2ra-183/15 — Încasarea datoriei si obligarea receptionării lucrărilor executate

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

dosar nr.2ra-183/15 prima instanță: Judecătoria Ciocana mun. Chișinău (judecător V.Clima) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: N.Cernat, A.Gavrilița, A.Pahopol) DECIZIE 18 februarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componența: Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru, Valentina Clevadî Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală examinând recursul declarat de către Frătescu Natalia, în cauza civilă la acțiunea înaintată de Frătescu Natalia împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Salant-M” privind rezilierea contractului și restituirea sumei, și acțiunea reconvențională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Salant-M” împotriva lui Frătescu Natalia privind încasarea datoriei și obligarea recepționării lucrărilor executate, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014 prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Salant-M”, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 25 martie 2014 și adoptată o nouă hotărâre prin care acțiunea inițială a fost respinsă, iar cererea reconvențională admisă, a c o n s t a t a t: La 30.05.2013, reclamantul Frătescu Natalia s-a adresat în judecată cu acțiune împotriva pârâtului SRL „Salant-M”, prin care a solicitat rezilierea contractului nr.S/01-2012 din 23.02.2012 şi restituirea prestației în mărime de 10000 euro achitată în baza contractului respectiv. În motivarea acţiunii, reclamantul a menționat că la 23.02.2012 a încheiat cu pârâtul contractul indicat având ca obiect pregătirea pentru executarea lucrărilor de construcție, procurarea materialelor auxiliare și pentru ridicarea gardului în jurul complexului comercial din strada A. Doga, mun.

Chişinău, precum şi a metalului pentru pregătirea construcțiilor din această materie. A menționat, că pârâtul a prezentat devizul estimat la suma de 1450957 lei, iar reclamantul nefiind specialist în domeniu, l-a semnat fără a cunoaște care este valoarea reală de piață a materialelor indicate în respectivul act, precum şi având încredere în buna-credință a acestuia. Consideră că pârâtul, acționând prin dol, a majorat intenționat prețurile indicate în deviz, aceste circumstanțe rezultând din faptul că avea deja un deviz de cheltuieli efectuat de un proiectant atestat. Or, în urma consultării cu specialiștii în domeniu a înțeles că pârâtul prin înșelăciune şi în mod abuziv a introdus în proiect lucrări şi materiale cu prețuri majorate.

A menționat, că s-a adresat de mai multe pârâtului cu cereri pentru prezentarea bonurilor de plată și facturilor deținute, iar la 13.02.2013 a înaintat o somație prin care a solicitat transmiterea în termen de 5 zile pe șantierul din str. A. Doga, mun. Chişinău, toate materialele şi elementele metalice cu întocmirea proceselor-verbale de transmitere-primire şi recepție-acceptare a lucrărilor îndeplinite în conformitate cu devizul atestat al proiectului. În urma somației, pârâtul a prezentat o listă în care erau indicate construcțiile metalice care au fost efectuate fără a fi specificat costul acestora, dar numai cantitatea de metal necesară, listă incompletă şi semnată unilateral doar de pârât.

Concomitent i-au fost înmânate două procese-verbale, la o diferență de câteva zile, semnate şi întocmite unilateral de pârât, unde au fost specificate lucrările, materialele şi cheltuielile efectuate, calculate eronat cu scopul inducerii în eroare, deoarece din conținutul actelor calculele diferă. A menționat, că primul proces-verbal are valoarea de deviz 185569,79 lei, iar cel de-al doilea 172173,38 lei. Contractul nr.S/01-2012 din 23.02. 2012 este nenumit, complex şi include în sine elemente de mandat şi antrepriză. Mandatul se materializează în transmiterea sumei de 10000 euro pentru procurarea materialelor necesare, iar antrepriza prin livrarea şi montarea acestora la șantierul din str. A. Doga, mun.

