2ra-1864/14 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2ra-1864/14 Prima instanţă: Judecătoria Ciocana, mun.Chișinău (jud.S.Daguța) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Liudmila Popova, Maria Moraru, Lilia Bulgac)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 18 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele, judecător Galina Stratulat Judecătorii: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de Casa de Comerț ”Vita”SRL împotriva deciziei din data de 05.02.2013 a Curții de Apel Chișinău adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Casa de Comerț ”Vita”SRL împotriva SRL”Vario-Construct” privind încasarea sumei a constatat: La data de 22.10.2012 Casa de Comerț ”Vita”SRL a depus în instanța de judecată cerere împotriva SRL”Vario-Construct” privind încasarea sumei.

În motivarea cererii s-a indicat că, conform contractului de vînzare cumpărare nr.3469/2011 din data de 30.09.2011 și a facturilor fiscale, Casa de Comerț ”Vita”SRL a livrat SRL”Vario-Construct” marfă, ultima urmînd să achite prețul, ceea ce nu a făcut încălcînd prevederile pct.3.1 al contractului. Totodată, conform pct.6 al contractului de vînzare cumpărare, pîrîtul urmează să achite o penalitate în sumă de 0,5% pentru fiecare zi de întîrziere. La data de 06.06.2012, reclamantul a transmis pîrîtului o pretenție în care i-a comunicat despre existența datoriei și necesitatea achitării acesteia timp de 7 zile calendaristice, ceea ce pîrîtul nu a făcut. A solicitat reclamantul încasarea de la pîrît a datoriei, penalității și cheltuielile de judecare.

Ulterior, Casa de Comerț ”Vita”SRL a depus cerere de concretizare a acțiunii indicînd că, la data de 22.05.2012, Oprea Vasile, printr-o scrisoarea de garanție a asigurat rambursarea datoriei SRL”Vario-Construct” din bunurile sale. Astfel, indică, reclamantul că, datoria urmează să fie încasată în mod solidar. Totodată, reclamantul a mai depus o cerere de concretizare a acțiunii și a indicat că, la data de 16.10.2012, SRL”Vario-Construct” a achitat o parte din datorie și anume suma de 6000 lei. Prin actul de verificare pentru perioada 01.04.2011-21.06.2012 suma datoriei constituie 22775,44 lei. A solicitat reclamantul încasarea, în mod solidar de la SRL”Vario-Construct” și Oprea Vasile a datoriei în sumă de 21223,74 lei, penalitatea în mărime de 24499,80 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 1551,70 lei, iar în total suma de 47275,24 lei.

Prin hotărîrea din data de 27.09.2013 a judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău, cererea Casei de Comerț ”Vita” a fost admisă parțial și s-a încasat de la SRL”Vario- Comerț” suma de 21223,74 lei cu titlu de datorie, 21986,25 lei, cu titlu de penalitate 1 și suma de 1386,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecare, iar în total suma de 44596,29 lei. Prin decizia din data de 05.02.2013 a Curții de Apel Chișinău, apelul declarat de Casa de comerț ”Vita”SRL a fost respins. La data de 07.04.2014 Casa de Comerț ”Vita”SRL a depus recurs împotriva deciziei din data de 05.02.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că, decizia contestată este ilegală, nefondată, adoptată cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

Astfel, indică recurentul că, conform contratului de vînzare cumpărare încheiat între părți la data de 30.09.2011, recurentul a livrat intimatului marfă în asortiment, ultimul obligîndu-se să achite prețul. La data de 22.05.2012, Oprea Vasile a eliberat o scrisoare de garanție în care și-a exprimat acordul de a executa integral din cont propriu obligațiile pecuniare a SRL”Vario-Construct”. Intimatul nu și-a executat obligația contractuală de a achita prețul încălcînd pct. 3.1. din contract. A mai indicat recurentul că, conform calculului pentru perioada 01.04.2011- 23.07.2013, datoria intimatului constituia 22775,44 lei, dintre care 1551,70 lei constituie taxa de stat. Totodată, indică recurentul că, conform prevederilor contractuale - pct.6.1.

în caz de neachitare a mărfii, cumpărătorul urmează să achite o penalitate în mărime de 0,5% pentru fiecare zi de întîrziere, pe care recurentul a calculat-o ca fiind de 21986,25 lei. La fel, a indicat recurentul că, atît instanța de fond, cît și apel au aplicat eronat normele de drept material la respingerea pretenției recurentului referitor la încasarea datoriei în mod solidar și din contul lui Oprea Vasile. Drept motiv, de respingere a acestei solicită instanțele inferioare au indicat că, scrisoarea de garanție eliberată de Oprea Vasile nu îmbracă forma cerută de lege pentru contractul de fidejusiune.

Ori, indică recurentul că, răspunderea solidară nu este reglementată doar de prevederile codului civil cu privire la fidejusiune, ci și de prevederile art.531 Cod civil, în care se stabilește că, obligația solidară nu se prezumă, ci se naște prin act juridic, prin lege sau atunci cînd prestația este indivizibilă, iar art.530 Cod civil, stabilește că, dacă doi sau mai mulți debitori datorează o prestație în așa fel încît fiecare este dator să efectuieze întreaga prestație, creditorul poate pretinde fiecăruia din debitori executarea, atunci debitorii sunt legați solidar. Astfel, indică recurentul că, la emiterea hotărîrilor, instanțele inferioare nu au ținut cont că, în scrisoarea de garanție din data de 22.05.2012, Oprea Vasile și-a exprimat acordul de a restitui din cont propriu datoria în mărime de 47176,97 lei, existentă la data semnării scrisorii, iar originalul acestei scrisori a fost prezentat în cadrul ședinței de judecată.

A mai indicat recurentul că, suma de 47176,97 lei este datoria existentă la data emiterii scrisorii de garanție, iar ulterior a mai apărut o factură, care de asemenea îl privește pe Oprea Vasile, mai mult că, această scrisoare nu a fost contestată. Astfel, indică recurentul că, instanțele inferioare nu au ținut cont de normele imperative și au ignorat totalmente prevederile privind limitele judecării cauzei, iar instanța de apel, nu s-a expus cu privire la răspunderea solidară, neglijînd circumstanțe și înscrisuri relevante care au importanță pentru judecarea cauzei. 2 Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Casa de Comerț ”Vita”SRL nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Casa de Comerț ”Vita”SRL împotriva deciziei din data de 05.02.2013 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecător Galina Stratulat Judecătorii: Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 3