- Dosarul nr.
- 3rh-92/13
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 28 august 2013
- Părțile
- Stanilî Ana vs Departamentului de Executare şi Ministerului Justiţiei RM
- Pe scurt
- Temeiurile declarării revizuirii
3rh-92/13 — Contestarea actului administartiv
prima instanţă: Gr. Zubati nr. 3rh-92/13 instanţa de recurs: I. Sîrcu, E. Fistican, T. Chişca-Doneva ÎNCHEIERE 28 august 2013 mun.
Chişinău Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinând cererea de revizuire depusă de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Stanilî împotriva Departamentului de Executare cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 26 septembrie 2012, prin care a fost restitui recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova ca depus în afara termenului legal, c o n s t a t ă: La 22 decembrie 2010, Stanilî Ana a depus cerere de chemare în judecată împotriva Departamentului de Executare cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că a fost eliberată din funcţia de specialist principal al Oficiului de Executare Buiucani, mun. Chişinău, subdiviziunea Departamentul de Executare, Direcţia Economico-Financiară, prin ordinul nr. 55 din 15 iunie 2010, unde deţinea statut de funcţionar public de execuţie - consilier de clasa întâia cu o vechime în muncă de 14 ani în Serviciu Public. Menţionează că funcţia pe care o deţinea urma să fie stabilită ca funcţie de deservire tehnică, conform extrasului din ordinul nr.86 din 13 martie 2010, însă pe care nu l-a acceptat, în vederea beneficierii garanţiilor sociale.
Afirmă că a solicitat Departamentului sa-i fie achitată indemnizaţia unică de 50% din salariu, raportată la cei 14 ani de activitate în serviciu public conform art.42 alin.(3) a Legii Serviciului Public de care dânsa nu a beneficiat, însă Şefa Direcţiei Cadrelor i-a comunicat că va primi indemnizaţia doar după încetarea raportului de serviciu, iar în cazul transferării în funcţia de deservire tehnică, aceasta indemnizaţie nu i se va achita deloc. Indică că a fost impusă să demisioneze, pentru a i se achita pentru 14 ani de activitate în serviciul public doar două salarii.
Consideră reclamanta că i-au fost lezate drepturile sale şi prin faptul ca în conformitate cu Legea Serviciului Public nr. 158 XIV din 04 iulie 2008 art.42 alin.(6) 1 a fost lipsită de indemnizaţia de concediere ce i se cuvenea în cazul modificării statului de personal, iar dânsa a fost eliberată din funcţia publică cu înscrierea în carnetul de muncă a următorului conţinut sub nr.36 „eliberarea din funcţia deţinută în legătură cu modificarea statului de personal conform art.63 alin.(1) lit. c.) din Legea Serviciului Public cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public”. În susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 186 alin.(1) lit. a) din Codul Muncii al Republicii Moldova, care direct indică, că este garantată plata unei indemnizaţii de eliberare din serviciu egală cu mărimea unui salariu mediu săptămânal pentru fiecare an lucrat la unitatea în cauză, plus salariul mediu lunar.
Solicită încasarea din contul Departamentului de Executare a indemnizaţiei de concediere în mărime de 7500 lei, conform prevederilor Legii Serviciului Public nr. 158 XIV din 04 iulie 2008 art. 42 al.6 şi art.186 alin.(1) lit. a) din Codul Muncii care prevede salariul mediu pentru şase săptămâni; b)salariul mediu pentru a doua luna. În cadrul dezbaterilor judiciare reclamanta a înaintat o cerere de concretizare a cerinţelor, prin care a solicitat încasarea din contul Departamentului de Executare a îndemnizaţiei de concediere în mărime de 8852 lei; rata de refinanţare în anul 2010 a Băncii Naţionale în sumă de 1298 lei; dobânda de întârziere aferentă neachitării în termen a indemnizaţiei de concediere egală cu 12350 lei, iar în total suma de 22500 lei.
Prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 22 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă parţial şi încasată din contul Departamentului de Executare în beneficiul Anei Stanilî suma de 8852 lei, în rest acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 septembrie 2012 a fost restituit recursul declarat de către Ministerul Justiţiei al RM ca depus în afara termenului legal. La 31 ianuarie 2013 Ministerul Justiţiei a depus revizuire împotriva încheierii de restituire, solicitând admiterea acesteia şi casarea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 26 septembrie 2013. În motivarea cererii invocă dezacordul cu încheierea prin care a fost restituită cererea sa de recurs, considerând a fi neîntemeiată.
Susţine că copia hotărârii primei instanţe a recepţionat-o la 18 mai 2012, fiind înregistrată cu numărul 8866. Întru susţinerea poziţiei sale invocă art. 112 alin. (3) CPC, potrivit căruia actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit până la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de apel sau de recurs, documentele sau sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicare înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură de consideră îndeplinit în termen. Reţine că recursul a fost depus prin intermediul Oficiului Poştal la 31 mai 2012, fapt ce se confirmă prin copia chitanţei nr. 38588/1 din 31 mai 2012, ultima zi de depunere a recursului fiind 04 iunie 2012, drept urmare, consideră revizuentul că a depus cererea de recurs în interiorul termenului de prescripţie.
Ca temei depunerii cererii de revizuire invocă prevederile art. 449 lit. c) CPC, potrivit căruia revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturilor persoanelor care nu au fost implicate în proces. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din considerentele ce urmează. 2 În conformitate cu art. 451 CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă.
La caz, se constată că revizuentul, cu referire la dispoziţiile art. 449 lit. c) CPC, a prezentat în susţinerea cererii de revizuire copia chitanţei nr. 38588/1 din 31 mai 2012, care atestă că copia recursului a fost depusă prin intermediul Oficiului Poştal la data de 31 mai 2012, şi anume în interiorul termenului legal. În conformitate cu art. 449 lit. c) CPC, revizuirea se declară în cazul în care instanţa a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.
Cu referire la prevederile enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că cele invocate de către revizuent în susţinerea cererii de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. c) CPC, or ultimul nu a invocat nici un argument care ar indica la faptul că instanţa de recurs a emis hotărârea, revizuirea cărei se solicită în speţă, cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces, fapt ce indică la netemeinicia cererii de revizuire.
Mai mult ca atât, revizuentul a avut posibilitatea de a-şi apăra poziţia sa la examinarea pricinii în ordine de recurs, dânsul fiind înştiinţat în mod legal despre locul, data şi ora şedinţei de judecată, fapt confirmat prin recipisa semnată de acesta şi anexată la materialele cauzei, însă la şedinţa stabilită nu s-a prezentat, şi nu a invocat motivele neprezentării, respectiv instanţa de recurs a dispus examinarea cauzei în lipsa acestuia. În acest context, Colegiul constată că prin revizuirea, în sensul declarat, se pretinde nu corectarea erorilor judiciare şi omisiunilor justiţiei, dar anularea unei hotărâri irevocabile, fapt care direct contravine atât dispoziţiilor legii naţionale, cât şi celor internaţionale.
Astfel, admiterea revizuirii, în circumstanţele descrise ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice, care presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat şi ar constitui o violare a art. 6 §1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În acest context, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare a hotărârii contestate, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale.
De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC. În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.
Revizuirea nu ar trebui apreciată ca 3 un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Distinct de cele relatate şi având în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire sunt în contradicţie cu prevederile art. 449 lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.
În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 26 septembrie 2012 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Stanilî împotriva Departamentului de Executare cu privire la contestarea actului administrativ. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva 4