Chişinău. A relevat, că pârâtul nu a respectat condițiile stipulate în contract și nu a executat conform art.572 Cod Civil obligațiile asumate în schimbul plății de 10000 euro, motiv din care a dispărut interesul față de finalitatea contractului litigios, lucrările fiind efectuate ulterior de alt antreprenor şi mandatar. Din aceste considerente, reclamantul s-a adresat în instanță cu prezenta acțiune în vederea rezilierii contractului nr.S/01-2012 din 23.02.2012 şi restituirea prestației în mărime de 10000 euro achitată în baza contractului menționat. La 19.07.2013, SRL „Salant-M” a depus cerere reconvențională împotriva lui Frătescu Natalia, solicitând încasarea datoriei de 38473,38 lei, obligarea recepționării construcțiilor şi elementelor metalice confecționate la șantierul său, semnarea procesului-verbal al lucrărilor executate, obligarea transportării pe cont propriu construcțiile şi elementele metalice ce-i aparțin de la șantierul din str. Uzinelor 249, mun.

Chişinău, încasarea prejudiciului material şi cheltuielilor de judecată în sumă de 1354,2 lei. În motivarea acţiunii reconvenționale a relevat că prin contractul de antrepriză nr.S/01-2012 din 23.02.2012 şi devizul local în sumă de 1450957 lei, Frătescu Natalia s-a obligat să achite prețul pentru confecționarea construcțiilor şi elementelor metalice, efectuarea altor lucrări pentru construcţia centrului comercial din str. A. Doga, mun. Chişinău. Valoarea de deviz a construcțiilor şi elementelor metalice confecționate constituie suma de 172173,38 lei, iar a celorlalte lucrări, inclusiv păstrarea şi paza construcțiilor şi elementelor metalice timp de 10 luni până la 31.01.2013 constituie suma de 20100 lei.

A menționat, că Frătescu Natalia a achitat anticipat suma de 10000 euro, echivalentul a 156800 lei şi la momentul actual datoria acesteia pentru lucrările efectuate şi serviciile prestate constituie 38473,38 lei. Lucrările au fost efectuate în condițiile şi termenii stabiliți, însă contrar art.957 şi 966 Cod Civil, a refuzat să recepționeze lucrările pe cont propriu de la șantierul la care au fost efectuate precum şi să plătească prețul convenit. În condițiile când Frătescu Natalia a solicitat rezilierea contractului de antrepriză, consideră este obligată să achite sumele pentru serviciile prestate şi lucrările efectuate. 2 Prin încheierea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 23.07.2013 acţiunea reconvențională a fost primită spre examinare concomitent cu acţiunea inițială depusă de Frătescu Natalia.

Prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 25.03.2014 acţiunea inițială a fost admisă, iar acțiunea reconvențională a fosta respinsă. S-a dispus rezilierea contractului nr.S/01-2012 din 23.02.2012 încheiat între părți, cu încasarea sumei de 10000 euro de la SRL „Salant-M” în beneficiul Nataliei Frătescu, la cursul ratei oficiale a BNM la data plății. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 23.10.2014, a fost admis apelul declarat de SRL „Salant-M”, fiind casată integral hotărârea primei instanțe din 25.03.2014 și adoptată o nouă hotărâre prin care acțiunea inițială a fost respinsă, iar cererea reconvențională a fost admisă. S-a dispus încasează de la Frătescu Natalia în beneficiul SRL „Salant-M” datoria de 38473,38 lei, cheltuielile de judecată 1354,20 lei şi suma 1015,65 lei.

A fost obligată Frătescu Natalia să recepționeze construcțiile şi elementele metalice confecționate conform contractului nr.S/01-2012 din 23.02.2012, cu semnarea proceselor verbale ale lucrărilor executate şi transportarea acestora pe cont propriu de pe teritoriul SRL „Salant-M”. Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel din 23.10.2014, Frătescu Natalia a declarat recurs prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea hotărârea primei instanțe din 25.03.2014. În motivarea recursului a invocat art.432 CPC și consideră că instanța de apel a încălcat esențial și a aplicat eronat normele de drept material ce guvernează prezentul raport juridic litigios, pronunțând o decizie neîntemeiată și ilegală, și anume că nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost aplicată o lege care nu trebuia să fie aplicată, și că a fost interpretată în mod eronat legea.

