2ra-193/18 — Încasarea prejudiciului material si moral cauzat
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea prejudiciului material si moral cauzat
- Temei legal
- Temeiurile declararii recursului
2ra-193/18 — Încasarea prejudiciului material si moral cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-193/18
Prima instanță: Judecătoria Basarabeasca, judecător – V. Carapirea
Instanța de recurs: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol
Î N C H E I E R E
31 ianuarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecător – Svetlana Filincova
Judecători – Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu
examinând admisibilitatea recursului declarat de Niculiță Ion, prin intermediul
avocatului Gandrabur Valeriu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de Onica Valeriu
către Niculiță Ion privind încasarea prejudiciului material și moral, a dobânzii de
întârziere și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, prin care s-
a admis apelul declarat de Niculiță Ion, s-a casat hotărârea Judecătoriei
Basarabeasca din 08 iunie 2016 și s-a pronunțat o nouă hotărâre de admitere
parțială a cererii de chemare în judecată,
c o n s t a t ă:
La data de 01 martie 2016, Onica Valeriu s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată către Niculiță Ion privind încasarea prejudiciului material și moral,
dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, solicitând încasarea de la
Niculiță Ion în folosul său a prejudiciului material în sumă de XXX Euro, a
prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei și a cheltuielilor de judecată.
La data de 25 aprilie 2016, reclamantul a înaintat o cerere de majorare a
pretențiilor, solicitând suplimentar încasarea de la Niculiță Ion în folosul său a
dobânzii de întârziere în mărime de XXX euro.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este proprietar al casei
individuale de locuit cu suprafața de 78,3 m.p. și al terenului aferent acesteia cu
suprafața de 0,1187 ha, amplasate în s. Ratuș, r. Criuleni, pe care la începutul
anului 2012 le-a transmis pârâtului în locațiune.
La data de 24 decembrie 2013, a izbucnit un incendiu în casa nominalizată, în
urma căruia a fost distrus acoperișul, bucătăria de vară, carbonizate elementele din
lemn ale ferestrelor și ușilor, astfel fiindu-i cauzat reclamantului un prejudiciu
material enorm.
Potrivit actului de constatare a incendiului din 24 decembrie 2013, vinovat de
producerea incendiului a fost recunoscut pârâtul Niculiță Ion, care nu a respectat
regulile antiincendiare la exploatarea sobelor și canalelor de evacuare a fumului,
fapt care a fost recunoscut de ultimul. La data de 28 decembrie 2013, Niculiță Ion a
întocmit o recipisă prin care a recunoscut în totalitate vina sa de producerea
incendiului și s-a obligat să restituie reclamantului, până la data de 24 decembrie
2014, prejudiciul cauzat în sumă de XXX Euro, însă până la depunerea cererii de
chemare în judecată nu și-a onorat obligațiile.
Prin hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 08 iunie 2016, a fost admisă
parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Valeriu Onica; s-a încasat de la
Niculiță Ion în beneficiul lui Onica Valeriu suma de XXX Euro cu titlu de
prejudiciu material cauzat, suma de XXX Euro cu titlu de dobândă de întârziere;
cheltuielile de judecată suportate pentru plata taxei de stat în sumă de 7 225 lei;
cheltuielile de asistență juridică în sumă de 6 000 lei și cheltuielile de executare a
actelor judiciare în sumă de 2000 lei. În rest acțiunea reclamantului Onica Valeriu
s-a respins.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, s-a admis apelul
declarat de Niculiță Ion, s-a casat hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 08 iunie
2016 și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial cererea de
chemare în judecată a lui Onica Valeriu; s-a încasat de la Niculiță Ion în beneficiul
lui Onica Valeriu prejudiciul material în sumă de XXX Euro, în valută națională
conform cursului valutar la data executării hotărârii, cheltuielile pentru achitarea
taxei de stat în sumă de 4 800 lei, cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 3
000 lei și cheltuielile de executare în sumă de 2 000 lei. În rest pretențiile
formulate de Onica Valeriu au fost respinse ca neîntemeiate.
Invocând dezacordul cu decizia instanței de apel, Niculiță Ion, prin
intermediul avocatului Gandrabur Valeriu, la data de 04 decembrie 2017 a declarat
recurs, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel
Chișinău din 17 octombrie 2017 și a hotărârii primei instanțe, cu remiterea cauzei
la rejudecare în prima instanță.
În motivarea recursului, a indicat că instanțele inferioare au aplicat eronat
normele de drept material, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele
importante pentru soluționarea pricinii, iar concluziile instanțelor sunt în
contradicție cu circumstanțele cauzei. De asemenea, recurentul consideră că prima
instanță a examinat litigiul cu încălcarea competenței jurisdicționale și în absența
unui participant la proces, căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora examinării
cauzei, astfel recurentului fiindu-i încălcate drepturile procedurale. Mai mult ca
atât, recurentul consideră că decizia instanței de apel este contradictorie și, drept
rezultat, motivată insuficient.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele
pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat
de către Niculiță Ion, prin intermediul avocatului Gandrabur Valeriu, neîntemeiat
și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) CPC, în cazul în care se constată existența
unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod
unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu
privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei
curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al
Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că
reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) CPC, în sarcina recurentului este
impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor
încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a
normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării
recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea
recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 CPC, în condițiile în
care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în
detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului
strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul
acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit
identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind
admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este
evidențiată în cererea de recurs declarată de Niculiță Ion, prin intermediul
avocatului Gandrabur Valeriu.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
declarării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)
CPC, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție,
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Niculiță Ion, prin
intermediul avocatului Gandrabur Valeriu.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecător Svetlana Filincova,
Judecători Dumitru Visternicean,
Nicolae Craiu