

Iar dacă în ordin sunt prevăzute alte motive reglementate de art.86 alin.(1) lit.(h), acest temei legal se regăseşte nici în partea motivată a ordinului şi nici în dispozitivul ordinului contestat. Solicită, anularea ordinului nr. 318 ef. Din data de 22 iulie 2011, cu privire la concedierea sa din organele afacerilor interne şi obligarea pîrîtului la plata cheltuielilor de judecată. În cadrul dezbaterilor judiciare, Onos Ion a depus o cerere prin care a solicitat repunerea cererii de chemare în judecată în termen. Ulterior, prin cererea suplimentară, Onos Ion a solicitat anularea ordinului nr.318 ef.

din data de 22 iulie 2011, cu privire la concedierea sa din organele afacerilor interne, repunerea sa în funcţie de ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Slobozia Mare a CPR Cahul, încasarea forţată a salariului din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul său pe perioada privării ilegale de posibilitatea de a munci la funcţia de ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Slobozia Mare a CPR Cahul şi obligarea achitării a tuturor cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 08 decembrie 2011, cererea de chemare în judecată a fost repusă în termen, admisă acţiunea, anulat ca ilegal ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 318 ef.

Din data de 22 iulie 2011 cu privire la concedierea lui Onos Ion din organele afacerilor interne, încasat din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul lui Onos Ion salariul pentru lipsa forţată de la muncă pentru perioada de la 22 iulie 2011 pînă la 08 decembrie 2011 şi cheltuielile pentru judecarea cauzei în mărime de 1500 lei. În rest acţiunea a fost respinsă. Totodată, s-a dispus executarea imediată a hotărîrii în partea restabilirii în funcţie şi încasarea unui salariu de funcţie. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 10 mai 2012, a fost admis recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne, casată hotărîrea primei instanţă şi remisă pricina la rejudecare în prima instanţă.

Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2013, cererea de chemare în judecată a fost repusă în termen, admisă acţiunea, anulat ca fiind ilegal ordinul nr. 318 ef din 22 iulie 2011, emis de către Ministerul Afacerilor Interne al RM cu privire la sancţionarea disciplinară a colaboratorului CPR Cahul, locotenent major de poliţie Onos Ion cu concedierea din organele afacerilor interne, restabilit Onos Ion în funcţia de ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Slobozia Mare a CPR Cahul, începînd cu 22 iulie 2011. La data de 19 aprilie 2013, Ministerul Afacerilor Interne al RM a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii ca tardivă şi neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea primei instanţe, susţinând că de instanţă nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond, concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, fiind interpretate eronat şi normele de drept material.

Menţionează că instanţa a elucidat şi a dat apreciere numai argumentelor expuse de către intimat, totodată considerîndu-le întemeiate, instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de admitere a acţiunii bazîndu-se doar pe argumentele şi probele prezentate de către intimat, conluzionînd faptul că, în instanţa de judecată a stabilit cu certitudine precum că, de către recurent nu au fost prezentate probe incontestabile, pertinente şi admisibile în sensul art.121, 122 CPC, ce ar respinge integral pretenţiile invocate de către intimat în cererea sa de chemare in judecata, nefiind probată comiterea de către intimat a încălcărilor admise.

În partea termenului de prescripţie şi repunerea în termen, recurentul invocă prevederile exprese ale art.1, alin.(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, care indică că, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost pricinuită, iar potrivit art. art. 2, 3 din aceeaşi lege, obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative cu caracter normativ sau individual, contractul administrativ, nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Potrivit art. 68 din Legea nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu, sînt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, ceea ce demonstrează că obiectului litigiului în speţă sînt aplicabile prevederile Legii contenciosului administrativ. Conform prevederilor art. 16, alin.(2) din Legea nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile prevăzute de lege. Mai invocă că, în temeiul art.17, alin.(1), lit. c) din legea citată, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ poate fi înaintată în instanţa de contencios în termen de 30 de zile, care curge de la data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.

La fel, în susţinerea poziţiei sale indică şi prevederile art. 354 alin (1) lit. c) a Codului muncii, care reglementează examinarea cererii privind soluţionarea litigiului individual de muncă, cît şi art. 355 alin. (1), care indică că cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată. Insistă că termenul de 30 zile este termen de prescripţie, iar Onos Ion a omis termenul de înaintare a acţiunii în judecată pe motiv că a contestat actul cu cerere prealabilă, iar legea nu dă prerogativă în alegerea formei de contestare a actului, or, art. 17, alin.(4) din Legea nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 stipulează expres că, termenul de 30 zile este unul de prescripţie, iar neexecutarea dreptului la acţiune în termenul stabilit duce la stingerea acestui drept.

