2rac-30/14 — Declararea nulităţii actului juridic, încasarea sumei şi dobânzii de întârziere

prima instanţă: I. Mânăscurtă 2rac-30/14 instanţa de apel: S. Arnăut, Iu. Cotruţă, A. Minciună DECIZIE 16 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” în proces de lichidare în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” în proces de lichidare împotriva Societăţii pe Acţiuni „Alura” cu privire la declararea nulităţii actului juridic, încasarea sumei şi dobânzii de întârziere împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” în proces de lichidare, menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 29 aprilie 2013, prin care acţiunea a fost respinsă integral constată: La 10 decembrie 2012, SRL „Tărăţean Plus” în proces de lichidare, reprezentată de lichidatorul Ciobanu Dorin a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Alura” cu privire la declararea nulităţii actului juridic, încasarea sumei şi dobânzii de întârziere. În motivarea acţiunii a indicat că prin hotărârea din 05 iunie 2012, Judecătoria Comercială de Circumscripţie a intentat în privinţa societăţii proces de lichidare, gestionarea societăţii fiind transmisă lichidatorului Dorin Ciobanu. Menţionează că temei pentru iniţierea procedurii de lichidare a constituit sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 10 noiembrie 2009, prin care persoana juridică a fost recunoscută vinovată în comiterea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod Penal, după semnele - evaziune fiscală prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile ce au condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari. Relatează că în cadrul dosarului penal, fostul conducător al societăţii,Tatiana Tărîţă a declarat că pe întreaga perioadă de activitate a societăţii nu a semnat nici o factură fiscală, nici un contract şi despre activitatea firmei nu cunoaşte nimic.

1 Cu referire la art. 123 alin. (3) CPC, a indicat că sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost săvârșite de persoana în cauză. Invocând art. 221 Cod civil a indicat că actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Consideră că raporturile contractuale între societate şi pârât nu au avut la bază careva operaţiuni reale, acestea fiind efectuate fictiv doar în scop de evaziune fiscală, fapt confirmat prin sentinţă judecătorească, respectiv toate actele juridice (facturi fiscale, contracte etc.) care au fost încheiate între companiile vizate sunt lovite de nulitate absolută în temeiul legislaţiei civile.

Conform art. 219 Cod civil, actul juridic nul încetează cu efect retroactiv din momentul încheierii. Dacă din conţinutul său rezultă că poate înceta numai pentru viitor, actul juridic nu va produce efecte pentru viitor. (2) Fiecare parte trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul imposibilităţii de restituire, este obligată să plătească contravaloarea prestaţiei. Afirmă că în urma restabilirii evidenţei contabile şi inventarierii masei debitoare, s-a constatat că în perioada lunilor septembrie-decembrie a anului 2008 SRL „Tărăţean Plus” a transferat pe contul bancar al pârâtului mijloace băneşti în sumă totală de 52848 lei, cu destinaţia „Plata pentru plasticat PVH 7207”.Totodată ca rezultat al inventarierii, s-a constatat că societatea nu dispune şi nici nu a dispus în stocuri de marfa indicată mai sus, precum şi nici nu a realizat-o altor agenţi economici.

Totodată susţine că transferul sumei de 52848 lei pe contul pârâtului se confirmă prin documente primare bancare incontestabile, respectiv mijloacele băneşti în cauză urmează a fi restituite SRL „Tărăţean Plus”. Menţionează că la 05 noiembrie 2012, agenţia pentru colectarea datoriilor „COLLECTOR TRANZ” SRL, acţionând în interesele SRL „Tărăţean Plus”, conform contractului de asistenţă juridică nr. 01 (CT-TP)12,a expediat în adresa pârâtului somaţia nr. 2e-686/2012 cu cerinţa să efectueze transferul datoriei restante pe contul de acumulare gestionat de lichidator. Până în prezent pârâtul nu a executat aceste cerinţele şi nu a prezentat nici o propunere rezonabilă de tranşare paşnică a conflictului ivit.