Recurentul a menționat că este greșită concluzia instanţei de apel precum că litigiosul contract este unul de antrepriză şi nu unul complex și nenumit, respectiv cu elemente ale contractelor de mandat şi antrepriză. Consideră, că instanţa de apel a interpretat eronat art.938 alin.(1) Cod Civil, prin aprecierea că furnizarea presupune procurarea şi acumularea de materiale. Totodată, referitor la locul executării obligației, recurentul consideră nefondată concluzia instanţei de apel precum că instanţă de fond urma să aplice art.573 lit.c) Cod Civil. Recurentul nu este de acord nici cu concluzia instanţei de apel precum că instanţa de fond greșit a constatat faptul încălcării termenului de executare a obligațiilor contractuale, în condițiile în care un atare termen nu a fost prevăzut.

În opinia recurentului, la pronunțarea deciziei contestate, instanţa de apel nu a ținut cont de art.11 Cod Civil, unde sunt prevăzute expres metodele de apărare a drepturilor civile, fiind satisfăcute cerințele din acţiunea reconvențională care nu pot fi raportate la respectivele metode de apărare reglementate de legiuitor.

Astfel, fiind admis capătul de cerere despre obligarea lui Frătescu Natalia să recepționeze construcțiile şi elementele metalice confecționate conform contractului litigios, cu semnarea proceselor-verbale a lucrărilor executate, transportarea acestora pe cont propriu de pe teritoriul SRL „Salant-M”, instanţa de apel a utilizat metode improprii de apărare a drepturilor civile şi prin urmare a condiționat violarea art.13 CEDO, dreptul la un remediu efectiv, potrivit căruia orice persoană ale cărei drepturi şi libertăți recunoscute de CțEDO au fost încălcate are dreptul de a se adresa efectiv 3 unei instanțe naționale, chiar şi atunci când încălcarea se datorează unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Prin urmare, recurentul consideră că instanţa de apel a admis un remediu neefectiv de protejare a drepturilor unei persoane, în speță SRL „Salant-M”, în defavoarea recurentului, prin mijloace neprevăzute de cadrul legal. Intimatul a menționat în referință că recursul este inadmisibil, deoarece argumentele invocate sunt declarative și nu au suport legal, respectiv nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 CPC și din aceste considerente a solicitat menținerea deciziei instanței de apel din 23.10.2014. Analizând legalitatea deciziei judecătorești atacate, în raport cu materialele dosarului, circumstanțele pricinii și normele de drept aplicabile prezentei cauze, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de admis ca întemeiat recursul declarat de către Frătescu Natalia, a casa decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art.445 alin.(1), lit.f) CPC, instanța de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe. În conformitate cu art.434 CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale. Prin prisma acestei norme instanța de recurs constată că cererea de recurs este depusă în termen legal, deoarece împotriva deciziei instanței de apel din 23.10.2014 a fost declarat recurs la 21.11.2014.

Problema de drept în prezenta acțiune este raportată la normele de drept material cu privire la locul executării obligației, libertatea contractului, furnizarea bunurilor de către antreprenor sau prestator, mandatul special şi mandatul general, prudența şi diligența mandatarului, obligația prezentării informațiilor şi a dării de seamă despre executarea mandatului, și obligația mandatarului de a preda către mandant rezultatele executării, aspecte reglementate în Codul Civil. Astfel, aprecierea temeiniciei și legalității hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare, revine instanței de recurs din prisma problemelor de drept identificate și normelor ce guvernează prezentul raport juridic litigios, după cum urmează.

