2ra-1224/21 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

2ra-1224/21 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1224/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți sediul central (jud. A. Donos)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

18 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Irina

Rotari, reprezentată de avocatul Denis Duca

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Irinei Rotari împotriva lui

Vitalie Cornovanu cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admis apelul declarat de Vitalie Cornovanu, casată integral hotărârea din

27 octombrie 2020 a Judecătoriei Bălți sediul central și pronunțată o nouă hotărâre,

prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată

constată:

La 27 mai 2020, Irina Rotari a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Vitalie Cornovanu cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 6 octombrie 2019, de către Vitalie

Cornovanu a fost perfectată recipisa, prin care s-a obligat să-i achite datoria în sumă

de 40 000 de lei în termen de trei luni de la data semnării recipisei, adică până la data

de 6 ianuarie 2020.

A comunicat că, de nenumărate ori, dânsa s-a adresat către pârât cu solicitarea

returnării banilor, însă a fost refuzată.

În scopul încasării datoriei, la 13 februarie 2020, a expediat prin scrisoare

simplă, cât și prin scrisoare recomandată, în adresa pârâtului o cerere de rambursare

a datoriei, aceeași cerere a fost expediată lui Vitalie Cornovanu și prin intermediul

poștei electronice la 15 ianuarie 2020, care a rămas nesoluționată.

Astfel, toate încercările de a soluționa litigiul pe cale amiabilă nu s-au soldat

cu succes, până în prezent pârâtul nu a restituit suma datorată și refuză categoric

să-și onoreze obligațiunile asumate.

1

De asemenea, pârâtul urmează să-i achite și dobânda de întârziere pentru

perioada 10 ianuarie 2020 - 26 mai 2020, în mărime de 2 310,14 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 10, 15, 16, 774, 776, 858,

874, 901, 947, 948, 952 Cod civil, art. 38, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Vitalie Cornovanu în beneficiul

său a datoriei în sumă de 40 000 de lei, a dobânzii de întârziere pentru perioada

10 ianuarie 2020 - 26 mai 2020 în sumă de 2 310,13 de lei, a cheltuielilor de judecată

suportate pentru achitarea taxei de stat și a cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 27 octombrie 2020 a Judecătoriei Bălți sediul central, a fost

admisă acțiunea.

Au fost încasate de la Vitalie Cornovanu în beneficiul Irinei Rotari datoria în

sumă de 40 000 de lei, dobânda de întârziere în sumă de 2 310,13 de lei, cheltuielile

de judecată pentru taxa de stat în sumă de 1 269,30 de lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 6 000 de lei.

În susținerea soluției emise, prima instanță a apreciat ca fiind întemeiate

pretențiile reclamantei Irina Rotari cu privire la încasarea datoriei în sumă de 40 000

de lei de la pârâtul Vitalie Cornovanu, deoarece ultimul nu și-a executat obligația de

restituire a datoriei, conform recipisei din 6 octombrie 2019.

Dat fiind faptul că pârâtul nu și-a executat obligațiunile asumate, el este în

întârziere față de reclamantă, prin urmare, sunt întemeiate și pretențiile cu privire la

încasarea dobânzii de întârziere pentru perioada 10 ianuarie 2020 - 26 mai 2020 în

sumă de 2 310,13 de lei.

Prin decizia din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de Vitalie Cornovanu, casată integral hotărârea din 27 octombrie 2020 a

Judecătoriei Bălți sediul central și pronunțată o nouă hotărâre, prin care acțiunea a

fost respinsă ca neîntemeiată.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că recipisa din

6 octombrie 2019 nu poate fi catalogată drept rezultat al raporturilor juridice de

împrumut, ci ca o tranzacție de soluționare, pe cale extrajudiciară, a litigiului de

partaj a averii comune în devălmășie.

Or, în situația cazului nu s-a confirmat faptul predării-preluării sumei de

40 000 de lei de la Irina Rotari către Vitalie Cornovanu (acest lucru nu rezultă din

recipisă), dar s-a confirmat (reieșind din explicațiile apelantului coraportate la

procedura inițiată despre partajul averii comune) faptul că respectiva sumă constituie

costul automobilului supus partajării împreună cu cheltuielile de reparație a acestuia.

Totodată, instanța de apel a menționat că litigiul de partaj a averii comune în

devălmășie se soluționează, inclusiv, în baza înțelegerii confirmate prin recipisa din

6 octombrie 2019, nu a fost negat de partea intimată în ședința instanței de apel.

Cu toate că în conținutul cererii de apel apelantul a invocat excepția de nulitate

a recipisei din 6 octombrie 2019, în ședința instanței de apel el a declarat că această

cerință nu o mai susține, dat fiind necesitatea apărută de soluționare a litigiului de

partaj a averii, inclusiv, în baza acestei recipise, precum și în baza unei tranzacții de

împăcare aflate în faza negocierilor.

2

Astfel, în cadrul litigiului de partaj a averii comune în devălmășie a soților

Cornovanu/Rotari, solicitările apelantului Vitalie Cornovanu urmează a fi

soluționate, inclusiv, în baza recipisei din 6 octombrie 2019.

La 29 iunie 2021, Irina Rotari, reprezentată de avocatul Denis Duca a declarat

recurs împotriva deciziei din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În susținerea recursului a invocat că Vitalie Cornovanu, întocmind recipisa

olografă prin care a recunoscut existența unei obligații (datorii) în sumă de 40 000

de lei, a recunoscut valabilitatea unor relații juridice prin care s-a obligat să restituie

datoria.

Astfel, instanța de apel a interpretat eronat normele de drept și a catalogat

această recipisă ca fiind o tranzacție de împăcare în vederea prevenirii litigiului de

partaj a unui bun devălmaș (automobilul de model Peugeot 207 cu n/î XXXXX).

