2ra-1084/18 — încasarea datoriei

2ra-1084/18 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: V. Nichitenco dosarul nr. 2ra-1084/18

instanța de apel: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă

Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Nina Vascan

examinând, fără înștiințarea participanților la proces, chestiunea privind

admisibilitatea recursului declarat de Societatea Comercială „Promoția” Societate

cu Răspundere Limitată, prin intermediul avocatului Durnescu Mihail,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Promoția” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Cătălinei

Ciobanu cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere,

și la cererea reconvențională depusă de Ciobanu Cătălina împotriva Societății

Comerciale „Promoția” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la rezoluțiunea

contractului de prestări servicii, repunerea părților în situația anterioară încheierii

contractului, restituirea sumelor încasate și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, prin care a

fost respins apelul declarat de către Durnescu Mihail în interesele Societății

Comerciale „Promoția” Societate cu Răspundere Limitată și menținută hotărârea

Judecătoriei Căușeni din 20 februarie 2017,

c o n s t a t ă:

La 15 mai 2015, SC „Promoția” SRL a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Cătălinei Ciobanu cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de

întârziere.

În motivarea cererii de chemare în judecată a menționat că, la 07 aprilie 2014

între SC „Promoția” SRL și Ciobanu Cătălina a fost încheiat contractul de prestări

servicii nr. 08/14, având ca obiect confecționarea și montarea unei scări interioare din

lemn de model „Trasforma”.

Conform pct. 3 din contract, Ciobanu Cătălina și-a asumat obligația de a achita

integral costul mărfii în momentul aducerii scării la obiectul indicat de către

beneficiar (Ciobanu Cătălina).

La data înaintării prezentei acțiuni, pârâta Ciobanu Cătălina are datorie față de

SC „Promoția” SRL, conform contractului de prestări servicii nr. 08/14 din 07 aprilie

2014, în sumă de 1200 de dolari SUA pentru confecționarea scării și 1080 de lei

pentru transport.

1

Conform prevederilor legale, SC „Promoția” SRL a întreprins toate măsurile

pentru notificarea pârâtei despre neexecutarea obligației contractuale, însă solicitarea

a fost ignorată și suma datoriei nu a fost achitată.

Pe parcursul examinării cauzei, SC „Promoția” SRL a depus cereri privind

majorarea pretențiilor, solicitând încasarea de la Ciobanu Cătălina în beneficiul SC

„Promoția” SRL a sumei de 10 573,91 de dolari SUA, formată din: datorie – 1200 de

dolari SUA, penalitate – 8376de dolari SUA și dobânda de întârziere – 997,91 de

dolari SUA.

La 01 iulie 2015, Ciobanu Cătălina a depus cerere reconvențională împotriva

SC „Promoția” SRL, prin care a solicitat rezoluțiunea contractului de prestări

servicii nr. 08/14 din 07 aprilie 2014, cu repunerea părților în poziția inițială,

restituirea sumei achitate și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii, Ciobanu Cătălina a indicat că în temeiul contractului de

prestări servicii nr. 08/14 încheiat la 07 aprilie 2014, SC „Promoția” SRL s-a obligat

să confecționeze și să monteze o scară interioară din lemn, în termen de 6 săptămâni.

După ultimele măsurări, SC „Promoția” SRL a promis efectuarea montării scării

în luna decembrie 2014, însă lucrările au început în luna ianuarie 2015, fiind finisate

în februarie 2015.

Menționează Ciobanu Cătălina că, în momentul recepționării lucrărilor și

instalării scării, au apărut unele descensiuni privind executarea corespunzătoare a

obligațiilor asumate de către SC „Promoția” SRL. Pe parcursul montării s-au depistat

mai multe neajunsuri în ceea ce privește calitatea bunului, conform normelor și

standardelor, modelul de scară nu corespundea cerințelor tehnologice și de

funcționalitate. Astfel, scara montată nu corespundea cu cea proiectată în schiță, la fel

prezenta fisuri și găuri vizibile, acestea fiind datorate execuției defectuoase și

necorespunzătoare a lucrărilor.

La 18 februarie 2015 a adresat SC „Promoția” SRL o reclamație privind

calitatea produsului și a solicitat restituirea sumei de 600 de dolari SUA, achitate la

data de 07 aprilie 2014 la încheierea contractului întru executarea lucrării și

înlăturarea defecțiunilor pricinuite de instalatori. Solicitarea sa a fost lăsată fără

răspuns, prin urmare, la 15 aprilie 2015 s-a adresat către Agenția pentru Protecția

Consumatorilor, însă petiția i-a fost respinsă, iar la 24 aprilie 2015 a depus o plângere

la organele de poliție, dar acestea din urmă și-au declinat competența.

Solicită rezoluțiunea contractului de prestări servicii nr. 08/14 din 07 aprilie

2014 cu repunerea părților în poziția inițială, încasarea de la SC „Promoția” SRL în

beneficiul său a sumei de 600 de dolari SUA, precum și repararea prejudiciului

moral în mărime de 6000 de lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni din 20 februarie 2017, acțiunea SC

„Promoția” SRL împotriva Cătălinei Ciobanu a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Acțiunea reconvențională depusă de Ciobanu Cătălina împotriva SC „Promoția” SRL

a fost parțial admisă. S-a rezolvit contractul de prestări servicii nr. 08/14 din 07

aprilie 2014, încheiat între SC „Promoția” SRL și Ciobanu Cătălina, cu repunerea

părților în situația inițială. S-a obligat SC „Promoția” SRL să restituie Cătălinei

Ciobanu suma de 600 de dolari SUA, iar Ciobanu Cătălina să restituie SC „Promoția”

SRL scara din lemn nefinisată. Pretenția Cătălinei Ciobanu cu privire la repararea

prejudiciului moral s-a respins ca fiind neîntemeiată.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, a fost respins

apelul declarat de Durnescu Mihail în interesele SC „Promoția” SRL și menținută

hotărârea Judecătoriei Căușeni din 20 februarie 2017.

