2rc-511/14 — Constatarea nulităţii contractului de preluare a datoriei

prima instanţă G. Moscaliciuc dosarul nr.2rc-511/14 instanţa de apel M. Ciugureanu B. Bîrcă S. Arnăut DECIZIE 20 august 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Tărăţean-Plus” (în proces de lichidare), în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Tărăţean-Plus” împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Ofertant Grup”, Societăţii cu răspundere limitată „Moiseenco Grup”, intervenientul accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la constatarea nulităţii contractului de preluare a datoriei şi actul de cesiune, încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, prin care a fost respinsă cererea depusă de Societatea cu răspundere limitată „Tărăţenean-Plus” privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea cererii de apel şi nu s-a dat curs cererii de apel declarate de Societatea cu răspundere limitată „Tărăţean-Plus”, c o n s t a t ă: La 30 noiembrie 2012, SRL „Tărăţean-Plus” a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Ofertant Grup”, Societăţii cu răspundere limitată „Moiseenco Grup”, intervenientul accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Chişinău cu privire la constatarea nulităţii contractului de preluare a datoriei şi actul de cesiune, încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că la 05 iunie 2012 Judecătoria Comercială de Circumscripţie prin hotărârea nr.2e-686/2012 a intentat proces de lichidare faţă de SRL „Tărăţean-Plus”, fiind transmisă gestionarea societăţii, lichidatorului Ciobanu Dorin. În urma restabilirii evidenţei contabile şi inventarierii masei debitoare s-a constatat că pe perioada lunilor septembrie- decembrie 2008, între reclamant şi pârât au fost stabilite relaţii contractuale, în rezultatul cărora SRL „Ofertant Grup” a acumulat faţă de SRL „Tărăţean-Plus” o datorie în mărime totală de 56 000 lei, fapt confirmat prin facturile fiscale şi dispoziţiile de plată reflectate în actul de verificare.

Luând în consideraţie neexecutarea în termen a obligaţiei de achitare a datoriei restante şi folosirea ilegală de către pârât a mijloacelor băneşti ce aparţineau reclamantului, consideră întemeiată pretenţia de achitare a dobânzii în mărimea stabilită de art. 619 a Codului civil. 2 La 05 noiembrie 2012, Agenţia pentru colectarea datoriilor „Collector Tranz” SRL acţionând în interesele reclamantului, conform contractului de asistenţă juridică nr.01 (CT-TP) 12 a expediat în adresa pârâtului somaţia nr.2e- 686/2012 cu cerinţa să efectueze transferul datoriei restante pe contul de acumulare gestionat de lichidator, însă pârâtul nu a executat cerinţele şi nu a prezentat reclamantului nici-o propunere rezonabilă de tranşare paşnică a conflictului.

Ulterior, reclamantul a concretizat pretenţiile în partea încasării dobânzii de întârziere, solicitând încasarea de la SRL „Ofertant Grup” în folosul SRL „Tărăţean-Plus” (în lichidare) a datoriei în sumă totală de 56 000 lei şi a dobânzii de întârziere de 37 040,06 lei, iar în total suma de 93 040,06 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 13 martie 2013, acţiunea SRL „Tărăţean-Plus” a fost admisă, fiind dispusă încasarea de la SRL „Ofertant Grup” a datoriei în sumă de 56000 lei şi dobânda de întârziere în sumă de 37 040,06 lei şi taxa de stat în beneficiul statului în mărime de 2791,20 lei. La 20 septembrie 2013 SRL „Ofertant Grup” a depus cerere de revizuire împotriva hotărârii primei instanţe, care prin încheierea emisă la 25 septembrie 2013 a fost admisă fiind dispusă casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 13 martie 2013. SRL „Tărăţean-Plus” a înaintat împotriva SRL „Ofertant Grup” şi SRL „Moiseenco Grup”, intervenientul accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău, Direcţia Control Fiscal o cerere de completare şi concretizare a pretenţiilor prin care a solicitat să fie constatat nul contractul de preluare a datoriei nr.21-02 din 21 noiembrie 2008 şi Actul de cesiune nr.21-02 din 21 noiembrie 2008 cu reîntoarcerea părţilor la poziţia iniţială. Astfel, a solicitat să fie constatat nul contractul de preluare a datoriei nr.21- 02 din 21 noiembrie 2008 şi Actul de cesiune nr.21-02 din 21 noiembrie 2008 cu reîntoarcerea părţilor la poziţia iniţială, încasarea de la SRL „Ofertant Grup” în beneficiul SRL „Tărăţean Plus” a datoriei în sumă totală de 56 000 lei şi a dobânzii de întârziere de 37 040,06 lei, iar în total a sumei de 93 040,06 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 februarie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, a fost constatat nulitatea absolută a contractului de preluare a datoriei nr. 21-02 din 21 noiembrie 2008 şi actul de cesiune din nr. 21- 02 din 21 noiembrie 2008, cu reîntoarcerea părţilor la poziţia iniţială, a fost încasat de la SRL „Moissenco Grup” în beneficiul SRL „Tărăţean-Plus” a datoriei în sumă de 56 000 lei şi dobânda de întârziere 37040,06 lei. A fost încasat de la SRL „Moissenco Grup” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2791,20 lei. La 17 martie 2014, SRL „Tărăţean-Plus” a depus cerere de apel, solicitând admiterea apelului, casarea parţială a hotărârii primei instanţe în partea în care acţiunea a fost respinsă precum şi în partea dispunerii acestor sume de la SRL „Moiseenco Grup” în beneficiul SRL „Ţărăţean-Plus” cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a acţiunii.