Afirmă că intimatul Onos Ion a luat cunoştinţă de ordinul nr. 318 ef. din 22 iulie 2011 la 25 iulie 2011, confirmat prin contrasemnătura acestuia, iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la 13 septembrie 2011, în acest sens, menţionează că, Onos Ion s-a adresat tardiv, termenul dat expirînd la 25 august 2011, moment pînă cînd intimatul urma să depună acţiunea în instanţa de contencios administrativ. Tot aici, menţionează că intimatul în momentul depunerii cererii prealabile la data de 29 iulie 2011 nu avea nici un impediment de a depune cerere de chemare în judecată direct în instanţă şi nu cerere prealabilă, căci şi la momentul depunerii cererii prealabile avea grijă de părinţii săi, consideră, astfel, că motivul invocat de către el privind omiterea termenului nu este întemeiat.

Ministerul Afacerilor Interne, consideră că instanţa eronat a aplicat normele dreptului material şi la repus intimatul în termen motivînd incomplet superficial în hotărîre care au fost temeiurile prin care la repus în termen, încălcînd prevederile normelor de drept material art. 17 alin. (5), care direct indică că, persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă din Legea contenciosului administrativ nr. 793- XIV din 10 februarie 2000. Consideră că, faptul că intimatul a omis termenul de înaintare a acţiunii în judecată pe motiv că a contestat actul cu cererea prealabilă nu poate constitui temei de repunere în termen.

De asemenea, consideră eronate concluziile primei instanţe precum că în ordinul contestat lipsesc temeiurile de fapt şi de drept, deoarece aceste constatări contravin de fapt normelor de drept prevăzute de art. 210 Codul muncii, or, în actul administrativ de sancţionare, ordinul nr. 318 ef.

din 22 iulie 2011 sunt expuse şi stabilite normele de drept material şi circumstanţele de fapt, iar concedierea din poliţie a fost efectuată în conform art. 21 alin (7), a Legii cu privire la poliţie nr. 416/18 decembrie 1990 care prevede, concedierea din poliţie - pentru încălcarea disciplinei - în cazul neîndeplinirii obligaţiilor de serviciu, comise în mod repetat în decursul unui an după aplicarea sancţiunii disciplinare pentru acţiuni similare, sau al comiterii sistematice a unor asemenea acţiuni, sau al săvîrşirii unei singure fapte grave, care a prejudiciat considerabil interesele publice, drepturile şi interesele legitime ale cetăţenilor ori persoanelor juridice, sau al prezentării la serviciu în stare de ebrietate sau al consumului de băuturi alcoolice, de stupefiante ori de substanţe toxice în timpul serviciului, sau al absentării de la serviciu fără motive întemeiate.

Menţionează că instanţa indică faptul că faţă de intimat au fost aplicate prevederile art. 86 alin. (1), lit. i), fapt ce contravine circumstanţelor expuse în partea descriptivă şi ordonatoare a actului administrativ. Astfel la data de 29 decembrie 2011 Ministerul Afacerilor Interne a emis ordinul nr. 610 ef. prin care a fost modificată sintagma lit. i) cu sintagma lit. h). În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La materialele pricinii lipsesc date care ar confirma recepţionarea de către Ministerul Afacerilor Interne a copiei hotărîrii recurate, totodată materialele cauzei atestă că la data de 02 aprilie 2013, în adresa recurentului a fost expediată copia hotărîrii pentru executare, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f.d.

128). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 19 aprilie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu motivele recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul cu casarea integrală a hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la respingerea acţiunii ca depusă cu omiterea termenului de prescripţie din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Înaintând acţiunea împotriva Ministerul Afacerilor Interne RM, Onos Ion în urma concretizării a cerinţelor a solicitat repunerea în termenul de prescripţie, anularea ordinului MAI RM nr.318 ef. din data de 22 iulie 2011, cu privire la concedierea sa din organele afacerilor interne, repunerea în funcţie de ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Slobozia Mare a CPR Cahul, încasarea forţată a salariului din contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul său pe perioada privării ilegale de posibilitatea de a munci la funcţia de ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Slobozia Mare a CPR Cahul şi obligarea achitării a tuturor cheltuielilor de judecată. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a admis cererea Onos Ion cu privire la repunerea acestuia în termenul de adresare în judecată şi a ajuns la concluzia ilegalităţii ordinului şi temeiniciei acţiunii.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că prima instanţă greşit a ajuns la concluzia cu privire la repunerea acţiunii în termenul de adresare în judecată, reieşind din circumstanţele ce urmează. Din materialele dosarului rezultă că atât în cadrul dezbaterilor judiciare în prima instanţă, cât şi pin recursul declarat împotriva hotărîrii primei instanţe reprezentantul Ministerului Afacerilor Interne RM a insistat asupra faptului că acţiunea înaintată de Onos Ion a fost depusă cu omiterea termenului de prescripţie. Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă până la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Acte cauzei atestă actele cauzei până la concedierea din organele afacerilor interne, locotenent major de poliţie Ion Onos, deţinând funcţia de ofiţer operativ de sector al postului de poliţie Slobozia Mare a CPR Cahul, prin prisma Legii cu privire la poliţie, era colaborator de poliţie, iar conform art. art. 3, 5 al Legii contenciosului administrativ litigiul dat corect a fost examinat în instanţa de contencios administrativ. Conform art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