Consideră că datorită neexecutării în termen a obligaţiei de achitare a datoriei restante şi folosirea ilegală de către pârât a mijloacelor băneşti ce aparţineau societăţii, este întemeiată şi pretenţia de încasare a dobânzii în mărimea stabilită de art. 619 Cod civil. Solicită declararea nulităţii livrării impozabile de bunuri dintre SRL „Tărăţean Plus” şi SA „Alura”, efectuată conform facturii fiscale SW 1533321 din 22 septembrie 2008, încasarea din contul SA „Alura” în beneficiul SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare, mijloace băneşti în sumă 52848 lei şi dobânda de întârziere aferentă, calculată conform art. 619 Cod civil până la pronunţarea hotărârii.

În cadrul judecării cauzei, SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare, a depus cerere de concretizare a pretenţiilor în partea încasării dobânzii de întârziere solicitând încasarea de la compania SA „Alura” în folosul companiei SRL 2 „Tărăţean Plus” în proces de lichidare, datoria restantă în sumă totală de 52848 lei şi dobânda de întârziere de 34975,06 lei, în total 87823,06 lei. Ulterior, SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare, a concretizându-şi cerinţele a solicitat declararea nulităţii livrării impozabile de bunuri dintre SRL „Tărăţean Plus” şi SA „Alura”, efectuată conform facturii fiscale SW 1533321 din 22 septembrie 2008, încasarea de la compania SA „Alura” în folosul companiei SRL „Tărăţean Plus” în proces de lichidare, datoria restantă în sumă de 52848 lei şi dobânda de întârziere de 35787,59 lei pentru perioada anilor 2009 - 2013, în total 88635 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 a fost respinsă integral acţiunea SRL „Tărăţean Plus”. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013a fost respinsă cererea de apel depusă de către SRL „Tărăţean Plus” şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 18 octombrie 2013, SRL „Tărăţean Plus” în proces de lichidare, reprezentată de lichidatorul Dorin Ciobanu a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel considerând-o neîntemeiată, arbitrară şi emisă cu încălcări ale prevederilor legislaţiei în vigoare.

Consideră că instanţa de apel la examinarea pricinii a apreciat arbitrar probele din dosar, fapt ce a dus la încălcarea normelor de drept material şi soluţionarea greşită a pricinii. Afirmă că la 05 iunie 2012 Judecătoria Comercială de Circumscripţie prin hotărârea nr. 2e-686/2012 a intentat procesul de lichidare faţă de SRL„Tărăţean Plus”, fiind transmisă gestionarea societăţii lichidatorului certificat Dorin Ciobanu. Temei pentru iniţierea procedurii de lichidare a servit sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău nr. 1-260/2009 din 10 noiembrie 2009, prin care persoana juridică SRL „Tărăţean Plus” a fost recunoscută vinovată de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Menţionează că potrivit sentinţei nominalizate, instanţa de judecată a constatat că la 24 decembrie 2008, IFS mun. Chişinău,Oficiul Fiscal Ciocana, prin actul de control estimativ, nu a confirmat suma TVA trecută în cont de SRL „Tărăţean Plus” pentru perioada 22 august 2008-05 decembrie 2008, ceea ce a dus la majorarea TVA aferentă bugetului cu 8693095 lei. Astfel, instanţa a conchis că SRL „Tărăţean Plus” a tăinuit obiectul impozabil în valoare de 32000000 lei care a condus la neachitarea impozitului în sumă de 8693095 lei, adică a comis o evaziune fiscală. Cu referire la art. 102 Cod fiscal a indicat că în cazul achitării TVA la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi conform art. 102 li se permite trecerea în cont a sumei TVA achitate sau care urmează a fi achitată furnizorilor plătitori de TVA pe valorile materiale, serviciile procurate pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător.

Consideră că sunt greşite concluziile instanţei de apel potrivit cărora recurentul nu a probat în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (1) CPC, circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale, 3 apreciind că la 22 septembrie 2008 SRL „Alura” a furnizat iar SRL „Tărăţean Plus” a primit 2,4 tone de Plasticat PVH 7207 în valoare totală de 52848lei, recepţionarea fiind confirmată prin factura fiscală seria SW 1533321 semnată de către Tatiana Tărîţă şi care conţine ştampila beneficiarului SRL „Tărăţean Plus”.

Susţine că reieşind din concluzia formulată de către instanţa de apel, şi potrivit materialelor cauzei penale anexate la dosar, atât organul fiscal prin actul de control din 24 decembrie 2008, cât şi instanţa de judecată prin sentinţa irevocabilă nr. 1-260/2009 din 10 noiembrie 2009, nu au recunoscut şi nu au luat în calcul la determinarea obligaţiei fiscale, toate tranzacţiile efectuate între furnizori şi SRL „Tărăţean Plus” pe perioada 22 august 2008 – 05 decembrie 2008, perioadă în care se încadrează şi livrarea efectuată în baza facturii fiscale seria SW 1533321 din 22 septembrie 2008, în baza cărora SRL „Tărăţean Plus” pretinde că ar fi procurat careva bunuri şi respectiv, beneficiază de dreptul la trecerea în cont a sumei TVA aferentă procurărilor în cauză.

Consideră a fi greşite şi concluziile instanţei de apel prin care se invocă că SRL „Tărăţean Plus” nu a prezentat, iar la materialele pricinii nu există careva probe care ar demonstra nulitatea absolută a livrării impozabile care ar fi avut loc între părţi, deoarece din depoziţiile date de Tatiana Tărîţă, fostul conducător al SRL „Tărăţean Plus”, reflectate în partea motivată a sentinţei de condamnare din 10 noiembrie 2009, ultima a declarat că pe întreaga perioadă de activitate a societăţii, nu a semnat nici o factură fiscală, nici un contract şi despre activitatea firmei nu cunoaşte nimic.

Insistă că la caz este dovedit faptul că întreprinderea SRL „Tărăţean Plus” nu a fost condusă de Tatiana Tărîţă, după cum pretinde intimatul SA „Alura”, precum că Tatiana Tărîţă ar fi semnat factura fiscală SW 1533321 din 22 septembrie 2008 prin care ar fi avut loc livrarea mărfii Plasticat PVH 72700, dar a fost condusă de un grup de persoane necunoscute, care potrivit Ordonanţei din 26 mai 2009 a procurorului A. Zgureanu, au condus în realitate SRL „Tărăţean Plus” şi au activat din numele societăţii debitoare în scop de evaziune fiscală. De asemenea, consideră neîntemeiată respingerea de către instanţă a pretenţiilor recurentului referitor la nulitatea actului contestat în baza prevederilor art. 220 alin. (2) Cod civil, invocându-se că reclamantul nu a demonstrat în ce măsură acesta contravine ordinii publice şi bunelor moravuri.

Susţine că instanţa de apel nu a luat în consideraţie nici faptele constatate de Judecătoria Comercială de Circumscripţie prin hotărârea din 05 iunie 2012, în care s-a făcut referire la art. 87 alin. (1) lit. d) Codul civil, conform căreia instanţa de judecată dizolvă persoana juridică dacă activitatea ei contravine ordinii publice. Or, actul de evaziune fiscală încalcă relaţiile speciale ocrotite de legea penală referitoare la finanţele publice, referitoare la buna desfăşurare a activităţilor economico-financiare a căror realizare impune îndeplinirea cu onestitate de către contribuabil a obligaţiilor fiscale. În acest context, instanţa a reiterat că infracţiunea economică comisă de SRL „Tărăţean Plus” a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari - 8 693 095 lei.

Afirmă că în urma restabilirii evidenţei contabile şi inventarierii masei debitoare s-a constatat că pe perioada lunii septembrie a anului 2008 SRL „Tărăţean Plus” a transferat la contul bancar al SA „Alura” mijloace băneşti în sumă totală de 52 848 lei cu destinaţia plata pentru Plasticat PVH 7207. 4 Totodată indică că în rezultatul inventarierii s-a constatat că societatea nu dispune şi nici nu a dispus în stocuri de marfa indicată mai sus, precum şi nici nu a realizat-o altor agenţi economici. Insistă că „Tărăţean Plus” SRL în realitate nu a primit de la intimat careva bunuri, iar factura fiscală contestată a fost eliberată fictiv cu scopul de a acoperi contabil tranzacţia efectuată, mai mult că este semnată din partea recurentului de persoane neîmputernicite, din care motiv restituirea acestor bunuri sau contravalorii acestora este nejustificată.

Indică că transferul sumei de 52848 lei pe contul SA „Alura” se confirmă prin documente bancare primare incontestabile, respectiv mijloacele în cauză urmând a fi restituite către SRL „Tărăţean Plus” în baza principiului retroactivităţii actului lovit de nulitate absolută. Consideră că instanţa de apel, greşit a ajuns la concluzia despre existenţa cauzei (scopul) actului juridic contestat şi anume obţinerea de către cumpărător a bunului cumpărat, în speţă 2,4 tone de Plasticat PVH 7207, această concluzie dovedindu-se a fi în contradicţie cu următoarele circumstanţe ale pricinii, şi anume că SRL „Tărăţean Plus” a activat doar trei luni din momentul constituirii, pe parcursul cărora a realizat operaţiuni fictive, în jurul a 32000000 lei, tăinuind obiectele impozabile, trecând în cont şi neconfirmând suma TVA, ceea ce a dus la majorarea TVA aferentă bugetului cu 8693095 lei.

Susţine că SRL „Tărăţean Plus” prin tranzacţia încheiată cu SA „Alura” nu a avut nici un interes economic să procure de la intimat marfa reflectată în factura fiscală contestată, deoarece această marfă ulterior nu a fost comercializată altor agenţi economici şi în prezent nu se află în stocul întreprinderii, iar pentru consum intern, aceasta nu a fost utilizată deoarece SRL „Tărăţean Plus” nu a desfăşurat activitate de producere, activând în general trei luni de la constituire, fapt ce confirmă în repetate rânduri că tranzacţia respectivă se prezintă a fi una fictivă neavând la bază careva operaţiuni reale, precum şi inexistenţa cauzei (scopului) actului juridic contestat invocat de către instanţa de apel.

Remarcă că în astfel de circumstanţe, intimatul SRL „Alura” la rândul său, putea să contracteze cu SRL „Tărăţean Plus” doar că prin intermediul persoanelor din umbră care în realitate conduceau cu întreprinderea în cauză şi doar în scopul realizării unei scheme frauduloase de evaziune fiscală însă nicidecum în scopul activităţii de întreprinzător, de unde se presupune că marfa reflectată în factura fiscală seria SW 1533321 din 22 septembrie 2008 a fost în realitate vândută la negru altor persoane, iar pentru evidenţa contabilă aceasta a fost realizată fictiv către întreprinderea SRL „Tărăţean Plus” la preţul de sinecost, care să nu ducă la majorarea obligaţiilor fiscale ale intimatului, beneficiind astfel de un venit neimpozabil esenţial.

Consideră neîntemeiate concluziile instanţei de apel prin care s-a considerat că din factura fiscală seria SW 1533321 din 22 septembrie 2008 rezultă cu certitudine faptul încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi preluarea mărfii de către SRL „Tărăţean Plus”, deoarece această factură fiscală a fost întocmită cu încălcarea prevederilor legale, din care nu rezultă nici într-un fel că ar fi avut loc o preluare a mărfii pretinse a fi procurate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

5 După cum denotă actele cauzei, copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor la 28 august 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 102), prin urmare instanţa de recurs conchide că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen la 18 octombrie 2013. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre. După cum atestă materialele cauzei, SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare, înaintând acţiunea în judecată, împotriva SA „Alura”, în urma concretizării cerinţelor sale a solicitat declararea nulităţii livrării impozabile de bunuri dintre SRL „Tărăţean Plus” şi SA „Alura”, efectuată conform facturii fiscale SW 1533321 din 22 septembrie 2008, încasarea de la compania SA „Alura” în beneficiul SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare, datoria în sumă de 52848 lei şi dobânda de întârziere de 35787,59 lei, în total 88635 lei.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a respins acţiunea ca fiind neîntemeiată, motivându-şi soluţia prin raţionamentul că în cazul în care actul juridic ar fi fost fictiv, atunci părţile nu trebuiau să execute careva obligaţii una faţă de alta, în special transferul sumelor băneşti pe contul SA „Alura” de către SRL „Tărăţean Plus”, şi livrarea respectivă a bunurilor în baza acestui act juridic fictiv, acesta doar fiind necesar pentru a crea o impresie falsă despre acest act juridic. De asemenea, prima instanţă a reţinut că din factura fiscală SW 1533321 din 22 septembrie 2008 rezultă că SRL „Tărăţean Plus” a recepţionat bunurile indicate în factura fiscală, fapt ce se confirmă prin semnăturile persoanelor care au predat-recepţionat bunurile şi ştampilele ambilor părţi.

Judecând apelul declarat de către SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare, reprezentată de lichidatorul Dorin Ciobanu, instanţa de apel a considerat necesar de a-l respinge, concluzionând că prima instanţă corect a respins acţiunea. Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârilor instanţelor ierarhic inferioare în raport cu criticele formulate în recurs şi materialul probator, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide că soluţia instanţelor de judecată este una greşită, rezultată din aprecierea incorectă a materialului probator şi interpretarea eronată a normelor de drept material.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că la 28 iulie 2008 SRL „Tărăţean Plus” a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat cu nr. 1008600038011, ca administrator fiind indicată Tatiana Tărîţa, fapt ce rezultă din extrasul din Registrul de stat al persoanelor juridice (f. d. 10). La fel, actele cauzei denotă că prin hotărârea din 05 iunie 2012 Judecătoria Comercială de Circumscripţie a dispus dizolvarea SRL „Tărăţean Plus” cu deschiderea procedurii de lichidare a acesteia, desemnând în calitate de lichidator 6 al societăţii vizate pe Dorin Ciobanu, atribuindu-i ultimului competenţa de a reprezenta societatea în relaţiile cu terţii, în litigiile aflate pe rolul instanţelor, de a urmări debitorii societăţii şi de a încasa creanţele ei (f. d. 4-7).

Din conţinutul hotărârii nominalizate rezultă că drept temei pentru deschiderea procedurii de lichidare a SRL „Tărăţean Plus” a constituit sentinţa Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 10 noiembrie 2009, prin care ÎCS „Tărăţean Plus” SRL a fost recunoscută vinovată de săvârșirea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal - evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor fie prin includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale ori care au la bază operaţiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile, care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari şi a fost condamnată în baza legii cu lichidarea persoanei juridice (f. d. 8-9).

Potrivit sentinţei nominalizate, instanţa de judecată a constatat că la 24 decembrie 2008, IFS mun. Chişinău, Oficiul Fiscal Ciocana, prin actul de control de estimare a obligaţiilor fiscale prin metode indirecte a stabilit că pentru perioada de activitate 22 august 2008 – 05 decembrie 2008, contribuabilul nu a prezentat documentele de evidenţă contabilă la control pentru confirmarea sumei TVA destinată trecerii în cont, ce a dus la diminuarea TVA aferentă bugetului cu 8693095 lei. Astfel, instanţa a conchis că SRL „Tărăţean Plus” a tăinuit obiectul impozabil care a condus la neachitarea impozitului, adică a comis o evaziune fiscală. Mai mult, prin depoziţiile fostului administrator al SRL „Tărăţean Plus”, Tatiana Tărîţă, în cadrul dosarului penal şi reţinute în sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 10 noiembrie 2009, se confirmă că pe întreaga perioadă de activitate a societăţii aceasta nu a semnat nici o factură fiscală, nici un contract şi despre activitatea firmei nu cunoaşte nimic. Conform art. 123 alin. (3) CPC sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru instanţa chemată să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost săvârșite de persoana în cauză. Prin prisma normei enunţate, având în vedere că prin sentinţa Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 10 noiembrie 2009 s-a stabilit că în calitatea sa de administrator Tatiana Tărîţă pe întreaga perioadă de activitate a societăţii nu a semnat nici o factură fiscală, nici un contract şi despre activitatea firmei nu cunoaşte nimic, instanţa de judecată ajunge la concluzia temeiniciei acţiunii cu privire la nulitatea livrării impozabile de bunuri dintre Societatea cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” şi Societatea pe Acţiuni „Alura”, efectuată în baza facturii fiscale seria SW 1533321 din 22 septembrie 2008. În susţinerea opiniei date vin şi afirmaţiile administratorului procesului de lichidare al „Tărăţean Plus”, care a indicat că în urma restabilirii evidenţei contabile şi inventarierii masei debitoare a fost stabilit că în perioada septembrie – decembrie 2008 societatea nu dispunea şi nu a dispus de stocuri de plasticat PVH 7207, precum şi nu a realizat altor agenţi economici marfa dată.

Despre faptul că SRL „Tărăţean Plus” nu a desfăşurat activitate de antreprenoriat vorbesc şi datele din Registrul de Stat al Transportului oferite de 7 Direcţia înregistrare a transportului şi calificarea conducătorilor auto al ÎS „CRIS „Registru”” nr. 03/343 (f. d. 61), din care se vede că după SRL „Tărăţean Plus” nu sunt înregistrate unităţi de transport. La fel, conform informaţiei deţinute de ÎS „Cadastru”, SRL „Tărăţean Plus” nu dispune de subdiviziuni (depozite, încăperi, magazine), iar datele CNAS indică la faptul că SRL „Tărăţean Plus” nu are nici angajaţi. Circumstanţe menţionate nu au fost negate şi nici combătute de către SA „Alura”, respectiv nu se cer a fi dovedite. Or, art. 123 alin. (6) CPC, direct indică că faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

De altfel, şi prin răspunsul Direcţiei generale pentru statistică mun. Chişinău a Biroului Naţional de Statistică al RM nr. 312 din 16 august 2012 se atestă că SRL „Tărăţean Plus” nu a prezentat nici un raport financiar (f. d. 12). Astfel fiind, este evident că livrarea de bunuri dintre SRL „Tărăţean Plus” şi SA „Alura”, efectuată în baza facturii fiscale seria SW 1533321 din 22 septembrie 2008 nu poate fi considerată ca una reală, prin urmare Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră a fi întemeiată cerinţa SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare, cu privire la constatarea nulităţii acestei livrări de bunuri. În acest context instanţa de recurs reţine prevederile art. 220 alin. (1) Cod civil, care indică că actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sânt nule dacă legea nu prevede altfel.

Actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sânt nule. În sensul normei enunţate este de înţeles că sancţiunea nerespectării prevederilor legii este nulitatea absolută. Norma acestui alineat prevede că sunt lovite de nulitate absolută actele juridice care contravin normelor imperative, adică acelor norme care prescriu în mod expres o conduită obligatorie, o obligaţie de la care subiectul nu se poate sustrage sau n-o poate ocoli (norme onerative), sau care, prin dispoziţia lor, interzic săvârşirea unor acţiuni (norme prohibitive). De asemenea întrucât norma dată are ca finalitate ocrotirea valorilor fundamentale ale societăţii şi a fost instituită în interes general, sancţiunea pentru încheierea actelor juridice care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri la fel este nulitatea absolută.

Conform art. 221 alin. (1) Cod civil, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul. Conţinutul acestei norme instituie că actele juridice fictive au menirea să creeze o aparenţă juridică pentru terţi şi implică o neconcordanţă intenţionată între voinţa reală şi voinţa declarată, care are ca scop amăgirea terţilor. Astfel, actul juridic încheiat fără intenţia de a produce efecte juridice (actul juridic fictiv) este lovit de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipseşte unul din elementele definitorii ale actului juridic consfinţit în art. 195 – intenţia de a da naştere, modifica, sau stinge drepturi şi obligaţii civile. Manifestarea de voinţă în cazul actului juridic fictiv este falsă şi are ca scop inducerea în eroare a altor persoane, creând aparenţa existenţei actului juridic în realitate.

Respectiv, motivele actelor juridice fictive şi simulate pot fi diferite, cum ar fi ocolirea unor dispoziţii legale imperative, fraudarea fiscului sau a creditorilor, ascunderea faţă de public a anumitor operaţii juridice etc. 8 Raportând la caz prevederile enunţate în coroborare cu cele stabilite, instanţa de recurs conchide că, deşi la materialele dosarului există factura fiscală nr. SW 1533321 din 22 septembrie 2008 eliberată de SA „Alura”, care oglindeşte că ultima a vândut, iar SRL „Tărăţean Plus” a cumpărat 2,4 tone de plasticat PVH 7207 la preţul de 52848 lei, inclusiv TVA, aceasta nu poate justifica realitatea unei asemenea tranzacţii, or factura dată nu denotă şi existenţa de fapt a livrării către SRL „Tărăţean Plus” a mărfii nominalizate, iar careva probe pertinente în acest sens, cum ar fi şi un act de predare-primire a mărfii, la caz nu au fost prezentate.