Totodată, apelantul a depus o cerere privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului, în care a indicat că nu mai desfăşoară activitatea de întreprinzător, nu dispune de venituri şi respectiv este în imposibilitate de a achita taxa de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 a fost respinsă cererea SRL „Ţărăţean-Plus” privind scutirea de la plata taxei de stat la depunerea 3 cererii de apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Buiucani din 18 februarie 2014. Nu s-a dat curs cererii de apel de apel declarate de SRL „Ţărăţean-Plus”. A fost explicat apelantului că în caz dacă nu va lichida neajunsurile menţionate şi nu va prezenta dovada de plată a taxei de stat în termenul stabilit pînă la 24 septembrie 2014, ora 11.00 în mărime de 2093 lei, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită.

La 02 iulie 2014, în termenul prevăzut de lege, SRL „Ţărăţean-Plus” a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, cerînd admiterea acestuia, casarea încheierii contestate, soluţionarea problemei în fond cu scutirea apelantului de la plata taxei de stat. Recurentul SRL „Ţărăţean-Plus” în motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel şi o consideră ilegală. Conform art. 1 şi art.6 din Legea taxei de stat nr. 1216 din 03 decembrie 1992, taxa de stat este suma percepută de către organele de stat, împuternicite special pentru acest fapt, de la persoanele fizice şi juridice, în ale căror interese sunt exercitate acţiuni sau eliberate documente de importanţă juridică.

Pe teritoriul Republicii Moldova, taxa de stat se plăteşte în monedă naţională în numerar şi prin transferare de pe contul plătitorului în instituţia bancară. Prin urmare, consideră că pentru achitarea taxei de stat, întreprinderea urmează să dispună de lichidităţi (mijloace băneşti), în numerar sau la contul bancar în valută naţională. Conform art. 1 şi art.6 din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845 din 03 ianuarie 1992, antreprenoriatul este activitatea de fabricare a producţiei, executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi asociaţiile acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.

Întreprinderea beneficiază şi dispune de beneficiul (venitul obţinut) de pe urma practicării activităţii de antreprenoriat. În consecinţă, concluzionează că conform legislaţiei în vigoare, unica sursă legală din care persoanele juridice cu scop lucrativ pot să dispună de lichidităţi (mijloace băneşti) sunt veniturile obţinute în rezultatul activităţii de întreprinzător. Cele relatate se confirmă şi prin art.5 alin.(16) Codul fiscal, potrivit căruia orice activitate conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia, indiferent de scopul activităţii, se obţine venit, este activitate de întreprinzător.