În corespundere cu dispozițiile art.573 Cod Civil „Dacă locul executării nu este determinat sau nu rezultă din natura obligaţiei, executarea urmează a fi efectuată: a) la domiciliul sau sediul creditorului la momentul naşterii obligaţiei – în cazul obligaţiei pecuniare; b) la locul aflării bunului în momentul naşterii obligaţiei – în cazul obligaţiilor de predare a unui bun individual determinat; c) la locul unde debitorul îşi desfăşoară activitatea legată de obligaţie, iar în lipsa acestuia, la locul unde debitorul îşi are domiciliul sau sediul – în cazul unor alte obligaţii”. Potrivit art.667 Cod Civil „(1) Părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor.

Dacă, în scopul protecţiei intereselor prioritare ale societăţii sau ale unui individ, efectele unui contract depind de încuviinţarea autorităţilor statului, limitările şi condiţionările trebuie reglementate prin lege. (2) Obligarea la încheierea unui contract este interzisă, cu excepţia cazurilor cînd obligaţia de a contracta este prevăzută de prezentul cod, de lege sau dacă reiese dintr-o obligaţie asumată benevol. 4 (3) Părţile pot încheia contracte care nu sînt prevăzute de lege (contracte nenumite), precum şi contracte care conţin elemente ale diferitelor contracte prevăzute de lege (contracte complexe)”. Conform art.938 Cod Civil „(1) Antreprenorul sau prestatorul este obligat să furnizeze toate bunurile necesare executării contractului dacă nu a fost stipulat altfel.

(2) Bunurile trebuie să fie de o calitate bună pentru efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. Antreprenorul sau prestatorul datorează pentru bunuri aceleaşi garanţii pe care le datorează vînzătorul. (3) Este contract de vînzare-cumpărare, nu contract de antrepriză sau de prestare a serviciilor, în cazul în care lucrările sau prestaţiile nu sînt decît un accesoriu în raport cu bunurile furnizate”. În conformitate cu art.1032 Cod Civil „(1) Mandatul poate fi special pentru o operaţie juridică sau pentru anumite operaţii determinate (pentru o afacere sau pentru anumite afaceri) ori general (pentru toate afacerile mandantului). (2) Mandatul formulat în termeni generali nu conferă decît împuternicirea de a încheia acte de administrare şi conservare.

Împuternicirea de a încheia alte acte urmează a fi formulată numai printr-o clauză expresă, cu excepţia mandatului autentificat notarial şi dat în avans pentru incapacitatea mandantului”. Potrivit art.1035 Cod Civil „Mandatarul este obligat să acţioneze în interesul mandantului cu prudenţă şi diligenţă şi să evite apariţia conflictelor între interesele sale personale şi interesele mandantului”. Conform art.1041 Cod Civil „(1) Mandatarul este obligat să transmită mandantului toate informaţiile necesare, să dea lămuririle cerute de mandant asupra executării mandatului, iar la executarea acestuia, să-l informeze neîntîrziat şi să prezinte darea de seamă. (2) Convenţia în al cărei temei obligaţiile mandatarului prevăzute la alin.(1) sînt, pentru viitor, excluse sau limitate se face în scris”.

Potrivit art.1043 Cod Civil „Mandatarul este obligat să remită mandantului tot ceea ce a primit pentru executarea mandatului şi nu a utilizat în acest scop, precum şi tot ceea ce a dobîndit în executarea obligaţiilor sale contractuale”. Fiind investită cu judecarea cauzei, având ca obiect rezilierea contractului și restituirea sumei, pe de o parte, și încasarea datoriei și obligarea recepționării lucrărilor executate, pe de altă parte, instanţa de fond a ajuns la concluzia admiterii acțiunii inițiale și respingerii acțiunii reconvenționale, iar instanţa de apel a ajuns la concluzia admiterii acțiunii reconvenționale și respingerii acțiunii inițiale, casând hotărârea primei instanțe și pronunțând o nouă hotărâre în acest sens.

