2rc-296/14 — Rezoluţiunea contractului şi ncasarea contravalorii prestaţiei executate

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-296/14 Judecători: N.Budăi, A.Pahopol, I.Muruianu Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 07 mai 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea examinînd recursurile declarate de SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Tărăţean Plus” în proces de lichidare împotriva SRL „Marik Stil” şi SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67”, intervenient accesoriu IFS mun.

Chişinău, privind rezoluţiunea contractului de cesiune a creanţelor, încasarea contravalorii prestaţiei executate şi a dobînzii de întîrziere, împotriva încheierilor Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014 şi 06 martie 2014 prin care nu s-a dat curs cererii de apel şi respectiv a fost restituită cererea de apel, CONSTATĂ: La 05.12.2012, SRL „Tărăţean Plus” în proces de lichidare a depus o cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Marik Stil” şi SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67”, intervenient accesoriu IFS mun. Chişinău, solicitînd rezoluţiunea contractului de cesiune a creanţelor, încasarea contravaloarei prestaţiei executate în mărime de 3 552 499,99 lei şi a bodînzii de întîrziere în sumă de 2 546 007,57 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 13 decembrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă rezoluţiunea contractul de cesiune nr. 15/2009 din 15.01.2009, precum şi încasarea de la SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” în beneficiul SRL „Tărăţean Plus” în proces de lichidare contravaloarea prestaţiei executate în mărime de 3 552 499,99 lei, în rest pretenţiile fiind respinse ca neîntemeiate. Totodată, s-a încasat de la SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” în folosul statului suma de 50 000 lei taxa de stat. La 10.01.2014, SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd repunerea în termen a apelului, scutirea de la plata taxei de stat, admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.Chişinău din 13 decembrie 2013 cu remiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014, a fost respinsă cererea cu privire la scutirea de la plata taxei de stat, iar cererii de apel declarate de SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” nu i s-a dat curs, apelantei fiindu-i fixat termen pînă la 05.03.2014 pentru prezentarea cererii de apel cu indicarea motivelor de fapt pe care se întemeiază şi dovada de plată a texei de stat 1 în mărime de 37 500 lei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 83, 84, 85 alin. (4), 364, 365 alin. (1) lit. d) şi e) şi alin. (4), 368 CPC, constatînd că demersul de scutire de la platat taxei de stat nu este întemeiat, deoarece nu au fost anexate probe ce confirmă imposibilitatea achitării acesteiam, iar apelul nu conţine motivele de fapt şi de drept.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 martie 2014, a fost restituită cererea de apel apelantei SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” cu toate actele anexate. La adoptarea încheierii recurate instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 CPC, menţionînd că apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel. Nefiind de acord cu încheierile din 11 februarie 2014 şi 06 martie 2014, SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67”, la 06.03.2014 şi respectiv 18.03.2014, le-a contestat cu recurs, solicitînd admiterea recursurilor, casarea încheierilor recurate, scutirea de la plata taxe de stat şi restituirea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. În susţinerea cererilor de recurs, recurentul a invocat că la momentul depunerii apelului, nu a avut posibilitatea colectării şi prezentării probelor privind imposibilitatea plăţii taxei de stat, rezervîndu-şi în acest sens obligaţia de a prezenta aceste probe în şedinţa de judecată.

Referitor la încheierea din 06.03.2014, recurentul o consideră ilegală, deoarece susţine că instanţa de apel nu a luat în consideraţie că SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” a înaintat în termen recurs la încheierea din 11.02.2014. Indică că nu a prezentat mai devreme recursul la încheierea din 11.02.2014, deoarece a primit tîrziu încheierea în cauză şi a avut puţin timp pentru pregătire. Susţine recurentul că, respingînd demersul cu privire la anexarea la dosar a recursului la încheierea din 11.02.2014, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 380 alin. (1) CPC, care obligă instanţa să soluţioneze cererile şi demersurile participanţilor la proces. În acest sens, consideră că instanţa de apel i-a încălcat dreptul la prezentarea probelor.

SRL „Tărăţean-Plus” în proces de lichidare a depus referinţă pe marginea recursului declarat de SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06.03.2014, solicitînd respingerea acestuia. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursurile neîntemeiate şi pasibile de a fi respinse din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierile recurate sunt adoptate în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor privind punerea pe rol a 2 cererii de apel – motiv pentru care de către Colegiu sunt considerate legale şi întemeiate. Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

Astfel, Colegiul constată că apelantul la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 13.12.2013, nu a achitat taxa de stat, iar cererea de apel nu cuprindea motivele de fapt şi de drept. Mai mult ca atît, cerinţa de scutire de la plata taxei de stat, nu a fost însoţită de probe care să confirme imposibilitatea achitării acesteia. Prin urmare, Colegiul conchide că instanţa de apel corect nu a dat curs cererii de apel depuse de SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” şi i-a acordat acesteia termen pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de achitare a taxei de stat. În acest sens, afirmaţia recurentului cum că la momentul depunerii apelului, nu a avut posibilitatea colectării şi prezentării probelor privind imposibilitatea plăţii taxei de stat, rezervîndu-şi în acest sens obligaţia de a prezenta aceste probe în şedinţa de judecată, nu constituie temei de casare a încheirii de a nu da curs cererii de apel.