În cazul dat, la 05 iunie 2012 Judecătoria Comercială de Circumscripţie prin hotărîrea nr.2e-686/2012 a intentat procesul de lichidare faţă de SRL „Tărăţean- Plus” fiind transmisă gestionarea societăţii lichidatorului certificat Ciobanu Dorin. Temei pentru iniţierea procedurii de lichidare a servit sentinţa Judecătoriei Ciocana nr. I-260/2009 din 10 noiembrie 2009, prin care persoana juridică SRL „Tărăţean Plus” a fost recunoscută vinovată de comiterea infracţiunii prevăzute la art.244 alin.(2) lit.b) din Codul penal. Prin urmare, începînd cu 10 noiembrie 2009, cînd SRL „Tărăţean-Plus” a fost condamnată prin sentinţa penală la lichidare, aceasta nu mai poate „de iure” şi chiar „de facto” practica activitate de întreprinzător şi respectiv nu mai obţine 4 venituri (profituri) din această activitate şi nu dispune de lichidităţi, care ar putea fi direcţionate la achitarea taxei de stat.

Mai mult ca atît, potrivit art.2 din Legea nr.220 din 19 octombrie 2007, privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali, este definită noţiunea de persoană juridică pasivă, adică persoana juridică care, după înregistrare, a activat. Însă ulterior în decursul a ultimelor 12 luni nu a prezentat dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie. Conform extrasului de la Camera Înregistrării de Stat nr. 18519 din 29 august 2012, întreprinderea SRL „Tărăţean-Plus” se află în stare pasivă, adică nu a mai practicat activitate de întreprinzător şi respectiv nu dispune de venituri.

Faptul dat fiind înregistrat în Registrul de stat al persoanelor juridice în baza informaţiilor oferite de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat şi ca urmare a condamnării la lichidare prin sentinţa Judecătoriei Ciocana nr. 1-260/2009 din 10 noiembrie 2009. Cu alte cuvinte, SRL „Tărăţean Plus” (în lichidare) la data depunerii apelului, nu desfăşoară şi nici nu poate desfăşura activitate de antreprenoriat, fiind în stare pasivă, din motivul condamnării la lichidare, fapt ce duce la imposibilitatea obţinerii şi dispunerii de beneficii (venituri), mijloace financiare în valută naţională pentru achitarea taxei de stat la depunerea apelului. Concomitent este de menţionat, că conform art.90 alin.(5) Codul civil, în atribuţiile exclusive a lichidatorului desemnat de instanţa de judecată, intră efectuarea inventarului şi bilanţului întreprinderii în care constată situaţia exactă a activului şi pasivului.

Astfel, prin procesul-verbal nr. 1 din 28 mai 2013, cu privire la rezultatele inventarierii, comisia de inventariere, constituită din lichidatorul desemnat de instanţa de judecată şi reprezentantul companiei „Total Audit” a constatat că societatea dizolvată nu dispune în general de active materiale, inclusiv nu dispune de mijloace băneşti la conturile de decontare deţinute în BC „Unibank” SA, care ar permite achitarea taxei de stat stabilită de lege pentru examinarea apelului (Procesul verbal nr. 1 din 28 mai 2013, se anexează). La fel, este necesar de atras atenţia, că sumele care urmează a fi încasate de la debitorii societăţii dizolvate, urmează a fi vărsate în contul stingerii datoriilor la bugetul public naţional estimate la suma de 8 693 095 lei.

Conform art. 85 alin. (4) Codul de procedură civilă, în funcţie de situaţia materială şi probele ale persoana fizică sau juridică, poate fi scutită de judecător (instanţa de judecată) de la plata taxei de stat sau de la plata unei părţi a ei. În aceste circumstanţe, nu pot fi reţinute argumentele respingerii cererii privind scutirea de la plata taxei de stat invocate de către instanţa de apel precum că, în situaţia în care la art.4 din Legea taxei de stat nu este prevăzut drept temei pentru scutire starea pasivă a întreprinderii şi/sau nedefăşurarea activităţii de antreprenoriat, atunci cererea apelantului SRL „Tărăţean-Plus” urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Or, conform art.85 alin.(4) CPC, citat mai sus, instanţa de judecată scuteşte reclamantul/apelantul de la plata taxei de stat în funcţie de situaţia materială a acestuia confirmată prin probele corespunzătoare şi nu în funcţie de existenţa temeiurilor invocate în vederea scutirii ca fiind direct prevăzute în lege.