Întru confirmarea acestei constatări vine şi faptul că din factura nominalizată se reflectă că marfa din partea SRL „Tărăţean Plus” a fost primită de către T. Tarîţa, existând şi o semnătură din numele ultimei, pe când după cum a fost constatat prin sentinţa Judecătoriei Ciocana mun. Chişinău din 10 noiembrie 2009, Tatiana Tarîţa a participat doar la înregistrarea SRL „Tărăţean Plus”, însă pe perioada existenţei societăţii, ea nu a semnat nici o factură fiscală, nici un contract, necunoscând nimic despre activitatea firmei date. Instanţa de recurs relevă că, deşi SA „Alura” insistă la faptul că semnătura din factura fiscală nominalizată aparţine Tatianei Tărîţă, societatea nu a făcut dovada acestui fapt şi nici nu a solicitat numirea unei expertize grafoscopice în acest sens.

La acest capitol necesită a fi remarcate prevederile art. 61 alin. (1) şi (2) Cod civil, care direct statuează că persoana juridică îşi exercită, de la data constituirii, drepturile şi îşi execută obligaţiile prin administrator. Au calitatea de administrator persoanele fizice care, prin lege sau prin actul de constituire, sânt desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice. Prin urmare, cele relatate în plus indică la faptul că tranzacţia rezultată din factura fiscală vizată nu a avut loc în realitate, tranzacţia fiind doar una aparentă, fără intenţia de a produce efecte juridice, fapt ce contravine normelor imperative şi respectiv, este lovită de nulitate absolută în virtutea legii.

Astfel, cele descrise combat concluziile instanţei de apel precum că SRL „Tărăţean Plus” nu a probat fictivitatea contractului de vânzare-cumpărare din 22 septembrie 2008. Prin urmare, se constată a fi neîntemeiată şi concluzia instanţelor de judecată cu referire la faptul că tranzacţia menţionată a fost încheiată cu intenţia de a produce efecte juridice, iar factura fiscală şi achitarea contravalorii mărfurilor demonstrează că tranzacţia a produs efecte juridice şi s-a consumat la momentul achitării costului bunurilor recepţionate, deoarece doar transferul mijloacelor băneşti nu atestă şi recepţionarea mărfii.

În aceste condiţii, fiind cert că în perioada 29 august 2008-05 decembrie 2008 SRL „Tărăţean Plus” a transferat către SA „Alura” suma de 52848 lei, fapt confirmat prin extrasul rulajelor din conturi a SRL „Tărăţean Plus” înregistrat la banca BC „Unibank” SA (f. d. 18), şi care nu a fost negat, de altfel, nici de SA „Alura”, având în susţinere prevederile art. 219 alin. (2) Cod civil, care reglementează efectele nulităţii actului juridic, instanţa de recurs consideră drept întemeiată şi cerinţa SRL „Tărăţean Plus”, în proces de lichidare cu privire la încasarea din contul SA „Alura” a sumei de 52848 lei.

Instanţa de recurs constată a fi lipsită de suport legal invocarea SA „Alura” în referinţă precum că acţiunea cu privire la încasarea sumei de 52848 lei şi a 9 penalităţii a fost depusă cu omiterea termenului prevăzut de art. 268 Cod civil, deoarece încasarea sumei la caz a fost o pretenţie subsecventă celei cu privire la declararea nulităţii absolute a livrării impozabile de bunuri dintre SRL „Tărăţean Plus” şi SA „Alura”, efectuată conform facturii fiscale SW 1533321 din 22 septembrie 2008, iar conform art. 217 alin. (3) Cod civil, acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă. Mai cu seamă este de remarcat şi faptul că la caz prin acţiunea formulată SRL „Tărăţean Plus” a solicitat încasarea dobânzii de întârziere şi nu a penalităţii.