Conform art. 17 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) al Legii contenciosului administrativ, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la data comunicării actului administrativ. Termenul de 30 de zile specificat la alin. (1) este termen de prescripţie. În acest context, este cert faptul că Onos Ion, urma să conteste actul administrativ în instanţa de contencios administrativ în termen de o lună din momentul aducerii la cunoştinţă a acestui act administrativ.

Este incontestabil şi faptul că Onos Ion a luat cunoştinţă cu ordinul Ministerului Afacerilor Interne al RM „Cu privire la sancţionarea disciplinară a colaboratorului CPR Cahul, locotenent major de poliţie Ion Onos” nr. 318 ef din 22 iulie 2011, la 25 iulie 2011, fapt confirmat prin semnătura ultimului (f. d. 8) cu toate acestea cererea de chemare în judecată a fost depusă doar la 13 septembrie 2011, astfel fiind omis termenul de prescripţie prevăzut de art. 17 al Legii contenciosului administrativ. La caz, urmează de remarcat şi dispoziţiile art. 17 alin. (5) al Legii contenciosului administrativ, care direct indică că, persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă.

Iar art. 116 alin. (1) CPC, prevede că persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. După cum a fost menţionat mai sus, depunând, la 13 septembrie 2011, cererea de chemare în judecată cu privire la anularea ordinului Ministerului Afacerilor Interne RM nr. 318 ef. din 22 iulie 2011, ulterior prin cererea suplimentară, Onos Ion a solicitat repunerea acţiunii în termenul de prescripţie. Este de menţionat însă că Onos Ion, contrar prevederilor normelor enunţate, nu a făcut dovada faptului că termenul de prescripţie a fost omis din motive justificative şi întemeiate şi nu a prezentat nici o probă în acest sens.

De altfel, şi prima instanţă admiţând cererea de repunere a acţiunii în termen, nu şi-a motivat concluzia în acest sens şi, cu încălcarea prevederilor legale suscitate, fără careva temei justificativ, a admis cererea de repunere în termenul de adresare în judecată. La caz, instanţa de recurs reţine că deşi la 29 iulie 2011, Ion Onos s-a adresat către Ministerul Afacerilor Interne RM cu cerere prealabilă, acest fapt nu poate justifica omiterea termenului, deoarece în sensul Legii contenciosului administrativ este de înţeles că partea vătămată printr-un act ce ţine de modificarea şi încetarea contractului de muncă, îl va contesta direct în instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile din momentul de când a luat la cunoştinţă de act sub semnătură, fără a fi necesară procedura prealabilă extrajudiciară de soluţionare a litigiului.

Instanţa de recurs relevă că şi susţinerea lui Onos Ion precum că, a omis termenul de depunere a acţiunii în judecată, din motivul că în perioada respectivă a avut grijă de părinţii săi care sunt pensionari şi au vîrsta înaintată, şi starea sănătăţii a căror este precară, nu constituie temei de repunere a acesteia în termenul de prescripţie, or, în momentul depunerii cererii prealabile la data de 29 iulie 2011, intimatul nu era lipsit de dreptul de a depune direct instanţei de judecată acţiunea cu privire la contestarea actului administrativ. Conform prevederilor art. 272 alin (1) CC, dreptul la acţiune se naşte la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. În consecinţă se atestă incontestabil că Onos Ion a depus cerere de chemare în judecată cu încălcarea prevederilor art. 17 al Legii contenciosului administrativ, respectiv cu omiterea termenului de prescripţie.

În asemenea împrejurări şi având în vedere celel expuse, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care se respinge cererea lui Onos Ion cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţă de judecată şi se respinge acţiunea lui Onos Ion împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termenul de prescripţie şi contestarea actului administrativ, repunerea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi a cheltuielilor de judecată ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere cele expuse, Colegiul civil, comercial şi contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre, prin care se respinge cererea lui Onos Ion cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţă de judecată şi se respinge acţiunea lui Onos Ion împotriva Ministerului Afacerilor Interne RM cu privire la repunerea în termenul de prescripţie şi contestarea actului administrativ ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată lui Onos Ion împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la repunerea în termenul de prescripţie, contestarea actului administrativ, repunerea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi a cheltuielilor de judecată şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se respinge cererea lui Onos Ion cu privire la repunerea în termenul de adresare în instanţă de judecată. Se respinge acţiunea lui Onos Ion împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, repunerea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi a cheltuielilor de judecată ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripţie.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva