2rac-59/15 — Constatarea nulităţii contractului de cesiune a creanţei

Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău Dosarul nr. 2rac-59/15 Judecător: I. Mînăscurtă Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Bulgac, M. Guzun, L. Popova Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Maria Ghervas, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd recursul declarat de către SRL „Tărăţean Plus”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Tărăţean Plus” împotriva SRL „Ucfesciv Grup”, Kotik Vladimir, Cotic Iurie, intervenientul accesoriu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, privind constatarea nulităţii contractului de cesiune a creanţei şi a chitanţei la dispoziţia de încasare, încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, CONSTATĂ : La data de 29.11.2012, reclamantul SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare, s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva SRL “Ucfesciv Grup”, Kotik Vladimir, Cotic Iurie, intervenient accesoriu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, solicitînd constatarea nulităţii contractului de cesiune a creanţei nr. 04/3 din 04.12.2008 şi a chitanţei la dispoziţia de încasare nr. 448 din 04.12.2008, încheiat între Cotic Mihail şi SRL „Ucfesciv Grup” , încasarea datoriei de 1 648 370 lei şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 1 090 900 lei.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat, că, prin hotărârea Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie din 05.06.2012, s-a dispus intentarea procesului de lichidare faţă de SRL „Tărăţean-Plus”, gestionarea societăţii fiind transmisă lichidatorului Ciobanu Dorin. În urma restabilirii evidenţei contabile şi inventarierii masei debitoare, s-a constat, că, pe perioada lunii octombrie a anului 2008, între firma reclamantă şi cea pîrîtă au fost stabilite relaţii contractuale, în rezultatul cărora SRL „Ucfesciv Grup” a acumulat faţă de SRL „Tărăţean Plus” o datorie în mărime de 1 648 370 lei, fapt confirmat prin factura fiscală SX 6848695 din 26.10.2008 reflectată în registrul livrărilor şi procurărilor.

Pârâtul ignorează condiţiile legale şi nu-şi exercită obligaţiile corespunzătoare cu bună-credinţă şi în modul stabilit. Menţionează reclamantul că, la 05.11.2012, agenţia pentru colectarea datoriilor SRL „Collector Tranz”, acţionînd în interesele reclamantului, conform contractului de 1 asistenţă juridică, a expediat în adresa pârâtului o somaţie cu cerinţa să efectueze transferul datoriei restante pe contul de acumulare gestionat de lichidator, însă pârâtul nu a executat cerinţele reclamantului şi nu a prezentat nici o propunere rezonabilă de tranşare a conflictului pe cale amiabilă, fapt ce l-a determinat pe reclamant să se adreseze în judecată cu cererea respectivă.

Pe parcursul examinării pricinii, la 12.09.2013, reclamantul a depus o cerere de completare şi concretizare a pretenţiilor, solicitînd constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune nr. 04/3 din 04.12.2012 şi a chitanţei din 04.12.2012, cu reîntoarcerea părţilor la poziţia iniţială, încasarea de la SRL „Ucfesciv Grup” în beneficiul SRL „Tărăţean Plus” a datoriei în sumă de 1 648 370 lei şi a dobînzii de întîrziere de 1 090 900 lei. În motivarea cererii respective, reclamantul a invocat, că contractul de cesiune nr. 04/3 din 04.12.2012 nu a fost semnat de către administratorul SRL „Tărăţean Plus” - Tatiana Cimpoi, ci de o altă persoană neîmputernicită.

Administratorul societăţii nu a semnat nici un contract, nici o factură fiscală din numele societăţii dizolvate şi nu a reprezentat în realitate societatea în relaţiile cu alţi agenţi economici, inclusiv în relaţiile cu pîrîtul, iar persoanele necunoscute care au semnat documentele din numele societăţii şi care se află actualmente în urmărire penală, nu au avut careva împuterniciri în acest sens. Prin urmare, actele juridice contestate sunt lovite de nulitate în temeiul art. 220 alin. 1) şi alin. 2), ca fiind încheiate contrar normelor imperative care stabilesc capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice, cît şi contrar ordinii publice şi a bunelor moravuri.

Menţionează reclamantul că, încheierea contractului de cesiune potrivit căruia în calitate de debitor al SRL „Tărăţean Plus” apare M. Cotic, efectuînd la 04.12.2008 pretinsa plată în numerar a mijloacelor băneşti în contul stingerii datoriei, achitarea respectivă fiind confirmată prin chitanţa din 04.12.2008, are ca scop doar acoperirea documentară a pretinsei achitări efectuate. Mai mult, pîrîtul nu a prezentat careva documente confirmative, iar, din contractul de cesiune nr. 04/3 din 04.12.2008 şi actul de predare-primire la respectivul contract, potrivit căruia, în mod normal, urmau să fie transmise cesionarului actele şi informaţiile aferente creanţei, necesare realizării ei, nu rezultă modul de formare a datoriei apărute, fapt ce induce la concluzia fictivităţii tranzacţiei respective.

A mai menţionat reclamantul, că, prezintă dubii însăşi încheierea contractului de cesiune, doar cu excepţia admiterii faptului acoperirii fictive a achitării efectuate şi nereflectarea în rulajul din conturile întreprinderii a mijloacelor băneşti parvenite în scopul tăinuirii obiectelor impozabile şi comiterii fiscale. Relevă reclamantul că, potrivit extraselor rulajelor din conturile bancare deschise la BC „Unibank” SA, la contul bancar al SRL „Tărăţean Plus” nu au parvenit careva mijloace băneşti nici prin transfer, nici prin introducerea lor în contabilitatea întreprinderii (în casă) în sensul achitării datoriei formate ca urmare a livrării mărfii, faptul dat fiind recunoscut şi de pîrît în plîngerea adresată Procuraturii Ciocana, mun.

Chişinău la 19.02.2013, ceea ce demonstrează, că, în realitate nu a avut loc o executare a obligaţiilor de plată a datoriei în mărime de 1 648 370 lei, atît de către SRL „Ucfesciv Grup”, cît şi debitorul M. Cotic, în baza contractului de cesiune. Prin urmare, SRL „Tărăţean Plus” nu a primit în realitate de la SRL „Ucfesciv Grup” careva mijloace băneşti, iar datele din contractul de cesiune nr. 04/3 din 04.12.2008 şi chitanţa din 04.12.2008 sunt eronate, din care motiv restituirea acestor mijloace băneşti este nejustificată. Ţinînd cont de faptul, că între părţi a fost încheiat Contractul 2 de cesiune a creanţei în temeiul căruia în calitate de debitor al SRL „Tărăţean Plus” a apărut defunctul Cotic Mihail, moştenitori căruia sunt Kotik Vladimir şi Cotic Iurie, iar o executare efectivă a obligaţiilor de stingere a datoriei în mărime de 1648370 lei faţă de SRL „Tărăţean Plus” nu a fost efectuată, această datorie trebuie să fie achitată.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 18 aprilie 2014 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată şi tardivă. Împotriva hotărîrii instanţei de fond, la data de 23 mai 2014, a depus apel SRL „Tărăţean Plus”, solicitînd casarea hotărîrii contestate şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii integral. La 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Chişinău a respins apelul declarat de SRL „Tărăţean Plus” şi a menţinut hotărîrea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 18 aprilie 2014. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 20 decembrie 2014, SRL „Tărăţean Plus” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Ciocana, mun.Chişinău din 18 aprilie 2014, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată să fie admisă integral. În motivarea cererii de recurs, recurentul a indicat că la examinarea pricinii, instanţa de apeI a apreciat arbitrar probele administrate la dosar, ceea ce a dus la neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, iar în consecinţă şi la soluţionarea greşită a pricinii.

La 28.01.2015, SRL „Ucfesciv Grup” depus referinţă prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către SRL „Tărăţean Plus” ca fiind inadmisibil. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursul înaintat de SRL „Tărăţean Plus” a fost considerat admisibil şi transmis spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursul declarat împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide că recursul declarat urmează să fie admis, pornind de la următoarele. Conform art. 445 alin (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să-l admită şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit consideră că instanţa de apel a judecat apelul cu aplicarea eronată a normelor de drept material, situaţie ce impune rejudecarea cauzei, or, eroarea respectivă nu poate fi înlăturată de instanţa de recurs. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată că, reclamantul SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare, s-a adresat în instanţa de judecată cu cerere împotriva SRL “Ucfesciv Grup”, Kotik Vladimir şi Cotic Iurie, intervenient accesoriu 3 Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, solicitînd constatarea nulităţii contractului de cesiune a creanţei nr. 04/3 din 04.12.2008 şi a chitanţei la dispoziţia de încasare nr. 448 din 04.12.2008, încheiat între Cotic Mihail şi SRL „Ucfesciv Grup” , încasarea datoriei de 1 648 370 lei şi a dobînzii de întîrziere în mărime de 1 090 900 lei.

Instanţa de fond a respins acţiunea ca neîntemeiată şi tardivă, soluţie menţinută şi de instanţa de apel, care a respins apelul declarat de SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră ilegală decizia instanţei de apel, deoarece provine din interpretarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material. Astfel, reţine Colegiul că, potrivit depoziţiilor date în cadrul procesului penal de către fostul conducător al societăţii SRL „Tărăţean Plus”, TĂRÎŢĂ Tatiana, reflectate în partea motivată a sentinţei de condamnare din 10.11.2009, aceasta declară că pe întreaga perioadă de activitate a societăţii nu a semnat nici o factură fiscală, nici un contract şi despre activitatea firmei nu cunoaşte nimic.

Conform art. 123 alin. (3) din Codul de Procedură Civilă al Republicii Moldova, faptele stabilite printr-o sentinţă pronunţată de instanţa de judecată într-o cauză penală sunt degrevate de probaţiune. Totodată, mai reţine instanţa de recurs, că potrivit ordonanţei procurorului A. ZGURFANU din 26.06.2009, s-a stabilit faptul că întreprinderea în cauză nu a fost condusă sau reprezentată de dna. TĂRÎŢĂ Tatiana, dar de un grup de persoane necunoscute, care au condus în realitate SRL „Tărăţean Plus” şi au activat din numele directorului şi contabilului întreprinderii, în scop de evaziune fiscală.

Prin urmare, din considerentele expuse, Colegiul apreciază ca fiind neîntemeiate concluziile instanţei de apel potrivit cărora se invocă că recurentul SRL „Tărăţean Plus” ar nega faptul semnării de către TĂRÎŢĂ Tatiana în calitate de conducător al întreprinderii a contractului de cesiune a creanţei nr. 04/31a din 04.12.2008 suplinit prin act şi a chitanţei la dispoziţia de încasare a numerarului nr. 448 din 04.12.2014 sau a oricăror alte documente, or, în condiţiile existenţei sentinţei penale de condamnare, nici recurentul SRL „Tărăţean Plus”, nici instanţa de judecată nu poate afirma sau nega acest fapt, acesta fiind unul deja stabilit, obligatoriu şi care nu mai necesită a fi probat.

Astfel, Colegiul conchide, că încheierea contractul de cesiune nr. 04/31a din 04.12.2008 şi încasarea mijloacelor băneşti prin dispoziţia la chitanţa de încasare a numerarului nr. 448 din 04.12.2008 de la KOTIK Mihail în contul stingerii datoriei SRL „Tărăţean Plus” nu s-a efectuat prin intermediul conducătorului întreprinderii, TĂRÎŢĂ Tatiana după cum se invocă dar şi se indică în documentele prezentate pretinse a fi semnate de către TĂRÎŢĂ Tatiana, ci de nişte persoane necunoscute şi neîmputernicite în acest sens, după cum rezultă din împrejurările expuse mai sus. În aceste circumstanţe Colegiul menţionează că, conform art. 61 alin. (1) din Codul Civil al Republicii Moldova, „persoana juridică îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi execută obligaţiile prin administrator”.

Conform art. 123 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă, faptele stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţa de drept comun sau în instanţa specializată sunt obligatorii pentru instanţa care judecă pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane. 4 Potrivit art. 219 din Codul Civil, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Fiecare parte trebuie sa restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul.

Astfel, reieşind din prevederile normei citate, Colegiul consideră incorecte aprecierile instanţei de apel conform cărora, consideră că, deoarece a fost cesionată creanţa intimatului SRL „UCFESCIV GRUP” pe care o deţinea faţă de debitorul KOTIK Mihail, chiar şi în cazul anulării contractului de cesiune din 04.12.2008 cu aducerea părţilor la poziţia iniţială, aceasta nu ar da naştere dreptului recurentului SRL „Tărăţean Plus” de a cere de la SRL „UCFESCIV GRUP” achitarea datoriei în mărime de 1 648 370 lei. Or, în acest caz, Colegiul consideră, că instanţa de apel eronat a apreciat efectele principiului retroactivităţii actului juridic lovit de nulitate în raport cu poziţia părţilor, iar constatarea nulităţii contractului de cesiune, cu desăvârşire presupune existenţa datoriei SRL „UCFESCIV GRUP” faţă de SRL „Tărăţean Plus”.

În contextul circumstanţelor de fapt expuse, corelate la normele de drept invocate, Colegiul consideră că instanţa de apel admite o eroare esenţială când apreciază că, deoarece contractul de cesiune a creanţei nr. 04/31a din 04.12.2008, chitanţa la dispoziţia de încasare a numerarului nr. 448 din 04.12.2008 şi actul de verificare a decontărilor reciproce din 01.01.2009 sunt lovite de nulitate absolută ca fiind semnate de către persoane neîmputernicite din partea recurentului şi încheiate contrar ordinii publice, atunci rezultă că nici livrarea de bunuri efectuată de către SRL „Tărăţean Plus” nu a avut loc în realitate deoarece factura fiscală eliberată la fel este lovită de nulitate.

Respectiv, reţine instanţa de recurs că, instanţa de apel, apreciind arbitrar probele din dosar, omite să constate pe deplin circumstanţele speţei şi anume că, însăşi intimatul SRL „UCFESCIV GRUP” prin referinţa prezentată la judecarea pricinii în fond recunoaşte şi confirmă livrarea de marfa efectuată conform facturii fiscale SX 6848695 din 26.10.2008, dar şi datoria în mărime de 1 648 370 lei acumulată ca urmare a livrării de marfa efectuate. Mai mult, reţine Colegiul că, SRL „UCFESCIV GRUP” ca urmare a recunoaşterii acestei livrări de marfa efectuate şi a datoriei acumulate, confirmă achitarea acesteia prin încheierea contractului de cesiune nr. 04/31 din 04.12.2008 suplinit prin act din aceiaşi dată, dar şi pretinde că această datorie este achitată prin intermediul debitorului său KOTIK Mihail prin dispoziţia la ordinul de încasare a numerarului nr. 448 din 04.12.2008.

Altfel spus, întreprinde acţiuni active în vederea stingerii acesteia. De asemenea instanţa de recurs constată că instanţa de apel a omis să reţină faptul că, marfa livrată în adresa intimatului SRL „UCFESCIV GRUP” a fost procurată de către SRL „Tărăţean Plus”, adică recurentul a dispus de o asemenea marfa, ceea ce se confirmă prin Registrul procurărilor eliberat de către Inspectoratul Fiscal de Stat, dar şi că această marfă a fost livrată conform facturii SX 6848695 din 26.10.2008 în adresa SRL „UCFESCIV GRUP”, fapt ce se confirmă în mod similar prin Registrul livrărilor eliberat la fel de către Inspectoratul Fiscal de Stat.

Alta însă este situaţia în speţă şi anume, că SRL „Tărăţean Plus” în realitate a fost reprezentată de către unele persoane neîmputernicite, iar marfa respectivă (nisip, ciment şi prundiş) a fost livrată de către aceste persoane neîmputernicite din numele şi patrimoniul întreprinderii contrar normelor imperative ale legii, intereselor şi drepturilor întreprinderii, dar şi a actualilor creditori ai societăţii aliate în lichidare. Prin urmare, în situaţia în care intimatul SRL „UCFESCIV GRUP” a recunoscut livrarea de marfa efectuată de SRL „Tărăţean Plus”, Colegiul consideră eronate 5 concluziile instanţei de apel invocate, precum că din partea recurentului SRL „Tărăţean Plus” această marfa în realitate nu a fost livrată.

În confirmarea celor expuse vine art. 123 alin. (6) a CPC al RM, care prevede expres, că faptele invocate de una din părţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat. La fel, Colegiul consideră, că instanţele nefondat au apreciat acţiunea înaintată faţă de intimatul SRL „UCFESCIV GRUP”, ca fiind una tardivă şi prin urmare, incorect aceasta a fost respinsă pentru acest motiv, fapt care rezultă din următoarele circumstanţe de fapt şi de drept ale pricinii. Astfel, constată Colegiul că, potrivit sentinţei de condamnare din 10.11.2009, SRL „Tărăţean Plus” a fost recunoscută vinovată de comiterea infracţiunii prevăzute la art. 244 alin. (2) din Codul Penal al Republicii Moldova - după semnele evaziunii fiscală a întreprinderii, fiind condamnată la lichidare.

Potrivit prevederilor art. 306 alin. (1) din Codul de Executare al Republicii Moldova, după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare prin care s-a dispus lichidarea persoanei juridice, instanţa de judecată transmite hotărîrea sa instanţei de judecată competente pentru a lua măsuri şi a desfăşura în continuare procesul de lichidare, în conformitate cu legislaţia civilă. Astfel, conform dispoziţiei citate, în cazul condamnării prin hotărîre judecătorească a persoanei juridice la lichidare, are loc consemnarea iniţierii procedurii de lichidare în Registrul de stat al persoanelor juridice iar executarea hotărîrii, în cazul dat a sentinţei de condamnare prin desfăşurarea propriu-zisă a procedurii de lichidare, adică asumarea rolului executorului judecătoresc, o efectuează instanţa de judecată competentă.

În speţă, constată Colegiul că, avînd drept temei sentinţa de condamnare nr. 1- 260/2009 din 10.11.2009, la data de 05.06.2012, Judecătoria Comercială de Circumscripţie prin Hotărârea nr.2e-686/2012 a dispus dizolvarea SRL „Tărăţean Plus” (IDNO 1008600038011) prin intentarea procesul de lichidare. Totodată, în temeiul art. 86 alin. (6) din Codul Civil, instanţa de judecată prin hotărâre judecătorească dispune dizolvarea persoanei juridice prin intentarea procedurii de lichidare, având totodată competenţa de a numi lichidatorul persoanei juridice care corespunde cerinţelor legale.

Potrivit prevederilor art. 35 alin. (2) din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845 din 03.01.1992, în cazul lichidării întreprinderii prin decizie a instanţei de judecată, aceasta din urmă numeşte în calitate de lichidator o persoană majoră cu capacitate deplină de exerciţiu, care are cetăţenia Republicii Moldova, are studii superioare şi posedă cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi este înregistrată în calitate de întreprinzător individual. Astfel, reţine Colegiul că, prin Hotărîrea din 05.06.2012, Judecătoria Comercială de Circumscripţie a intentat procedura de lichidare faţă de recurentul SRL „Tărăţean Plus”, numind la aceiaşi dată pe lichidatorul Ciobanu Dorin, a cărui atribuţii în temeiul legislaţiei în vigoare iau naştere odată cu înregistrarea sa în Registrul de stat al persoanelor juridice, în cazul dat, la data de 20.08.2012, fapt confirmat prin Extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 18519 din 29.08.2012.

Prin urmare, avînd în vedere circumstanţele expuse mai sus, Colegiul menţionează că, potrivit art. 272 alin. (1) din Codul Civil al Republicii Moldova, termenul de prescripţie extinctivă începe să curgă de la data naşterii dreptului la 6 acţiune. Dreptul la acţiune se naşte cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului. Respectiv, SRL „Tărăţean Plus” în perioada cuprinsă dintre 10.11.2009- 20.08.2012, perioadă dintre condamnarea la lichidare prin sentinţa din 10.11.2009 cu consemnarea în Registrul de stat a iniţierii procedurii de lichidare, până la numirea prin Hotărârea Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie nr.2e-686/2012 şi consemnarea lichidatorului CIOBANU Dorin la 20.08.2012 în Registru de stat al persoanelor juridice, nu a avut un reprezentant legal împuternicit să exercite drepturile procesuale şi materiale în interesul recurentului şi a creditorilor acestuia, fiind astfel limitat în capacitatea de exerciţiu.

Cele invocate mai sus, se confirmă şi prin prevederile art. 75 alin. (3) din Codul de Procedură Civilă în conformitate cu care, în caz de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administrator din oficiu sau de lichidator, desemnaţi în condiţiile legii. Conform art. 274 alin. (1) lit. d) din Codul Civil, curgerea termenului de prescripţie extinctivă se suspendă dacă creditorul este incapabil sau este limitat în capacitatea de exerciţiu şi nu are un reprezentant legal. Cele relatate sunt prevăzute şi de art. 100 alin. (2) din Codul Civil al Republicii Moldova, potrivit căruia, pentru perioada în care persoana juridică nu a existat, se suspendă cursul prescripţiei extinctive a dreptului de acţiune a persoanei juridice sau faţă de persoana juridică respectivă.

Conform art. 274 alin. (3) din Codul Civil, curgerea termenului de prescripţie extinctivă continuă de la data încetării împrejurărilor care servesc drept temei pentru suspendarea cursului prescripţiei extinctive şi termenul scurs în perioada în care cursul prescripţiei extinctive este suspendat nu se include în termenul de prescripţie extinctivă. Termenul rămas se prelungeşte pînă la 6 luni. Prin urmare Colegiul conchide, că chiar şi în cazul în care dreptul la acţiune al recurentului SRL „Tărăţean Plus” ar fi luat naştere la data formării datoriei restante, adică la 26.10.2008 acest drept poate fi valorificat de recurent, în baza art. 274 din Codul Civil al Republicii Moldova şi pînă în luna septembrie a anului 2014, deoarece pe perioada 10.11.2009- 20.08.2012 termenul de prescripţie extinctivă a fost suspendat.

În ansamblul circumstanţelor constatate mai sus, avînd în vedere că intimatul SRL „UCFESCIV GRUP” recunoaşte expres primirea bunurilor corporale ca urmare a livrării efectuate de recurent, iar prin sentinţă de condamnare este confirmat cu certitudine faptul că în realitate SRL „Tărăţean Plus” a fost condusă de unele persoane neîmputernicite, Colegiul conchide că, soluţia instanţei de apel privind netemeinicia cererii de chemare în judecată este ilegală, totodată considerînd-o tardivă, nu s-a axat pe cercetarea tuturor circumstanţelor ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, nu au fost apreciate sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor legii, probele administrate în dosar.

Astfel, Colegiul constată că instanţa de apel nu s-a expus complet asupra fondului cauzei, deoarece eronat a considerat că cererea de chemare în judecată este depusă tardiv. Avînd în vedere cele constatate, întru garantarea tuturor drepturilor procesuale în mod egal tuturor participanţilor la proces, drept garantat prin prevederile art. 6 CEDO, conducîndu-se de prevederile art. 432 alin. (2) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţi Supreme de Justiţie, constatînd o eroare 7 judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, a conchis admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014 şi remiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecători.

La rejudecarea pricinii, instanţa urmează să ţină cont de omisiunile indicate în prezenta decizie, să verifice toate circumstanţele ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet si obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate în dosar şi, în dependenţă de situaţia stabilită, să adopte o hotarîre legală şi întemeiată. Ţinînd cont de cele indicate, conform art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de SRL „Tărăţean Plus”.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 octombrie 2014, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Tărăţean Plus” împotriva SRL „Ucfesciv Grup”, Kotik Vladimir, Cotic Iurie, intervenientul accesoriu Inspectoratul Fiscal Principal de Stat, privind constatarea nulităţii contractului de cesiune a creanţei şi a chitanţei la dispoziţia de încasare, încasarea datoriei şi a dobînzii de întîrziere şi cauza se remite la rejudecare în instanţa de apel în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Maria Ghervas Ion Corolevschi Iuliana Oprea 8