Mai mult ca atît, în situaţia în care apelantul SRL „Tărăţean-Plus” se află în proces de lichidare avînd ca creditor unic Inspectoratul Fiscal de Stat cu o creanţă 5 destul de impunătoare şi anume 693 095,00 lei deoarece alţi creditori nu are (fapt confirmat prin sentinţa nr. 1-260/2009 din 2009 anexată la materialele dosarului), iar de către lichidatorul întreprinderii se întreprind careva măsuri legale de recuperare a datoriilor de la debitorii societăţii cu scopul stingerii creanţelor Inspectoratului Fiscal de Stat, impunerea lichidatorului întreprinderii la plata taxei de stat sau obligarea a de a achita cu mijloacele băneşti proprii taxa de stat în asemenea circumstanţe, nu constituie decît crearea unor impedimente artificiale şi nejustificate la realizarea întregirii Bugetului Public Naţional.

La fel, menţionează că nu pot fi reţinute nici argumentele instanţei de apel invocate în motivarea respingerii cererii de scutire de la plata taxei de stat înaintate făcîndu-se referire la faptul că instanţa de fond a dispus prin Hotărîrrea adoptată încasarea de la SRL „Moissenco Grup” în beneficiul apelatului SRL „Tărăţean- Plus” a datoriei în mărime de 56 000 lei şi dobînzii de întîrziere în mărime de 37 040,60 lei precum şi în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 2 791,20 lei din următoarele considerente.

În primul rînd, prin dispunerea încasării de la SRL „Moissenco Grup” în beneficiul apelantului SRL „Tărăţean-Plus” a mijloacelor băneşti din litigiu, instanţa de fond a apreciat în mod eronat poziţia părţilor raportului juridic stabilit în temeiul contractului de preluare a datoriei nr.21-01 din 21 noiembrie 2008 constatat nul şi în mod eronat, contrar poziţiei sale a pus în sarcina intimatului SRL „Moissenco Grup” obligaţia pecuniară de plată, or, conform raportului juridic din speţă această obligaţie urma a fi atribuită intimatului SRL „Ofertant Grup”, iar admiterea acestui fapt şi a erorii comise de către instanţa de judecată din partea apelantului SRL „Tărăţean-Plus”, nu ar constitui altceva decît manifestarea unui comportament de rea credinţă, o sfidare a legii şi încălcarea principiului echităţii.

Sub un alt aspect, este de menţionat că dispunerea încasării prin Hotărîrea instanţei de fond a sumelor băneşti din litigiu în folosul apelantului SRL „Tărăţean-Plus” şi în situaţia în care această hotărîre a fost contestată, nu este una executorie, nu a fost înaintată spre executare iar sumele adjudecate nu au fost recepţionate efectiv şi de fapt de către apelantul SRL „Tărăţean-Plus” nu poate constitui temei de a se rezuma posesia acestor mijloace băneşti şi prin urmare capacitatea de plată a taxei de stat la depunerea erorii de apel. Iar, aceste circumstanţe, pentru a asigura apelantului dreptul de acces liber la justiţie prevăzut de Constituţia Republicii Moldova şi de art.5 CPC, consideră că este necesar de scuti apelantul de la achitarea taxei de stat la examinarea cauzei civile.

În conformitate cu art. 426 al. (3) Codul de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de trei luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

