2rac-99/15 — Constatarea nulității contractului de preluare a datoriei și actul de cesiune, încasarea datoriei și dobinzii de intirziere

dosarul nr.2rac-99/2015 prima instanţă: G. Moscalciuc instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrcă, S. Arnaut ÎNCHEIERE 11 martie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată ”Tărățean- Plus” (în lichidare), adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu răspundere limitată ”Tărățean-Plus” (în lichidare) împotriva Societății cu răspundere limitată ”Ofertant Grup”, Societatea cu răspundere limitată ”Moiseenco Grup”, intervenient accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chișinău privind constatarea nulității contractului de preluare a datoriei și a actului de cesiune, încasarea datoriei, a dobînzii de întîrziere și a cheltuielilor de judecată împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată ”Tărățean-Plus”, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.Chișinău din 18 februarie 2014. c o n s t a t ă Reclamantul Societatea cu răspundere limitată "Tărăţean Plus" (în lichidare) s-a adresat la 30 noiembrie 2012, cu o cerere de chemare în judecată către Societatea cu răspundere limitată "Ofertant Grup" cu privire la încasarea datoriei restante în mărime de 56 000 lei şi a dobânzii de întârziere aferente.

Ulterior, prin cererea din 30 ianuarie 2013, reclamantul a concretizat cerinţele solicitând încasarea din contul Societății cu răspundere limitată “Ofertant Grup”, a datoriei restante în mărime de 56000 lei şi a dobânzii de întârziere de 37 040, 06 lei, iar în total suma de 93 040, 06 lei (f.d.45 vol.I). În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la data de 05 iunie 2012 Judecătoria Comercială de Circumscripţie prin hotărârea nr.2e-686/2012 a intentat proces de lichidare faţă de Societatea cu răspundere limitată "Tărăţean Plus", fiind transmisă gestionarea societăţii, lichidatorului Ciobanu Dorin.

În urma restabilirii evidenţei contabile şi inventarierii masei debitoare s-a constatat că pe perioada lunilor septembrie- decembrie 2008, între reclamant şi pârât au fost stabilite relaţii contractuale, în rezultatul 1 cărora Societatea cu răspundere limitată "Ofertant Grup" a acumulat faţă de Societatea cu răspundere limitată "Tărăţean Plus” (în lichidare) o datorie în mărime totală de 56 000 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale şi dispoziţiile de plată reflectate în actul de verificare. Luând în consideraţie neexecutarea în termen a obligaţiei de achitare a datoriei restante şi folosirea ilegală de către pârât a mijloacelor băneşti ce aparţineau reclamantului, consideră întemeiată pretenţia de achitare a dobânzii în mărimea stabilită de art. 619 a Codului Civil al RM.

La 05 noiembrie 2012 Agenţia pentru colectare a datoriilor "Collector Tranz" Societatea cu răspundere limitată acţionând în interesele reclamantului, conform contractului de asistenţă juridică nr.01 (CT-TP) 12 a expediat în adresa pârâtului somaţia nr.2e-686/2012 cu cerinţa să efectueze transferul datoriei restante pe contul de acumulare gestionat de lichidator, însă pârâtul nu a executat cerinţele şi nu a prezentat reclamantului nici o propunere rezonabilă de tranşare paşnică a conflictului. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 martie 2013, acţiunea înaintată de Societatea cu răspundere limitată „Tărăţean Plus" (în lichidare) a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la Societatea cu răspundere limitată „Ofertant Grup" a datoriei în sumă de 56 000,00 lei şi dobânda de întârziere în sumă de 37 040,06 lei (f.d.64,70-71 vol.I).

La 20 septembrie 2013 Societatea cu răspundere limitată „Ofertant Grup" a depus cerere de revizuire a hotărârii (f.d.74-75 vol. I), care prin încheierea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău emisă la 25 septembrie 2013 a fost admisă, fiind dispusă casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 13 martie 2013 şi reexaminarea cauzei (f.d.111-113 vol. I). În cadrul soluționării cauzei, la data de 29 octombrie 2013 reprezentantul Societății cu răspundere limitată „Tărăţean Plus" (în lichidare) a înaintat o cerere de concretizare și completare a pretențiilor, prin care a acționat în judecată în calitate de copîrît alături de Societatea cu răspundere limitată „Ofertant Plus" - Societatea cu răspundere limitată „Moiseenco Grup", precum și atragerea în calitate de intervenient accesoriu Inspectoratul fiscal de Stat mun.