Reieșind din natura juridică a problemelor și normelor de drept aplicabile pricinii, reiterate de instanța de recurs, raportate la circumstanțele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că decizia instanței de apel din 23.10.2014 este neîntemeiată și ilegală, iar hotărârea primei instanțe din 25.03.2014 privind admiterea acțiunii inițiale și respingerii acțiunii reconvenționale corespunde normelor de drept aplicabile pricinii.

Instanța de recurs a ajuns la această concluzie, urmare încălcării și aplicării eronate a normelor de drept material de instanța de apel, și anume în situația când a apreciat eronat precum că furnizarea presupune procurarea şi acumularea de materiale, deoarece sensul etimologic al termenului a furniza, conținut în art.938 alin.(1) Cod Civil, la care s-a referit instanţa de apel, nu presupune procurarea sau acumularea materialelor, dar livrarea materialelor necesare executării lucrării. 5 Un alt temei de casare a deciziei rezultă din aprecierea eronată a instanței de apel privind locul executării obligației, prin care a ajuns la concluzia neîntemeiată că prima instanţă urma să aplice art.573 lit.c) Cod Civil.

Or, în contextul când în contractul litigios nu a fost stipulat cine are obligația de a furniza bunurile, iar furnizarea în contractul de antrepriză echivalează cu livrarea, rezultă că antreprenorul sau prestatorul este obligat să furnizeze toate bunurile necesare executării contractului, obligația livrării revenind, în speță, antreprenorului SRL „Salant-M”, fiind aplicabile dispozițiile art.938Cod Civil. Instanța de recurs consideră neîntemeiată și concluzia instanței de apel precum că prima instanță a constatat greșit faptul încălcării termenului de executare a obligațiilor contractuale, în condițiile în care un atare termen nu a fost prevăzut.

Totodată, materialele dosarului atestă că începând cu data încheierii contractului, adică 23.02.2012 şi până la expedierea somației în adresa intimatului de către Frătescu Natalia şi respectiv de intimat către recurent, adică la 11.02.2013 şi la 13.02.2013, antreprenorul/mandatar SRL „Salant-M” nu a executat obligația de confecționare, furnizare (livrare) şi montare a construcțiilor metalice la șantierul din str. A. Doga, mun. Chişinău, deși de la data semnării contractului, transmiterii şi primirii sumei de 10000 euro a trecut aproximativ un an.

Astfel, instanța de recurs consideră întemeiate concluziile primei instanțe, prin care corect a constatat că începând cu data încheierii contractului, adică 23.02.2012 şi până la expedierea reclamației de către Frătescu Natalia, pârâtului SRL „Salant-M” nu a executat obligația de confecționare, livrare şi montare a construcțiilor metalice la șantierul nominalizat, deși trecuse aproape un an de la data semnării contractului și primirii de către pârât a sumei de 10000 euro. Aceste circumstanțe au condus la pierderea interesului din partea reclamantului Frătescu Natalia la executarea contractului litigios, determinând-o să încheie contracte cu alte societăți în vederea executării lucrărilor de construcție şi dării în exploatare a bunul imobil în termenul stabilit în autorizația de construcție (f.d.

59-62;76-93; 111-174). Or, în conformitate cu art.602 alin.(1) și (2) Cod Civil, în cazul în care nu execută obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor pentru prejudiciul cauzat, dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-i este imputabilă, iar neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Referitor la contractul litigios, instanţa de fond corect a ajuns la concluzia că este complex, adică cuprinde elementele contractului de antrepriză şi elemente contractului de mandat, deoarece obiectul acestuia presupune efectuarea de către SRL „Salant-M” pentru Frătescu Natalia a lucrărilor pregătitoare, precum şi reprezentarea ultimei la încheierea de acte juridice în vederea procurării materialelor necesare pentru construcţia gardului centrului comercial din str. A. Doga, mun.