Prima instanță și instanța de apel și-au întemeiat soluțiile adoptate pe dispozițiile

art. 666 alin. (1), art. 514, art. 970, art. 572, art. 602 și 735 din Codul civil.

În consolidarea soluțiilor sale, instanțele ierarhic inferioare au reținut că,

lucrarea contractată nu a fost executată integral, lucrările de montare și finisare a

scării din lemn nu au fost finalizate conform exigențelor contractului încheiat între

părți, astfel au conchis la temeinicia acțiunii reconvenționale în partea rezoluțiunii

contractului de prestări servicii nr. 08/14 din 07 aprilie 2014, cu repunerea părților în

poziția inițială și restituirea de către SC „Promoția” SRL Cătălinei Ciobanu sumei de

600 de dolari SUA, iar de către Ciobanu Cătălina SC „Promoția” SRL scării din lemn

nefinisate. În ceea ce privește pretenția din acțiunea reconvențională privind repararea

prejudiciului moral, instanțele de judecată au considerat-o neîntemeiată având în

vedere că în aspectul relațiilor litigioase între părți în speța dată, legislația nu prevede

o astfel de răspundere.

Totodată au concluzionat că, în condițiile în care SC „Promoția” SRL nu a

executat obligația asumată conform contractului, în modul corespunzător, privind

calitatea bunului, cât și termenul executării, aceasta o privează de dreptul de a cere de

la beneficiar achitarea deplină a serviciilor prestate, conform prețului stabilit în

contract, astfel pretențiile SC „Promoția” SRL au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

La 30 martie 2018, SC „Promoția” SRL, prin intermediul avocatului Durnescu

Mihail, a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie

2017, prin care solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de

Apel Chișinău din 19 decembrie 2017 și hotărârii Judecătoriei Căușeni din 20

februarie 2017 în partea respingerii acțiunii inițiale și admiterii acțiunii

reconvenționale, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri în sensul admiterii

acțiunii SC „Promoția” SRL și respingerii acțiunii Cătălinei Ciobanu; anularea

încheierii protocolare a Judecătoriei Căușeni din 01 iulie 2015 privind primirea în

procedură a cererii reconvenționale cu dispunerea încetării procesului cu scoaterea de

pe rol a acțiunii reconvenționale din motivul nerespectării procedurii prealabile;

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, SC „Promoția” SRL a invocat că instanțele de judecată

au desconsiderat faptul neachitării integrale de către Ciobanu Cătălina a sumei

contractuale întru executarea lucrărilor de confecționare și montare a scării din lemn.

Instalarea scării nu a fost finisată din motivul efectuării lucrărilor de construcție în

încăpere. Astfel, SC „Promoția” SRL nu poartă răspundere pentru neexecutarea în tot

a lucrărilor de montare a scării.

La fel, indică și faptul că Ciobanu Cătălina, la înaintarea acțiunii

reconvenționale, nu a respectat procedura prevăzută prin lege sau prin contractul

părților de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei Curții de Apel Chișinău din 19

decembrie 2017 a fost expediată în adresa recurentei la 22 ianuarie 2018 (f.d. 67, Vol.

I), însă lipsesc date (aviz de recepție) despre recepționarea acesteia.

3

În circumstanțele relevate, recursul declarat de către SC „Promoția” SRL la 30

martie 2018 se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

La 07 mai 2018, în adresa intimatei a fost expediată copia recursului declarat de

către SC „Promoția” SRL, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Intimata nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință în

termenul stabilit.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că,

asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4);

4

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate

le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate. Or, conform

prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile recursului,

argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând memoriul cuprins în cererea de recurs depusă de SC „Promoția” SRL,

completul de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în aceasta, în esența

lor, sunt similare alegațiilor inserate în cererea de chemare în judecată și cererea de

apel depuse de către recurentă. Astfel se deduce că cererea de recurs de facto este o

transpunere a motivelor din cererea de chemare în judecată și cea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurenta nu a evidențiat în cererea

de recurs formulată memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-

se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de

apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere

a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate

limita la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor

de recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care

se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o

motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care,

circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera

nelegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, în esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit.b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc

în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât,

acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către instanța de apel prin

prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare

și nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece SC „Promoția” SRL nu a invocat niciun argument plauzibil în

vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază

5

caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprind

simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanțele inferioare,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu,

competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest

tip (Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol instanță de

recurs reține că recursul declarat de SC „Promoția” SRL nu s-a bazat exclusiv pe

chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că recurenta a depus prezenta

cerere de recurs după ce a avut posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de

o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93

din 23 octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un recurs

efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității

procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să

pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le

considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva

Cehiei, cererea nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural,

iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de

art.432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SC

„Promoția” SRL împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017,

în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

A considera inadmisibil recursul declarat de Societatea Comercială „Promoția”

Societate cu Răspundere Limitată, prin intermediul avocatului Durnescu Mihail

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2017, adoptată în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială „Promoția”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Cătălinei Ciobanu cu privire la încasarea

datoriei, penalității și dobânzii de întârziere, și la cererea reconvențională depusă de

Ciobanu Cătălina împotriva Societății Comerciale „Promoția” Societate cu

6

Răspundere Limitată cu privire la rezoluțiunea contractului de prestări servicii,

repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, restituirea sumelor

încasate și repararea prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

7