6 Din materialele dosarului s-a constatat că SRL „Tărăţean-Plus”, nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 18 februarie 2014, la data de 17 martie 2014, a declarat apel prin care a solicitat casarea parţială a hotărârii primei instanţe în partea încasării sumelor de la SRL „Moissenco Grup” şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care sumele respective să fie încasate de la SRL „Ofertant Grup”. De asemenea, SRL „Tărăţean-Plus” a depus o cerere prin care a solicitat scutirea de la plata taxei de stat la depunerea apelului. În conformitate cu art. 368 alin.(1) Codul de procedură civilă, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordîndu-i apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În conformitate cu art. 364 alin. (1) Codul de procedură civilă, cererea de apel se depune în scris la instanţa judecătorească a cărei hotărîre se atacă, cu plata taxei de stat în cazul cînd apelul se impune cu taxă, în condiţiile legii. La 17 martie 2014, SRL „Tărăţean-Plus” a depus cerere privind scutirea de plata taxei de stat la examinarea apelului depus împotriva hotărârii primei instanţe, invocând că nu mai desfăşoară activitate de întreprinzător, nu dispune de venituri şi respectiv este în imposibilitate de a achita taxa de stat. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 nu s-a dat curs cererii de apel depuse de către SRL „Tărăţean-Plus” şi i s-a acordat termen până la 24 septembrie 2014, pentru achitarea taxei de stat în mărime de 2093 lei, explicându-i că în caz de neîndeplinire a indicaţiilor menţionate în termen cererea de apel va fi restituită.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a constatat că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014 este legală, iar recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei. Articolul 4 din Legea taxei de stat nr. 1216-XII din 03 decembrie 1992 prevede că în cazurile prevăzute de lege, la cerere, judecătorul sau instanţa judecătorească, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, este în drept să elibereze, complet sau parţial, de plata taxei de stat persoanele fizice şi juridice, precum şi să eşaloneze sau să amâne achitarea taxei de stat.

Din sensul art. 85 alin. (4) CPC şi art. 4 din Legea taxei de stat se deduce că pentru scutirea de plata taxei de stat, solicitantul trebuie să prezinte probe pertinente, care să confirme că este în imposibilitate de a achita taxa de stat. Însă, recurentul SRL „Tărăţean-Plus” la cererea privind scutirea de la plata taxei de stat şi nici la cererea de recurs nu a anexat probe pertinente şi veridice, ce ar confirma starea pasivă de activitate, faptul că nu desfăşoară activitate de antreprenor şi întreprinderea este în imposibilitate de a achita taxa de stat.

Însă, din actele pricinii s-a stabilit că în cauză a fost iniţiat de către SRL „Tărăţean-Plus” , iar prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 18 februarie 2014, acţiunea a fost admisă parţial, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de preluare a datoriei nr. 21-02 din 21 noiembrie 2008 şi actul de cesiune nr. 21-03 din 21 noiembrie 2008, cu reîntoarcerea părţilor la poziţia iniţială, a fost încasat de 7 la SRL „Moissenco Grup” în beneficiul SRL „Tărăţean-Plus” datoria în sumă de 56000 lei şi dobînda de întîrziere în sumă de 37040,06 lei. A fost încasat de la SRL „Moissenco Grup” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 2791,20 lei, astfel fiind îndeplinită funcţia compensatorie a taxei de stat.

Colegiul notează că recurentul nu a prezentat probe concludente care ar constata situaţia financiară reală pe care o invocă acesta, cu atît mai mult că motivul de scutire de la plata taxei de stat invocat de recurent nu este prevăzut de normele de drept suscitate. Or, conform jurisprudenţei CEDO pentru a evita orice atingere adusă însăşi substanţei dreptului la un tribunal, şi în special în cazul în care justiţiabilul invocă situaţia financiară dificilă, instanţa urmează să analizeze atent circumstanţele cauzei în vederea constatării capacităţii acestuia de a achita taxa de stat. Nu poate fi reţinut argumentul recurentului precum că impunerea cu taxă de stat ar constitui o restricţie neproporţională a dreptului său de acces la o instanţă judecătorească, or este cert caracterul patrimonial al litigiului dat.

În asemenea împrejurări, instanţa de apel temeinic şi legal a respins cererea recurentului cu privire la scutirea de plata taxei de stat şi nu a dat curs cererii de apel acordându-i termen până la 24 septembrie 2014, ora. 11.00 să prezinte dovada taxei de stat în mărime de 2093 lei. Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată Tărăţean-Plus” (în proces de lichidare).

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 18 iunie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu răspundere limitată „Tărăţean-Plus” împotriva Societăţii cu răspundere limitată „Ofertant Grup”, Societăţii cu răspundere limitată „Moiseenco Grup”, intervenientul accesoriu Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Chişinău cu privire la constatarea nulităţii contractului de preluare a datoriei şi actul de cesiune, încasarea datoriei, dobînzii de întîrziere şi cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valentina Clevadî judecătorul Judecătorii Iuliana Oprea Ion Corolevschi