Chişinău, şi a părților componente din metal pentru confecționarea construcțiilor metalice. Or, conform art. 667 alin.(3) Cod Civil, părțile pot încheia contracte care nu sunt prevăzute de lege (contracte nenumite), precum şi contracte care conțin elemente ale diferitelor contracte prevăzute de lege (contracte complexe). Cu alte cuvinte, în speță, contractul nr.S/01-2012 este unul complex și nenumit. Totodată, examinând contractul litigios, instanţa de fond corect a calificat raporturile juridice între părțile prezentei cauze, constatând că între Frătescu Natalia şi SRL „Salant-M”, referitor la procurarea materialelor, s-a stabilit un raport de mandat special conform art.1032 Cod Civil, deoarece SRL „Salant-M”, numai în 6 calitate de mandatar şi nu în calitate de antreprenor, urma să execute anumite acte juridice determinate în vederea procurării de bunuri, în numele şi pe contul reclamantului în calitatea sa de mandant.

Astfel, instanţa de fond corect a reținut că potrivit art.1035 Cod Civil, mandatarul este obligat să acționeze în interesul mandantului cu prudență şi diligentă şi să evite apariția conflictelor între interesele sale personale şi interesele mandantului, iar potrivit art.1041 Cod Civil, mandatarul este obligat să transmită mandantului toate informațiile necesare, să dea lămuririle cerute de mandant asupra executării mandatului, iar la executarea acestuia, să-l informeze neîntârziat şi să prezinte darea de seamă. Or, în pofida faptului că reclamantul a solicitat de mai multe ori bonurile de plată şi facturile de la pârât, aceasta a refuzat să le prezinte, deși legea obligă mandatarul să comunice mandantului la cerere toate informațiile despre mersul executării contractului, să dea lămuririle necesare şi în final să prezinte darea de seamă asupra tuturor acțiunilor de reprezentare.

Toate mărfurile obținute, bonurile de plată şi alte documente, care atestă apariția obligațiilor în rezultatul acțiunilor mandatarului urmează să fie puse la dispoziţia mandantului. Totodată, prin prisma art.938 și 1043 Cod Civil, reiterate de instanța de recurs, referitor la circumstanțele cauzei privind refuzul predării bunurilor ce au fost procurate în baza contractului litigios și obligarea recepționării şi transportării din contul reclamantului a construcțiilor şi elementelor metalice confecționate la șantierul antreprenorului, instanţa de fond corect a ajuns la concluzia că reprezintă în sine neglijarea nu doar a normelor cu privire la mandat, ci şi a celor cu privire la antrepriză, stipulate în Codul Civil.

Or, ținând cont de prevederile art.938 alin.(1) Cod Civil, deoarece în contractul litigios nu a fost stipulat cui revine obligația furnizării bunurilor, în virtutea normei legale indicate, obligația livrării aparține antreprenorului-mandatar, respectiv SRL „Salant-M”, în speță. Referitor la natura juridică complexă a contractului litigios, instanța de recurs consideră că prima instanţă just a ajuns la concluzia aplicării art.963 Cod Civil, care reglementează posibilitatea rezilierii de către client a contractului în conformitate cu art.709 Cod Civil. La fel instanţa de fond corect a ținut cont de argumentul reclamantului privind pierderea interesului față de prestația pârâtului. Acest fapt rezultă şi din executarea de sine stătătoare a lucrărilor ce trebuiau să fie îndeplinite, deoarece autorizația de construcţie nr.229 din 17.05.2012, eliberată de Primăria mun.