Chișinău, Direcția control Fiscal, solicitînd să fie constatat nul Contractul de preluare a datoriei nr. 21-02 din 21 noiembrie 2008 și Actul de cesiune nr. 21-02 din 21 noiembrie 2008 cu reîntoarcerea părților la poziția inițială; încasarea de la Societatea cu răspundere limitată „Ofertant Grup" a datoriei în sumă de 56 000,00 lei şi dobânda de întârziere în sumă de 37 040,06 lei, iar în total suma de 93 040,06 lei (f.d.120-124 vol.I). În motivarea cererii concretizate a indicat, că potrivit Contractului de preluare a datoriei și Actului de cesiune nr.21-02 din 21 noiembrie 2008 reiese că, Societatea cu răspundere limitată ”Ofertant Grup” a preluat datoria Societății cu răspundere limitată ”Tărățean Plus” (în lichidare) față de Societatea cu răspundere limitată ”Moiseenco Grup”.

Potrivit pct. 2.1. al contractului respectiv, Societatea cu răspundere limitată ”Tărățean Plus” (în lichidare) s-a obligat să transmită față de Societatea cu răspundere limitată ”Ofertant Grup” documentele care confirmă drepturile de creanță al Societății cu răspundere limitată ”Moiseenco Grup” față de Societatea cu răspundere limitată ”Tărățean Plus” (în lichidare). 2 Prin urmare, Societatea cu răspundere limitată ”Ofertant Grup” a omis să prezinte instanței de judecată astfel de documente din motiv că astfel de acte nu există în realitate. Cu alte cuvinte, între Societatea cu răspundere limitată ”Tărățean Plus” (în lichidare) și Societatea cu răspundere limitată ”Moiseenco Grup” pe întreaga perioadă de activitate nu au existat relații contractuale, în urma cărora putea să apară careva datorie în mărime de 56 000 lei, care ulterior a fost preluat de pîrît.

Acest fapt se confirmă prin registrul livrărilor și procurărilor din baza de date al serviciului fiscal efectuate de Societatea cu răspundere limitată „Moiseenco Grup" pe întreaga activitate. Mai mult ca atît, potrivit dispoziției de plată nr. 60 din 14 noiembrie 2008, suma de 56 000 lei transferată de către Societatea cu răspundere limitată „Ofertant Grup" pe contul Societății cu răspundere limitată „Moiseenco Grup" are ca destinație de plată conform contractului nr. 005 din 27 octombrie 2008 plata pentru lucrările de construcție.

Prin urmare, dispoziția de plată dovedește că pîrîtul Societatea cu răspundere limitată „Ofertant Grup" a achitat suma de 56 000 lei pe contul Societății cu răspundere limitată „Moiseenco Grup" nu în temeiul Contractului de preluare a datoriei nr. 21-02 din 21 noiembrie 2008, dar în temeiul altui contract nr.005 din 27 octombrie 2008 pentru lucrări de construcție, fapt ce demonstrează incontestabil că datoria față de Societatea cu răspundere limitată „Tărățean Plus" (în lichidare) nu a fost stinsă pînă în prezent.

Totodată, menționează că prin invocarea Contractului de preluare a datoriei și a Actului de cesiune nr. 21-02 din 21 noiembrie 2008 de către pîrîtul Societatea cu răspundere limitată „Ofertant Grup" se încearcă a se acoperi neexecutarea obligațiilor sale de plată față de Societatea cu răspundere limitată „Tărățean Plus" (în lichidare) și a induce instanța în eroare, deoarece reieșind din faptul că Societatea cu răspundere limitată „Ofertant Grup" a efectuat transferul sumei de 56 000 lei prin dispoziția de plată nr. 60 din 14 noiembrie 2008 față de Societatea cu răspundere limitată „Moiseenco Grup", aceasta a executat o obligație care la momentul executării nu a existat de drept.

Avînd în vedere circumstanțele expuse, solicită reclamantul să fie constatat nul Contractul de preluare a datoriei nr.21-02 din 21 noiembrie 2008 și Actul de cesiune nr.21-02 din 21 noiembrie 2008 cu reîntoarcerea părților la poziția inițială; încasarea de la Societatea cu răspundere limitată „Ofertant Grup" a datoriei în sumă de 56 000,00 lei şi dobânda de întârziere în sumă de 37 040,06 lei, iar în total suma de 93 040,06 lei. La data de 02 decembrie 2013 Societatea cu răspundere limitată „Moiseenco Grup" a depus o cerere de recunoaștere a acțiunii, solicitînd admiterea acesteia în sensul formulat de reclamant (f.d.131-132 vol.I) Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 18 februarie 2014, cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, s-a constatat nulitatea absolută a Contractului de preluare a datoriei nr. 21-02 din 21 noiembrie 2008 și Actul de cesiune nr.21-02 din 21 noiembrie 2008 cu reîntoarcerea părților la poziția inițială, s-a încasat de la Societatea cu răspundere limitată “Moiseenco Grup” în beneficiul Societății cu răspundere limitată "Tărăţean Plus" (în lichidare) a datoriei în sumă de 56 000 lei şi dobânda de întârziere de 37 040,06 lei. S-a încasat de la Societatea cu răspundere limitată “Moiseenco Grup” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2791,20 lei (f.d.193, 213-219 vol. I). 3 Împotriva hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 18 februarie 2014, Societatea cu răspundere limitată "Tărăţean Plus" (în lichidare) a depus cerere de apel, solicitând admiterea apelului, casarea parţială a hotărârii contestate în partea încasării sumelor de la Societatea cu răspundere limitată “Moiseenco Grup” şi emiterea unei noi hotărâri prin care sumele respective să fie încasate de la Societatea cu răspundere limitată “Ofertant Grup”. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată "Tărăţean Plus" (în lichidare), fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 18 februarie 2014 (f.d.55, 57-61 vol. II).