Cu atât mai mult, că acțiunea privind partajul bunurilor devălmașe a fost

depusă după ce dânsa s-a adresat instanței pentru executarea silită a obligației.

Acțiunea de partaj a fost un abuz de drept din partea intimatului pentru a

induce în eroare instanța cu privire la întinderea obligației, acesta nu a negat că a

întocmit recipisa, doar că ar fi spus că a întocmit-o pentru a partaja bunurile.

A precizat că în acțiunea de partaj, Vitalie Cornovanu nu a făcut referire la

recipisa dată, doar că a introdus suma de 40 000 de lei ca fiind costul automobilului,

deși prețul unui asemenea automobil este cu mult mai mare decât cel indicat și nu

are nicio atribuție cu obligația asumată prin recipisă.

Invocarea de către intimat a faptului că la întocmirea recipisei a fost indus în

eroare, nu corespunde adevărului și nici nu poate fi plauzibilă, cum o persoană cu

studii superioare, care este angajat în calitate de auditor public principal în cadrul

Curții de Conturi, nu a știut să întocmească o recipisă clară și a fost indus în eroare

de fosta soție.

Din contra, acesta știind cu certitudine și având studiile necesare a întocmit

recipisa fără a indica de unde rezultă datoria pentru a se putea apăra într-un eventual

litigiu în instanța de judecată prin inducerea în eroare a instanței, ceea ce a și reușit

în cadrul Curții de Apel Bălți.

Intimatul inițial a invocat excepția de nulitate a recipisei, ca ulterior să

renunțe.

Odată ce a renunțat la excepția de nulitate, instanța nu era în drept să respingă

acțiunea de încasare a datoriei.

În speța dată, instanța aplicând normele de drept material și procedural era

obligată să admită acțiunea integral, iar Vitalie Cornovanu nu avea decât să

demonstreze ulterior în procesul de partaj inițiat de acesta că această obligație rezultă

dintr-o oarecare tranzacție asupra bunurilor devălmașe sau orice altceva.

Toate interpretările instanței de apel s-au făcut într-un mod arbitrar, contrar

prevederilor art. 130 CPC.

Reieșind din prevederile art. 123 alin. (6) CPC, a remarcat că intimatul nu a

negat întocmirea recipisei și a datoriei (obligației), deci acțiunea urma a fi admisă,

3

iar pentru contraprestația pe care o invocă precum că fosta soție nu i-a transmis

bunul, urma să depună o acțiune reconvențională.

Prin urmare, instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea.

La 14 iulie 2021, în adresa lui Vitalie Cornovanu a fost expediată copia cererii

de recurs depusă de Irina Rotari, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 149), fiind recepționată de către acesta la data de 19 iulie 2021, ceea

ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 151).

La 2 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vitalie Cornovanu,

reprezentat de avocatul Valentin Fediuc a depus referință la recursul declarat de Irina

Rotari, solicitând declararea inadmisibilității acestuia, inclusiv ca fiind depus cu

omiterea termenului de declarare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

După cum denotă actele cauzei, decizia din 25 februarie 2021 a Curții de Apel

Bălți a fost expediată în adresa părților la 21 aprilie 2021, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire (f. d. 135), fiind recepționată de către reprezentantul Irinei

Rotari, avocatul Corina Movilă la 23 aprilie 2021, ceea ce se atestă prin avizul de

recepție anexat la actele cauzei (f. d. 136).

Se va nota că, prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 49 din

31 martie 2021, a fost declarată stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii

Moldova pe perioada 1 aprilie – 30 mai 2021.

Potrivit pct. 1 din Dispoziția nr. 3 din 15 aprilie 2021 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova, pe durata stării de urgență, termenele

de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar dacă au

început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit

Hotărârii Parlamentului nr. 49 din 31 martie 2021.

Totodată, la 28 aprilie 2021, Curtea Constituțională a Republicii Moldova,

prin Hotărârea nr. 15, a declarat neconstituțională Hotărârea Parlamentului

Republicii Moldova nr. 49 din 31 martie 2021.

Potrivit art. 388 alin. (1) Cod civil, termenul stabilit în săptămâni, luni sau o

perioadă care cuprinde mai multe luni (ani, semestre, trimestre) expiră, în cazul

prevăzut la art. 385 alin. (1), în acea zi a ultimei săptămâni sau ultimei luni care, prin

denumirea sau numărul ei, corespunde zilei în care a survenit evenimentul sau

momentul în timp respectiv, iar în cazul prevăzut la art. 385 alin. (2), el expiră în

acea zi a ultimei săptămâni sau ultimei luni care precedă ziua în care, prin denumirea

sau numărul ei, corespunde zilei în care a început să curgă termenul.

Iar conform alineatului (4) al aceluiași articol, termenul expiră la ora 24 a

ultimei zile a termenului. Dacă acțiunea trebuie săvîrșită la o organizație, termenul

expiră la ora cînd această organizație, în conformitate cu normele stabilite, încheie

programul de lucru.

4

Prin prisma normelor de drept enunțate și celor constatate mai sus, se atestă

că termenul de 2 luni de declarare a recursului a început să curgă la data de 29 aprilie

2021, ziua imediat următoare declarării neconstituționalității Hotărârii

Parlamentului Republicii Moldova nr. 49 din 31 martie 2021 și a expirat la data de

29 iunie 2021.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 29 iunie 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Irina Rotari, reprezentată de

avocatul Denis Duca, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Irina Rotari, reprezentată de

avocatul Denis Duca, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

5

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Irina Rotari, reprezentată de avocatul Denis Duca urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Irina Rotari, reprezentată de

avocatul Denis Duca.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

6