Chişinău expira la 28.05.2013. În același timp, reclamantul a obținut personal actul din 12.10.2012 de stabilire a limitelor hotarelor lotului de pământ de pe str. A. Doga,precum şi buletinul de verificare metrologică nr. F-3035, deși acestea erau puse în obligația pârâtului. Totodată, prima instanţă corect a reținut că este esențială orice neexecutare a debitorului care a împiedicat creditorul să obțină rezultatul la care a sperat în momentul încheierii contractului şi, deoarece pârâtul, în speță, a refuzat predarea materialelor reclamantului, aceasta a fost nevoit de sine stătător să înceapă a le procura, contractând alți agenți economici, pierzând interesul față de executarea contractului nr.S/01-2012 din 23.02.2012.

Or, conform art.747 Cod Civil, rezilierea operează numai pentru viitor, putând fi reziliate contractele cu executare succesivă, iar la reziliere, art.art: 734,735,737,741- 746 se aplică în modul corespunzător. Potrivit art.735 Cod Civil, o parte poate rezilia 7 contractul dacă există o neexecutare esențială din partea celeilalte părţi. Pentru determinarea neexecutării esențiale, în special se iau în considerație următoarele circumstanțe: a) neexecutarea privează substanțial creditorul de ceea ce acesta se aștepta de la executarea contractului, cu excepția cazului când debitorul demonstrează că nu a prevăzut şi nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul scontat. Alt temei al rezilierii, just invocat de prima instanţă este cel prevăzut la art.735 alin.(2) lit.c) Cod Civil.

Astfel, la aprecierea acestui temei instanţa corect a ținut cont de faptul că drepturile şi obligațiile părților contractante trebuie exercitate cu bună credință, fapt care nu a fost respectat de pârât, în speță SRL „Salant-M”. Totodată, conform art.738 alin.(1) Cod Civil, în cazul exercitării dreptului de rezoluțiune, contractul încetează şi pârțile sunt eliberate de obligația de a presta, trebuind să restituie prestațiile executate şi veniturile realizate. Or, materialele cauzei atestă neechivoc că reclamantul Frătescu Natalia şi-a exercitat dreptul de reziliere a contractului pe motiv că pârâtul SRL „Salant-M” a refuzat să execute obligațiile contractuale.

Reieșind din cele constatate, instanţa de fond just a stabilit că reclamantul Frătescu Natalia a fost îndreptățit să solicite rezilierea contractului nr. S/01-2012 din 23.02.2012 și restituirea sumei de 10000 euro achitați pentru lucrările şi serviciile care nu au fost prestate-efectuate de către pârâtul SRL „Salant-M”, a cărui acțiune reconvențională este neîntemeiată. Ținând cont de materialele dosarului, raportate la cadrul normativ reiterat, instanța de recurs consideră că la examinarea prezentei cauze prima instanță a dat aprecierea corespunzătoare circumstanțelor cauzei, pronunțând o hotărâre judecătorească întemeiată și legală.

În acest context, instanța de recurs ajunge la concluzia că prezentul recurs se conformează prevederilor art.432 CPC și normelor de drept material aplicabile pricinii, reiterate de instanța de recurs, și urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel din 23.10.2014 urmează a fi casată, deoarece a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor ce guvernează prezentul raport juridic litigios. Având în vedere că circumstanțele pricinii au fost stabilite de instanțele judecătorești inferioare, că nu este necesară verificarea unor dovezi suplimentare, iar decizia instanței de apel a fost emisă cu încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept aplicabile pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanței de apel și a menține hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art.art. 444, 445 alin.(1), lit.f), 445 alin.(3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Frătescu Natalia. Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 23 octombrie 2014 și se menține hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 25 martie 2014, prin care acțiunea inițială a fost admisă, iar acțiunea reconvențională a fost respinsă, în cauza civilă la acțiunea înaintată de către Frătescu Natalia împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Salant-M” privind rezilierea contractului și restituirea sumei, și acțiunea reconvențională înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Salant-M” 8 împotriva lui Frătescu Natalia privind încasarea datoriei și obligarea recepționării lucrărilor executate, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Valentina Clevadî Iurie Bejenaru Oleg Sternioală 9