Or, atunci cînd a constatat necorespunderea cererii de apel cu condiţiile stabilite la art. 364 şi 365 CPC, instanţa de apel just a aplicat prevederile art. 368 CPC, stabilindu-i apelantului un termen exact de înlăturare a neajunsurilor, în care cel din urmă era obligat să se conforme indicaţiilor instanţei, sub sancţiunea restituirii cererii de apel. Astfel, disponibilitatea apelantului-recurent de a prezenta careva probe în şedinţa de judecată, contrar termenului fixat de instanţa de apel, nu poate constitui temei de anulare a încheierii de a nu da curs din 11.02.2014, deoarece acţiunile instanţei s-au încadrat în normele legale care reglementează acea fază a procesului, reieşind din probele anexate la dosar la acel moment.

Mai mult ca atît, respingerea solicitării scutirii de la plata taxei de stat, demers care nu a fost însoţit de înscrisuri probante a situaţiei invocate, nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 paragraful 1 a Convenţiei Europene, această soluţie fiind bazată pe însăşi probele prezentate de apelant. Referitor la contestarea încheierii din 06.03.2014, Colegiul reţine următoarele. La adoptarea încheierii recurate instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) CPC, adică a restituit cererea de apel, deoarece apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin.(1) CPC. Astfel, Colegiul constată legalitatea încheierii recurate, deoarece apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel, în speţă necesitatea achitării taxei de stat în mărimea stabilită şi prezentarea apelului motivat.

Totodată, deşi a susţinut că nu a prezentat probele privind imposibilitatea achitării taxei de stat din motivul colectării ulterioare a lor, apelantul-recurent nu a solicitat prelungirea termenului acordat pentru lichidarea neajunsurilor şi nici nu a invocat careva motive de imposibilitate a executării încheierii din 11.02.2014. În speţă, termenul a fost acordat pînă la 05.03.2014, iar înscrisurile obţinute de la organul fiscal şi de la bancă au fost eliberate încă la 21.02.2014 şi respectiv 27.02.2014. 3 Mai mult ca atît, una din obligaţiile apelantului era de a prezenta apelul motivat, acţiune care nu era dependentă de colectarea probelor şi pe care SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67” nu a îndeplinit-o în termen.

Or, în acest sens, legislaţia procesual-civilă prescrie imperativ acţiunile instanţei – restituirea cererii de apel. După cum s-a menţionat supra, invocarea de către recurent a faptului că recursul la încheierea din 11.02.2014 nu l-a prezentat mai devreme deoarece a primit tîrziu încheierea în cauză şi a avut puţin timp pentru pregătire, nu constituie temei de casare a încheirii recurate. În primul rînd, încheierea din 11.02.2014 a fost recepţionată la 24.02.2014 şi, cunoscînd despre prescripţiile acesteia, apelantul urma să reacţioneze în limita termenului acordat de instanţa de apel – 05.03.2014, acest termen fiind suficient pentru exercitarea obligaţiei de înlăturarea a neajunsurilor sub sancţiunea restituirii apelului, sau a dreptului de a solicita prelungirea acestui termen, în cazul în care î-l considera insuficient.

Colegiul consideră declarativă şi afirmaţia recurentului cum că, respingînd demersul cu privire la anexarea la dosar a recursului la încheierea din 11.02.2014, instanţa de apel a încălcat prevederile art. 380 alin. (1) CPC, care obligă instanţa să soluţioneze cererile şi demersurile participanţilor la proces. Or, însăşi recurentul confirmă că demersul în cauză a fost respins, după cum atestă şi actele cauzei – procesul-verbal al şedinţei de judecată din 06.03.2014 (f.d. 236), iar prevederile art. 380 alin. (1) CPC nu obligă instanţa de apel să soluţioneze cererile şi demersurile în sensul admiterii lor, ci soluţia rămîne la latitudinea instanţei.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că instanţa de apel a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor, iar apelantul nu a reacţionat în termenul acordat. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererile de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se resping recursurile declarate de SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67”.

Se menţin încheierile Curţii de Apel Chişinău din 11 februarie 2014 şi 06 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Tărăţean Plus” în proces de lichidare împotriva SRL „Marik Stil” şi SA „Coloana Specializată Mobilă Mecanizată nr.67”, intervenient accesoriu IFS mun. Chişinău, privind rezoluţiunea contractului de cesiune a creanţelor, încasarea contravalorii prestaţiei executate şi a dobînzii de întîrziere. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4