La adoptarea soluției instanța de apel a concluzionat, că ”se respinge ca neîntemeiat argumentul apelantului, privitor la faptul că instanța a dispus încasarea datoriei din contul Societății cu răspundere limitată ”Moiseenco Grup”, fapt care nu a fost solicitat, or este de competența instanței judecătorești să determine circumstanțele care au importanță pentru soluționarea corectă a cauzei și caracterul raportului juridic dintre părți și Societatea cu răspundere limitată ”Moiseenco Grup”, fiind indicat ca copîrît în cererea de chemare în judecată, instanța de judecată corect a admis din contul ultimului datoria constatată.” La 13 ianuarie 2015 Societatea cu răspundere limitată "Tărăţean Plus" (în lichidare) a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2014, solicitând casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond în partea dispunerii și menținerii încasării datoriei în mărime de 56000 lei și dobînzii de întîrziere aferente în mărime de 37 040,06 lei de la intimatul Societatea cu răspundere limitată "Moiseenco Grup", pronunțînd o decizie nouă prin care sumele dispuse să fie încasate de la Societatea cu răspundere limitată “Ofertant Grup”.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, concluziile expuse de instanța de apel și instanța de fond sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată.

A invocat că, avînd în vedere prevederile art. 219 Cod Civil și reieșind din faptul că potrivit Contractului de preluare a datoriei nr. 21-02 din 21 noiembrie 2008 și Actul de cesiune nr.21-02 din 21 noiembrie 2008 în conformitate cu care recurentul a cesionat, iar Societatea cu răspundere limitată ”Ofertant Grup” a preluat datoria în mărime de 56 000 lei față de creditorul Societatea cu răspundere limitată "Moiseenco Grup", odată cu constatarea nulității acestui contract de către instanța de judecată și reieșind din pozițiile părților din contract și a principiului retroactivității, Societatea cu răspundere limitată ”Ofertant Grup” redevine debitor față de recurent cu suma datoriei în mărime de 56 000 lei, iar Societatea cu răspundere limitată ”Tărățean Plus” (în lichidare) debitor față de Societatea cu răspundere limitată ” Moiseenco Grup” cu aceeași sumă.

În aceste condiții este evident că s-a comis o eroare de drept, astfel că instanța de fond odată cu constatarea nulității actelor și readucerea părților la poziția inițială, urma să încaseze datoria în mărime de 56 000 lei din contul Societății cu răspundere limitată ”Ofertant Grup” și nici întru-un caz din contul Societății cu răspundere limitată ”Moiseenco Grup”, motive pentru care apreciază ca fiind eronate în această parte atît soluția instanței de fond, cît și a instanței de apel. 4 La data de 03 martie 2015 intimatul Societatea cu răspundere limitată ”Ofertant Grup” a depus referință la cererea de recurs declarată, pledînd pentru declararea acestuia ca inadmisibil. La data de 06 martie 2015 intimatul Societatea cu răspundere limitată ”Moiseenco grup” a depus referință, solicitînd admiterea recursului în sensul declarat de recurent.

A menționat, că soluția instanței de fond, menținută prin decizia instanței de apel, în partea dispunerii încasării datoriei în mărime de 56 000 lei de la Societatea cu răspundere limitată ”Moiseenco Grup” vine în contradicție cu art. 240 alin. (3) al Codului de procedură civilă, care prevede că instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de către reclamant. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform scrisorii de înștiințare anexată la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 12 noiembrie 2014 a fost expediată în adresa participanților la 29 decembrie 2014 (f.d.65), astfel recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la 5 fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Societatea cu răspundere limitată ”Tărățean Plus” (în lichidare) poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Societatea cu răspundere limitată ”Tărățean Plus” (în lichidare) în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată ”Tărățean Plus” (în lichidare) se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul: Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Dumitru Mardari 6