2ra-1070/18 — incasarea datoriei și a dobinzii de intirziere

Dosarul nr.2ra-1070/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani

Judecător: C. Vârlan

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: M. Guzun, I. Cotruță, L. Pruteanu

ÎNCHEIERE

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas, Iuliana Oprea

soluționând admisibilitatea recursului declarat de către Ceban Vadim,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Dragomir

Victor împotriva lui Ceban Vadim cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de

întârziere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de Ceban Vadim, s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani din 11 mai 2017, și în acea parte s-a emis o nouă hotărâre

prin care s-a respins pretenției cu privire la încasarea dobânzii de întârziere,

c o n s t a t ă:

La 11 mai 2016, Dragomir Victor a înaintat cerere de chemare în judecată

împotriva lui Ceban Vadim cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în conformitate cu acordurile

convenite între părți, Ceban Vadim și-a asumat obligația de a executa lucrări de

reparație a apartamentului nr. xxx, str. xxxxx, xxxxxx iar Dragomir Victor și-a asumat

obligația de a achita serviciile prestate.

A menționat reclamantul că, în conformitate cu acordurile indicate, a transmis

prestatorului în avans, la 11 octombrie 2014 suma de 700 euro, la 25 octombrie 2014

suma de 700 euro, la 08 noiembrie 2014 suma de 700 euro, la 10 decembrie 2014

suma de 700 euro și la 06 mai 2015 suma de 500 euro, în total 3 300 euro.

Însă, pârâtul a început doar lucrările de reparație, fără a executa în termen

serviciile comandate, iar începând cu luna mai 2015 a încetat de a executa lucrările,

fără nici o preîntâmpinare.

În opinia reclamantului, tărăgănarea executării lucrărilor din partea prestatorului

este ilegală și nejustificată, iar prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a

obligațiilor asumate, pârâtul i-a cauzat un prejudiciu, care se manifestă prin

imposibilitatea desfășurării normale a activității sale investiționale și obținerea

veniturilor corespunzătoare.

Astfel, potrivit reclamației din 15 septembrie 2015, recepționată de către pârât

la 20 septembrie 2015, reclamantul a solicitat continuarea lucrărilor de reparație în

termen de cel mult 5 zile, atenționându-1 pe pârât că în caz de neexecutare a

1

reclamației, după expirarea termenului de 5 zile, acordul privind executarea lucrărilor

de reparație se declară rezoluționat, iar prestatorul urmează să restituie întreaga sumă,

pe care a primit-o în avans pentru efectuarea lucrărilor, adică suma de 3 300 euro.

Cu toate acestea, pârâtul nu a răspuns la reclamație, prin urmare, acordul a fost

reziliat începând cu data de 25 septembrie 2015.

Ulterior, la 24 decembrie 2015 reclamantul i-a expediat o nouă reclamație, însă

pârâtul a refuzat s-o recepționeze și respectiv aceasta a fost restituită.

Urmare celor menționate, a cerut reclamantul, încasarea de la Ceban Vadim a

datoriei în sumă de 3 300 euro, dobânzii de întârziere în mărime 477,73 euro și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În drept, acțiunea a întemeiat-o pe prevederile art. 512, 572, 585, 602, 619,

700, 709, 946 Cod civil, art. 166 Cod de procedură civilă.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 11 mai 2017, cererea de

chemare în judecată a fost admisă.

S-a încasat, de la Ceban Vadim în beneficiul lui Dragomir Victor, datoria în

sumă de 3 300 euro și dobânda de întârziere în sumă de 477, 73 euro.

S-a încasat, de la Ceban Vadim în beneficiul lui Dragomir Victor, cheltuieli de

judecată suportate în legătură cu achitarea taxei de stat în cuantum de 2 555 lei.

Considerând neîntemeiată hotărârea primei instanțe, la 24 mai 2017, Ceban

Vadim a declarat apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii

contestate, cu emiterea unei noi hotărârii prin care acțiunea înaintată de către Dragomir

Victor să fie respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță la adoptarea hotărîrii nu a

constatat și nu a elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea pricinii în fond, concluziile expuse în hotărîre sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii, cît și au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept

procedural.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2017, s-a admis apelul

declarat de către de Ceban Vadim, s-a casat parțial hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Râșcani) din 11 mai 2017, în partea încasării dobânzii de întârziere, și s-a emis

în acea parte o hotărâre nouă prin care s-a respins ca neîntemeiată pretenția înaintată

de Dragomir Victor împotriva lui Ceban Vadim cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere.

S-a micșorat suma dispusă spre încasare de la Ceban Vadim în beneficiul lui

Dragomir Victor, cu titlu de cheltuieli pentru achitarea taxei de stat la depunerea

cererii de chemare în judecată, de la 2 555 lei până la 2 248 lei.

În rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut.

Nefiind de acord cu decizia instanțe de apel, Ceban Vadim la 30 martie 2018, a

înaintat cerere de recurs, prin care solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 11 mai 2017 și a deciziei instanței de apel

din 05 decembrie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de

către Dragomir Victor să fie respinsă.

Prin referința depusă la 05 iunie 2018, Dragomir Victor notează că recursul

înaintat Ceban Vadim, conține obiecțiile de fapt și de drept care deja au fost obiect de

studiere și verificare de către instanțele ierarhic inferioare, primind o apreciere

corespunzătoare, considerent din care solicită a fi respins.

Instanța de recurs constată că, decizia instanței de apel din data de 05 decembrie

2017 a fost expediată recurentului la 23 martie 2018. Astfel, completul Colegiului

2

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, prin

prisma art. 434 CPC, consideră recursul depus la data de 30 martie 2018 în termen.

Pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul consideră că

soluția instanței de apel este pripită, fapt ce rezultă din nedeterminarea naturii juridice

a obiectului litigiului, criteriu care presupune prin sine lămurirea corectă și certă a

situației de fapt și de drept.

De asemenea, susține că instanța de apel examinând apelul a trecut în mod

superficial argumentele invocate de către Ceban Vadim și materialul probator anexat

la materialele cauzei, fără a examina legalitatea și temeinicia hotărârii supusă apelului

sub toate aspectele, în raport cu legislația ce guvernează litigiul în cauză.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia că, recursul declarat de Ceban Vadim, urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată

de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată

în absența unui participant la proces căruia nu i-a comunicat locul, data și ora ședinței

de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea

a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat Ceban Vadim, este declarativ și nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice

afirmația de ilegalitate a deciziei instanței de apel.

Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, completul a constatat existența unuia

din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC și anume lit. a), care expres prevede că

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În cazul de față, argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs nu

se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, nefiind posibilă determinarea

3

aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului

judiciar.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Completul reiterează și faptul că, recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atât în

practică, cât și în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi

considerate ca fiind „serioase și legitime” conform Convenției (a se vedea Mitropolia

Basarabiei și alții vs. Moldova, nr. 45701/99 § 137, ECHR 2001-XII). În același timp,

conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Asito vs Republica

Moldova, 10 iulie 2001, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă în recursul declarat

de către Ceban Vadim asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Ceban Vadim, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ceban Vadim.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Iuliana Oprea

4