2ra-208/19 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere si a cheltuielilor de judecată

dosarul nr.2ra-208/19

prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul central (judecătorul: O. Jamba)

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (judecătorii: Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu)

ÎNCHEIERE

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Victor Vescu, reprezentat de avocatul Sergiu

Balaban,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Vescu

împotriva lui Igor Ceban, intervenient accesoriu Serghei Postică cu privire la

încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți prin care a fost

respins apelul declarat de Victor Vescu, fiind menținută hotărârea din 27 aprilie 2018

a Judecătoriei Soroca, sediul central,

constată:

La 25 ianuarie 2018, Victor Vescu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Igor Ceban cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 01 septembrie 2016 prin recipisă, Serghei

Postică a acordat lui Igor Ceban un împrumut bănesc de 4 000,00 de euro pe un

termen de 2 luni și pârâtul s-a obligat să ramburseze suma până pe

01 noiembrie 2016.

Totodată a declarat că, datoria în cauză a fost cesionată integral de Serghei Postică

lui Vescu Victor potrivit contractului de cesiune a creanței, însă pârâtul nu și-a onorat

obligațiile de plată și nu a restituit suma împrumutată.

Reclamantul a opinat că, Igor Ceban este obligat în temeiul art. 585 Cod civil,

să-i plătească dobânda de întârziere în sumă de 737,8 de euro.

Victor Vescu a solicitat încasarea datoriei în sumă de 4 000,00 de euro, dobânzii

de întârziere în sumă de 737,8 de euro, cheltuielilor de asistență juridică în sumă de

15 000,00 de lei și compensarea plății taxei de stat în sumă de 2 898,1 de lei.

Ulterior, la 11 aprilie 2018 Victor Vescu a depus cerere privind extinderea

pretențiilor în acțiune prin care a solicitat, încasarea datoriei în sumă de

4 000,00 de euro, dobânzii de întîrziere în sumă de 748,90 de euro, cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 16 405,1 de lei și încasarea taxei de stat în sumă de

362,20 de lei.

1

Prin hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul central, acțiunea a

fost admisă partial și încasată din contul lui Igor Ceban în beneficiul lui Victor Vescu

datoria în sumă de 4 000,00 de euro și dobânda de întârziere pentru neexecutarea

obligației pecuniare în termen în sumă de 748,9 de euro, în total suma de

4 748,9 de euro care urmează a fi convertiți în valută națională conform cursului

oficial al Băncii Naționale a Moldovei la data executării hotărârii. A fost încasată

suma de 6 000,00 de lei cu titlu de asistență juridică și suma de 3 260,20 de lei cu titlu

de plata taxei de stat achitată.

Nefiind de acord cu soluția instanței de fond, la 28 mai 2018, Victor Vescu a

declarat apel împotriva hotărârii menționate, solicitând casarea parțială a acesteia,

emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral cererea în partea încasării

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 16 405,1 de lei.

Prin decizia din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Victor Vescu și menținută hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei

Soroca, sediul central.

La 30 noiembrie 2018, Victor Vescu, reprezentat de avocatul Sergiu Balaban, a

declarat recurs împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Bălți,

solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a hotărârii primei instanțe și a deciziei

instanței de apel cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii în

partea încasării cheltuielilor pentru asistența juridică în sumă de 10 405,1 de lei.

În motivarea recursului a indicat, că decizia instanței de apel a fost adoptată cu

încălcarea normelor de drept material, fiind interpretată în mod eronat legea, invocând

ca temei de casare prevederile art. 432 Cod de procedura civilă.

La fel, pledând pentru admiterea recursului în sensul declarat, recurentul a reiterat

motivele de fapt și de drept invocate pe parcursul examinării cauzei în prima instanță

și în instanța de apel.

Totodată a susținut că, la cererea de chemare în judecată a fost anexat contractul

de asistența juridică, în care au fost indicate clauzele contractuale și condițiile,

inclusiv suma onorariului, care prin urmare a fost achitată de către recurent.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă, că copia deciziei instanței de apel din

18 octombrie 2018 a fost recepționată la 21 noiembrie 2018 de Victor Vescu și

reprezentatul acestuia, avocatul Sergiu Balaban, ce se atestă prin avizurile de recepție

nr. DS3118088586AS, nr. DS3118088587AS anexate la materialele dosarului.

(f.d. 117,119)

Astfel, se constată că, Victor Vescu, reprezentat de avocatul Sergiu Balaban s-a

conformat prevederilor legale și a declarat recursul la 30 noiembrie 2018, în termen.

(f.d. 136-137)

Examinând temeiurile recursului declarat de Victor Vescu, reprezentat de

avocatul Sergiu Balaban, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

2

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor Vescu, reprezentat de

avocatul Sergiu Balaban, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă argumente privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință

de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că,

modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

3

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor

ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Victor Vescu, reprezentat de avocatul

Sergiu Balaban.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Victor Vescu, reprezentat de

avocatul Sergiu Balaban împotriva deciziei din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel

Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

4