Sub acest aspect se stabileşte a fi parţial întemeiată şi pretenţia cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, or materialul probator denotă că Agenţia pentru colectarea datoriilor ÎCS „CollectorTranz” SRL, acţionând în interesele SRL „Tărăţean Plus” la 05 noiembrie 2012 a înaintat o somaţie către SA „Alura” (f. d. 14), prin care a solicitat returnarea, în termen de 7 zile a sumei de 52848 lei transferată pe contul ultimei şi confirmată prin documente primare bancare incontestabile, în acest sens menţionând că în cazul neexecutării în termen a prezentei somaţii, societatea va fi considerată în întârziere şi va fi acţionată în judecată pentru încasarea forţată a sumei şi dobânzii de întârziere prevăzută de art. 619 alin. (2) Cod civil, somaţie la care SA „Alura” nu a reacţionat în nici un mod.

Conform art. 617 alin. (1) Cod civil, dacă nu execută obligaţia în urma somaţiei primite după scadenţă din partea creditorului, debitorul se consideră în întârziere ca urmare a somaţiei. Cu referire la norma enunţată instanţa de recurs constată că SRL „Tărăţean Plus” este în drept de a pretinde la încasarea dobânzii de întârziere doar pentru perioada 12 noiembrie 2012 – 29 aprilie 2013, adică de la data punerii în întârziere a SA „Alura”, prin somaţie, şi până la data emiterii hotărârii primei instanţe, or cerinţa SRL „Tărăţean Plus” cu privire la încasarea dobânzii de întârziere este doar până la data de 29 aprilie 2013, aceasta fiind indicată şi în recurs.

Prin urmare, pretenţia SRL „Tărăţean Plus” ce ţine de încasarea dobânzii de întârziere calculată pentru perioada 2009 – 12 noiembrie 2012 urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată, pe motiv că recurentul nu a demonstrat prin probe admisibile punerea în întârziere a SA „Alura” anterior expedierii somaţiei sus menţionate. Conform art. 619 alin. (2) Cod civil, în cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul, dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Reieşind din prevederile enunţate şi având ca reper statistica privind ratele de dobândă la instrumentele de reglementare monetară ale Băncii Naţionale a Moldovei pentru anii 2012-2013 (f. d. 50-51), conform cărei rata de bază a BNM pentru perioada 12 noiembrie 2012 – 29 aprilie 2013 constituie 4,5%, instanţa de recurs constată că suma dobânzii de întârziere pentru perioada indicată este de 3349,24 lei ((52848 lei x 13,5% : 360 zile) x 169 zile =3349,24 lei).

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că, circumstaneţele pricinii au fost stabilite de către instanţele de judecată şi nu este necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, însă normele de drept material au fost interpretate eronat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia 10 instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a emite o nouă hotărâre cu privire la admiterea parţială a acţiunii. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” în proces de lichidare.

Se casează decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 august 2013 şi hotărârea Judecătoriei Ciocan mun. Chişinău din 29 aprilie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” în proces de lichidare împotriva Societăţii pe Acţiuni „Alura” cu privire la declararea nulităţii actului juridic, încasarea sumei şi dobânzii de întârziere şi se emite o nouă hotărâre prin care: Se admite parţial acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” în proces de lichidare împotriva Societăţii pe Acţiuni „Alura” cu privire la declararea nulităţii actului juridic, încasarea sumei şi dobânzii de întârziere.

Se declară nulitatea livrării impozabile de bunuri dintre Societatea cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” şi Societatea pe Acţiuni „Alura”, efectuată în baza facturii fiscale seria SW 1533321 din 22 septembrie 2008. Se încasează din contul Societăţii pe Acţiuni „Alura” în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” suma de 52848 (cinzeci şi două mii opt sute patruzeci şi opt) lei. Se încasează din contul Societăţii pe Acţiuni „Alura” în beneficiul Societăţii cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” cu titlu de dobândă de întârziere suma de 3349,24 (trei mii trei sute patruzeci şi nouă lei douăzeci şi patru bani) lei. În rest acţiunea Societăţii cu Răspundere Limitată „Tărăţean Plus” se respinge ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Ion Vîlcov Ala Cobăneanu 11